Sambata, 16 noiembrie, clubul Quantic din Bucuresti, a gazduit concertul a doua mari trupe, Moonspell si Rotting Christ. Spectacolul din București a facut parte din turneul european pe care cele doua trupe legendare il sustin in aceasta toamna în peste 50 de orase din mai mult de 25 de tari.

Intitial, alaturi de ele trebuiau sa mai concerteze si elvetienii de la Silver Dust, dar, din cauza unur incurcaturi la granita dintre Grecia si Turcia, acestia au trebuit sa isi anuleze recitalurile din Istambul si Bucuresti.

Problemele nu  s-au oprit aici. Concertele au fost cumva reprogramate de la ora 21, dar problemele de la granita plus un accident prins de acestia pe drumul spre Bucuresti, au facut si mai mare intarzierea acestora. Concertul a inceput in jurul orei 1.15 si s-au terminat aproximativ la 4.30, in dimineata zilei de duminica.

Chiar daca catva au renuntat la biletele achizitionate, au gasit doritori pentru acestea si concertul a fost sold-out. Ce imi place la concertele din Quantic unde se anunta sold-out, este ca totusi nu este atat de mare aglomeratia incat sa nu poti respira, barul din interior il compenseaza foarte bine pe cel din exterior si se poate iesi pe terasa interioara pentru a fuma o tigara. Nota zece pentru organizare, in pofida intarzierilor atat clubului cat si celor de la Posada Rock.

In uralele oamenilor deja nerabdatori, zeii greci ai black / dark metal-ului, au urcat pe scena.

Am urmarit plina de curiozitate acest concert. Nu, nu este pentru prima data cand ii vad live, dar este prima data cand ii vad in noua componenta, fara George Emmanuel (chitara), omul care se ocupa atat de bine de comunicarea cu publicul. Sincer, i-am simtit lipsa, mai ales la acest capitol.

Daca vizual sunt frumosi si impozanti, ca sound, sunt absolut fantastici.mult mai putina miscare pe scena ca in alte dati, dar dupa oboseala drumului si peripetiile pana in Bucuresti, ii intelegem. Ritmurile pieselor lor te tin incontinuu in priza si te incarca cu o energie de care greu te poti descarca, cevacrowd-surfing si ovatii binemeritate. Headbanging la unison a fost pe scena iar in public pletele se desfasurau energic.

Nu a putul lipsi din setlist, interpretarea inedita a celebrului ‘’Blestem’’ al Mariei Tanase. Cand am auzit ‘’cine iubeste si lasa’’, toti am fost in extaz. Introducerea acestei piese pe albumul , Κατά τον δαίμονα εαυτού , in 2013, a aratat o apropiere si mai mare intre ei si publicul roman.

“Fire, God and Fear”,’’ Dies Irae” si “Grandis Spiritus Diavolos” au fost doar acteva din melodiile cu care ne-au incantat si cu care au agitat spiritele in aceasta noapte.

Portughezii de la Moonspell sunt pe la noi ca la ei acasa. Vin des si totusi, publicul nu se satura de ei. Doar in acest an, este a doua oara cand ne viziteaza, prima data la Posada Rock Festival la sfarsitul lui august.

Fernando a fost mai teatral ca de obicei. A aparut pe scena direct mascat si intr-o forma de invidiat. Vampiria sau Alma Mater au avut iar un mare impact in tara lui Vlad Tepes iar publicul i-a primit cu aceeasi caldura ca de fiecare data, mai ales ca Fernando si-a imbracat capa de vampir pentru aceasta ocazie. Se pare ca si lor le place aici, energia si caldura publicului dovedind de fiecare data cat de mult place muzica, stilul si evolutia lor scenica.

Greu de descris in cuvinte atmosfera creeata de trupa si public. Publicul ii sorbea din priviri, cuvintele curgeau de pe buzele rockerilor ce cantau impreuna cu Fernando Ribeiro & CO, era o unitate de suflete si voci cum rar iti este dat sa auzi. Dar asa e la un concert Moonspell, o legatura muzicala deosebita. Prestatia a fost ireprosabila, sunetul execelent, publicul a fost in priza de la primele acorduri pana la final. Fernando stie sa comunice cu publicul si sa isi arate sentimentele si emotiile. Solourile de chitara impresioneaza in genere orice inima mai sensibila iar jocurile de lumini nu au facut altceva decat sa intregeasca atmosfera.

A fost o seara lunga, o noapte lunga dar frumoasa si a meritat sa stam pana dimineata in Quantic alaturi de prieteni si de asa trupe. Am plecat obositi dar incarcati de caldura pentru toata saptamana viitoare, sau macar pana la urmatorul concert ce ne va lasa o alta amintire frumoasa.