[dropcap][/dropcap]A doua zi a festivalului Summer Well s-a aratat a fi la fel de insorita si de voioasa ca si anterioara, dupa cum v-am spus si in recenzia anterioara. Daca nu ati citit, o puteti lectura tot pe pagina Roevents, pentru a va da seama cam cum au sunat cei de la The XX. De aceasta data fanii entuziasti au sosit mai devreme la domeniul Stirbey, dorind parca sa se bucure de ultimele ore ale festivalului Summer Well. 

Aleile aglomerate ascundeau standuri care mai de care mai interesante, de unde se puteau comercializa tricouri, cd-uri ale artistilor, bauturi (trebuie sa recunosc, la acest capitol diversitatea era cam limitata), casti antifonice pentru cei mici, imbracaminte, bijuterii handmade s.a.m.d. Ceea ce mi-a atras in mod deosebit atentia a fost masina celor de la Bad Rally Team (un Opel Astra Caravan ’97), ce astepta lenesa, parcata undeva intre copacii verzi. Nu pot sa nu scriu cateva cuvinte despre cei de la Bad Rally: Mihai si Alexia sunt primii romani inscrisi in cursa “Amsterdam-Dakar Challenge”. Cei doi curajosi vor strabate 2 continente, 13 tari si vor parcurge 10.000 de kilometri intr-o luna, pentru a calatori dar si pentru a contribui activ la strangerea de fonduri pentru proiectele din Africa. Dupa parerea mea, participarea lor la Summer Well mi s-a parut o tactica buna de a-si face cunoscut proiectul, le uram multa bafta in continuare!

Trupele mult asteptate din a doua zi de Summer Well

Trupele ce au animat multimea in cea de-a doua zi Summer Well au fost: The Family Rain, Spector, Everything, Everything, The Vaccines si mult asteptatii Suede, fiecare venind cu ceva nou, contribuind la atmosfera festivalului.

Deschiderea celei de a doua zi a festivalului le-a revenit celor de la The Family Rain. De la primele acorduri mi-au parut a aduce la stil cu cei de la The Black Keys, evident, muzica nu a avut aceeasi intensitate energetica, insa au stiut sa faca pe plac celor ce de-abia ajunsesera. Stilul pe care acestia il abordeaza este unul alternative rock, combinat pe alocuri cu indie rock si blues rock, totusi nu am putut sa nu observ o maturitate in melodiile recente de pe noul EP, Pushing It, pe care de-abia l-au lansat in vara acestui an. Ma bucur ca am apucat sa ii vad, chiar daca am ajuns pe la jumatatea concertului, presimtind ca va fi o trupa ce nu va lipsi playlistului meu ceva timp de acum incolo.

Urmatoarea trupa care a intrat pe scena a fost Spector, cantand un indie specific englezesc. Nominalizati pentru BBC Sound of 2012, londonezii sunt destul de cunoscuti in Anglia, mai ales datorita albumului lor de debut lansat in vara anului trecut, ce poarta numele de Enjoy It While It Lasts. Fiind relativ o trupa noua, ne bucuram ca Spector au trecut si prin partile noastre onorandu-ne cu o prestatie draguta si plina de energie. Publicul i-a primit cu mult entuziasm si chiar a cantat cu ei unele piese, concertele lor fiind unele dintre cele mai interesante.

Cu o luna in urma, Everything, Everything au zguduit Glastonbury-ul la propriu, cantand pe una din scenele principale. Iubiti de englezi, cu multe show-uri sold out chiar in aceasta vara, ma bucur ca au ajuns si la verdele Summer Well incantand publicul romanesc. Formati in anul 2007, Everything, Everything au cunoscut succesul de-abia in anul 2011 cand au lansat albumul de debut Man Alive. Anul acesta au revenit in forta cu un nou album Arc, urmat de un turneu mondial, ce din fericire a ajuns si in Romania. Stilul muzical al celor de la  Everything, Everything este o imbinatie perfecta intre indie pop, art rock, dar si un pic din progresiv, aducand ca noutate influentele englezesti specifice genului indie. Un show bun, piese noi si la fel de bune ca cele de pe albumul anterior. Trebuie sa recunosc, genul muzical al lor mi s-a parut ca aduce ceva nou, poate prea nou pentru partile noastre, asa incat doar din curiozitate am stat sa observ intreg concertul.

