Tin foarte bine minte cand i-am regasit, cand i-am iubit din nou pe baietii de la Trooper. Sunt trei ani de atunci. Ei aniversau 15 ani si lansau albumul ”15”. Eu ii revedeam dupa trei ani in care am fost pierduta, in care nici rock nu prea am mai ascultat, o perioada de care nu vreau sa-mi aduc aminte. Ultima data ii vasusem la Ploiesti la cunoscutul festival Motorock iar acum eram in Bucuresti in Silver Church.

Am luat atunci toate cd-urile si am ascultat tot, flamanda sa acumulez tot ce am pierdut. I-am regasit, am regasit rockul si am reusit sa inteleg ce imi place si de ce. Multumesc celui care a facut asta posibil si a avut rabdare cu mine.

De atunci nu am pierdut nici un concert din Bucuresti. Am fost mereu acolo in primul rand, cantand alaturi de ei. Am avut norocul sa-i intalnesc personal apoi. Am descoperit niste oameni minunati, prieteni buni, fara aere de vedeta desi au o multime de fani. Am intrat in fan-clubul lor si m-am ales cu o gasca super cu care sa-mi impart impresiile si cu care sa merg la concerte.

De cand am avut placerea si onoarea sa ascult prima data noul album Trooper, Atmosfera,  nici eu nu stiu de cate ori am innebunit vecinii ascultand albumul cu muzica data la maxim.

A trebit sa-l ascult de mai multe ori ca sa pot sa trec de emotia primei auditii si sa incerc sa inteleg si sa pot sa fiu cum mi-a zis cineva odata ”subiectiva”.
 ”Toate’s vechi , noi sunt toate” , ”din nou vom fi tot ce am mai fost” ca sa citez chiar din prima melodie de pe album, ‘‘Anul sarpelui”.

Am ascultat ceva nou , ceva foarte bun si totusi un pic din toate celelalte albume. Ce sa fac daca am fost invatata sa compar si sa caut indicii in tot ce ascult sau citesc?

Si totusi prima piesa pe care am ascultat-o cu mult inainte de a avea albumul a fost ”Liceul cimitir”. Lansare foarte bine gandita in preajma bacalaureatului, destul de mediatizat(se putea si mai mult), cu un videoclip bine conturat, cu un sound proaspat  si care a avut mare priza la public. Am fost la lansarea lui de la Gradina Verona, am asistat la conferinta de presa si am aflat cum a fost filmat. Mereu de actualitate as caracteriza eu piesa. Daca esti adolescent si o asculti simti ca cineva  inlelege prin ce treci iar versurile parca iti mai alina oful. Daca ai trecut de mult de perioada liceului privesti in urma cu nostalgie la anii rebeli de liceu in care faceai doar ceea ce doreai, urai scoala si vroiai doar sa cresti.

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=zOkJ9ZukilI[/tube]

Au muncit nu doi ani la albumul asta ci 18. De ce 18?
Este albumul maturitatii Atmosfera. Adevarat ca au compus si muncit doi ani sa-l realizeze dar el reprezinta rezultatul experientei acumulate  18 ani  . Sincer eu nu stiu cand au avut timp. Concerte, intalniri cu fanii, Coiotu e om de radio. Eu cred ca muncesc baietii si in somn. Ii si vad trezindu-se din somn sa mai puna cateva note sau sa mai scrie cateva vresuri.
Si pentru ca nu sunt normala si caut mereu comparatii am ascultat din nou toate albumele.
Am adorat piesa ”Pe aici nu se trece” asa cum am facut cu piesa Voodoo de pe albumul cu acelas nume. Am prins mesajul de a nu ne lasa calcati in picioare de catre politicieni, de a apara ceea ce ne apartine cu orice pret, sa luptam pentru idealurile si parerile noastre. Este o piesa care te pune pe ganduri, o piesa care te face sa strigi de indignare si sa vrei sa aperi tara, sa aperi moralitatea , sa incerci sa faci din lumea in care traiesti o lume mai buna calcand pe urmele strabunilor care si-au aparat glia si ideile cu pretul vietii.  Cam aceeasi tema e si in Hatebook asa ca avem doua melodii cu mesaj in album, de data asta fiind vorba de tradare de lupta pentru convinverile tale.