The Vaccines si Suede

Am vizionat live streaming-ul The Vaccines de la Pinkpop 2013 doar cu cateva luni in urma si mi-am spus: ar fi extraordinar daca ar da tot atat de mult si la Summer Well! Pot spune ca asa s-a si intamplat, trupetii de la The Vaccines au dat tot ce au avut mai bun din ei asa incat sa supraincalzeasca atmosfera de la Fantana Verii. Inca de la primele cantece, publicul canta o data cu ei, stiind majoritatea pieselor. Adusi la un festival ce promoveaza stilul indie, The Vaccines si-au aratat puterea prin cantecele punk, iar aplauzele nu au incetat sa apara dupa fiecare melodie. Fiind o combinatie de post punk revival cu un indie rock mai agresiv, englezilor le-a placut tare mult la Summer Well, spunand ca se simt onorati sa cante intr-un final la noi, dupa ghinionul de anul trecut cand nu au putut sa performeze din cauza ploii. Asteptam cu nerabdare revenirea lor in Romania pentru un show la fel de bun!

Catalogati ca fiind regii brit-pop-ului, Suede au intrat ultimii pe scena Summer Well, multimea primindu-i cu multa caldura. In anul 1992 erau considerati cea mai buna trupa noua din Marea Britanie, atragand atentia presei de la acea vreme, albumul lor de debut Suede ramanand unul dintre cele mai bine vandute albume ale trupei. Patru ani mai tarziu, Suede a lansat un nou album intitulat Coming Up, ce s-a vandut in mai toata lumea ajungand din prima pe primul loc in topul UK Charts. De-abia la al cincilea album, trupa a ajuns intr-un con de umbra si s-a despartit, revenind in forta de-abia in anul 2010. Reuniunea oficiala a avut loc dupa ce au lansat al saselea album Bloodsports, in anul 2013, Romania fiind de aceasta data pe lista turneului lor oficial. Un adevarat comeback pentru Suede, cam asa a aratat si concertul de pe 11 august la Summer Well. Jocuri de lumini, culori vii, energie maxima venita din partea solistului si a trupei au trimis publicului un feeling parca desprins din anii ’90, cand Suede se bucura de un succes nemaipomenit.

Show-ul a durat mai mult de 60 de minute, timp in care publicul a cantat o data cu Brett Anderson pe cele mai importante piese. A doua zi de Summer Well a fost un real succes, o vacanta pe cinste, cam scurta ce-i drept, vacanta ce si-a meritat toata atentia cuvenita. Pentru multi, headlinerii din aceasta zi au fost cei de la The Vaccines, Suede parca revenind de undeva dintr-un trecut indepartat unde nu se traia atat de intens precum in zilele de astazi. Eu raman cu amintirea prestatiei celor de la The XX si astept cu nerabdare editia Summer Well din 2014!

Ziua de 10 august a insemnat o zi norocoasa in acest an pentru organizatorii Summer Well. Spre deosebire de anul trecut, cand vremea a fost rece si mohorata, de aceasta data soarele nu a ezitat sa straluceasca pe intreaga zi a festivalului, adunand mii de oameni frumosi si voiosi. Domeniul Stirbey a aratat ce a avut el mai de pret numerosilor fani ce veneau cu mic cu mare la iarba verde pentru a mai schimba o vorba, a se relaxa intr-un hamac, dar mai ales pentru a asculta o muzica de calitate. Adolescenti, tineri, familii cu copiii, toti au venit sa viziteze domeniul, sa-l vada verde si in putere intocmai ca un festival ce se merita respectat. Mediul este unul boem, parca semanand cu o mica iesire la padure alaturi de prieteni,  impresionand parca si pe iubitorii de natura.

Prima zi de Summer Well a adunat unele dintre cele mai mari nume ai genului indie, fiecare dintre ei avand o nota definitorie ca stil muzical, aici amintim: Blood Red Shoes, Eugene McGuinness, Michael Kiwanuka, Glasvegas si importantii indie-pop-ului: The XX.

Domeniul Stirbey: muzica englezeasca la iarba verde

Primii ce au deschis line-up-ul festivalului au fost cei de la Blood Red Shoes, trupa formata dintr-un baiat si o fata, deosebit de energici, amandoi provenind din Brighton, Marea Britanie. In timp ce ascultam ultimele doua piese din concertul lor, mi-am dat seama ca stilul lor ma ducea cu gandul la adolescenta si la starile de exaltare ce le simteam atunci cand ascultam un punk de calitate. Cei doi muzicieni, pe nume Laura si Steven, imbina genuri ca indie-rock, alternative-rock si punk, pot spune ca mi s-a parut a suna chiar foarte bine, il recomand adolescentilor, studentilor energici sau acelora care prefera un mosh-pit zdravan. Sa speram ca ii vom mai putea revedea si alta data in Romania, single-ul Cold mi-a placut in mod special datorita acordurilor catchy si versurilor cu mesaj. A nu se asculta unplugged, Blood Red Shoes este o trupa cu personalitate.

Eugene McGuinnes este un irlandez tare simpatic, classy, cu aspect ce duce cu gandul la baietii draguti ai anilor ’50. Detine o voce foarte buna, alaturi de calitati deosebite de front man, iar prestatia sa pe scena poate fi catalogata ca una fara cusur. Stilul muzical ce il caracterizeaza este cel indie rock, insa eu sunt de parere ca influentele lui sunt mai degraba culese din vechiul rock’n’roll al perioadei de dinainte de Beatles. Daca nu i-as fi observat gropita din barbie, as fi putut spune ca este izbitor de asemanator cu actorul Tom Roth, in tineretile sale, frumosi baieti trebuie sa recunoastem. Nu am putut sa nu ii admir chitara la care a cantat in aceasta seara, marca Epiphone Casino, cunoscatorii stiu ca modelul este identic cu cel al lui Paul McCartney. Sa fie oare chipesul Eugene un asa mare fan Beatles?

Al treilea artist ce a urcat pe scena Summer Well a fost Michael Kiwanuka, proaspat castigator al premiului: BBC Sound Of 2012. In varsta de numai 26 de ani, Michael a fost si este comparat cu mari muzicieni ai genului soul music: Bill Withers si Otis Redding. Muzica sa imbina si note de jazz, funk, chiar si blues, dupa cum am auzit la unele acorduri ale chitaristului sau. Fiind un muzician la inceput de drum, a cunscut succesul in anul 2011 cand a sustinut mai multe concerte in deschiderea turneului cantaretei Adele, turneu intitulat  Adele Live World Tour 2011. Este un cantaret de soul, ce are mari influente si din muzica lui Hendrix, Otis Redding si nu numai. Stilul sau este unul original, ce prinde surprinzator de bine la public pentru aceste vremuri moderne. Se pare ca soul-ul inca mai traieste, resuscitat de artisti noi si talentati. Ii uram mult success in continuare si sa speram ca va mai reveni si prin partile noastre poate cu un viitor album.

Daca pana la ora 20.00, publicul era inca linistit si timid, pot spune ca dupa intrarea pe scena a celor de la Glasvegas, atmosfera s-a schimbat total. Trupetii emanau un puls energic, iar publicul arata un entuziasm pe masura. De la oameni linistiti, intinsi pe paturica, savurand o tigara, fanii s-au ridicat si au inceput a dansa cu pofta de muzica. Jocul de lumini a animat privelistea, inundand publicul intr-o mare de lumini de toate culorile. Scotienii de la Glasvegas sunt cunoscuti pentru albumul lor de debut ce poarta numele trupei, lansat in 2008, disc de platina ce a avut vanzari intr-atat de bune incat a ajuns pe locul 2 in topul UK Charts. Catalogati ca fiind o trupa ce canta un indie rock tipic englezesc, eu nu am putut sa nu observ unele influente din post rock, mai ales cand vine vorba de baterista trupetilor ce da cu atata pofta in tobe incat invita publicul la zbenguiala. Ii consider o trupa ce stie sa faca un show foarte bun, sa transmita publicului energia muzicii si totodata sa transpire alaturi de cei din fata scenei pana la ultima suflare.