”Anul sarpelui’‘, prima piesa de pe album. Coincidenta…chiar suntem in anul sarpelui iar trooperi ne-au scris destinul…anul acesta vom asculta Atmosfera, vom fi cuprinsi de Atmosfera creeata de ei, vom respira Atmosfera.
Spre marea mea incantare am gasit pe album trei piese cantate in colaborate cu alti artisti de renume.
”Pasii ei” cantata de baieti cu Leo Iorga este o piesa plina de sensibilitate, o poveste de dragoste pierduta , cu versuri de un adevar dureros. E intradevar greu sa pierzi pe cineva. Versurile stiu ca ii apartin lui Alin Dinca iar linia melodica Balaurului si nu pot spune decat bravo.

”Zi dupa zi’‘ feat Mita de la Bere Gratis, balada albumului m-a facut sa lacrimez la propriu. Nu e de ajuns ca am o obsesie ca timpul trece prea repede peste noi acum am si o confirmare muzicala. Cand o ascult imi doresc sa fug undeva unde sa ma pot regasi pe mine, undeva unde sa fiu inconjurata de sensibilitate si de iubire, sa ma ghemuiesc la pieptul mamei si sa fiu iar copil. Sa fiu undeva cu toti cei dragi, sa nu se sfarseasca nimic niciodata.
Ups, deviez.

Piesa de rezistenta este probabil ”Mercy Killer” cantata cu celebrul fost  al trupei  Iron Maiden, Blaze Bayley. O piesa cu ritmuri interesante si care schimba total nota generala a albumului. Daca nu ati ascultat-o sa o faceti ca este de mult aparuta (de anul trecut chiar).

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=U18o7HVQjrM[/tube]

De cand asteptam ‘‘In stele ”(partea a II-a). “In stele (partea I)” este o melodie inclusa pe albumul “Electric”, lansat in anul 2006 , versuri Coiotu, muzica Blaurul. Acum dupa 7 ani avem si continuarea mult asteptata. Am ascultat solouri de chitara innebunitor de electrizante,riffuri dificile (interpretate de data asta de Laurentiu), o voce tulburator de puternica si o interpretare deosebit de agresiva a Coiotului. Am aflat ca personajul pierdut in stele in partea intai ar mai vrea o calatorie si rememoreaza povestea prin care a trecut si pe care nimeni nu o crede.
Repet.De unde le vin ideile?

Un pic de iz balcanic, un ritm autentic romanesc am putut asculta cu placere in ”Radacini”, singura piesa instrumentala de pe album,  iar Soarele si luna inspirata probabil din o balada strevache a neamului romanesc in combinatie cu rifuri energice de chitara ne tine in aceiasi zona . Ele ne leaga de glia stramoseasca, de tot ce inseamna vechi, ne face sa ne gandim la  legatura om -natura omniprezenta in baladele populare romanesti.

Dragoste, viata, relatii, totul pus pe ritmuri rock sau rock and roll. Sa stiti ca baietii chiar  reusec sa puna punctul pe I, sa ne ajunga la suflet prin simplitatea versurilor de inspiratie pur sufleteasca combinate cu sunete suave sau energice, riffuri energice sau tonalitati deosebit de melodioase. Piese precum: N-am timp de pierdut, Dragoste bolnava sau Traieste clipa m-au facut sa dansez de nebuna prin casa, sa le pun iar si iar pana cand am invatat versurile pe de rost si mi-am innebunit vecinii si colegii de munca.

Nu mai e mult pana cand vom putea canta impreuna cu ei piesele de pe acest album. Nu mai  e mult pana cand ne vom reintalni cu marea familie a fanilor Trooper.

Sincer deabea astept sa vad cum suna live piesele, cum vor reusi baietii sa ne transmita emotiile si deabea astept sa cant, sa dansez, sa vibrz alaturi de o multime extaziata.

Deci ne intalnim pe 19 octombrie la concert in Turbohalle. Stay Trooper.

Pana atunci asculta aici: 

[tube]http://www.youtube.com/watch?v=wcpasD3gWsU&list=PLj1SE6iDXw_Ur2UgbL8lPdGzkVUC2PzX2[/tube]