Headlinerii mult asteptati: The XX

Publicul a meritat o pauza de aproape treizeci de minute intre Glasvegas si headlinerii zilei de 10 august, prima zi a festivalului Summer Well. The XX se lasau asteptati, iar fanii erau deja emotionati. Doar cu cateva minute inainte ca primele acorduri ale melodiei Try sa se auda, in fata scenei era deja formata o masa compacta de oameni care asteptau cu sufletul la gura. Cu numai o luna inainte, am reusit sa vizionez un live streaming cu The XX direct de la Glastonbury, trebuie sa recunosc, playlistul a ramas neschimbat, englezii onorandu-ne si pe noi cu o ora intreaga de muzica buna. Ce inteleg eu prin muzica buna, nu se poate reda in cuvinte, muzica lor trebuie simtita, auzita si inteleasa. Imediat ce au urcat pe scena, publicul a izbucnit in ovatii si aplauze, acest lucru dovedind ca The XX au fost asteptati, poate de chiar foarte mult timp.

Cunoscand succesul de la o varsta frageda, Romy, Oliver si Jamie si-au avut debutul prin albumul intitulat XX, lansat in anul 2009. Foarte apreciat in acel an, albumul XX s-a plasat cu repeziciune pe locurile de varf din mai toate topurile de muzica de succes din lume. Dupa un turneu lung si un an de compus, in 2012 s-au intors cu un nou album Coexist, dupa parerea mea mai bun si mai matur, devenind astfel si mai populari. Concertul din aceasta seara, insa, a insemnat pentru fanii romani o experienta unica si intima. Salutand publicul cu un timid “Buna seara!”, Oliver, alaturi de Romy, si-au inceput prestatia mai intai cu piesele noi de pe ultimul album Coexist, unele din preferatele mele: Try, Reunion, Sunset, Missing, Fiction, alternand pe alocuri cu hit-uri ca Crystalised, Heart Skipped a Beat, VCR, Intro, acestea din urma alcatuind piesele consacrate de pe albumul XX. Unul dintre multele lucruri ce prefer la aceasta trupa este vocea ambilor muzicieni, impreuna cat si separat, vocile lor suna intr-un mod angelic. Ca sa continuam ideea, bis-ul de final a constat in melodia Angels, melodie pe care publicul a cantat alaturi de Romy, vazandu-se clar ca aceasta a fost impresionata de numarul mare de voci ce o acompaniau. Surse sigure pot confirma ca Romy a fost vazuta aproape plangand cand a iesit de pe scena, emotionata de feedback-ul pozitiv venit din partea publicului romanesc.

Trupetii au multumit in romaneste si au plecat luand cu ei parca o parte din vraja ce au aruncat-o asupra intregului domeniu Stirbey. In incheiere, trebuie sa mentionez si jocurile de lumini ce au fost de-a dreptul spectaculoase, incercand sa introduca fiecare individ intr-o dimensiune in care se puteau vedea doar nori purpurii, realitate paralela in care acordurile unei chitari coexista cu viata de zi cu zi. Prestatia englezilor a intrecut orice asteptari, vanzandu-se pe zambetele fiecarui fan. As vrea sa cred ca se vor intoarce la anul cu un material si mai bun si vor adauga Romania pe lista turneelor viitoare. Concertele The XX sunt experiente intime ce nu trebuie ratate, ci traite la cea mai mare intensitate.

[nggallery id=51]