Nu stiu daca am vazut vreodata de cand ma duc eu pe la concerte in Silver Church atata lume.
Mult zgomot, spectatori care pareau foarte furiosi si pusi pe rele…un adevarat camp de batalie viking. La cat de multi vecini de-ai nostri din Bulgaria erau prezenti, saracii artisti de pe scena nu mai stiau unde sunt si care dintre steagurile afisate in public era cel din Romania. Ei au fost si cei mai zgomotosi si mai violenti am impresia, desi din cate am auzit la concertele din tara lor sunt mult mai linistiti.

Silver Church este o locatie excelenta pentru concerte. Are o acustica buna si daca si sonorizarea este de calitate aici avem mereu parte ce concerte super tari. Renovata de curand, cu preturi un pic mai mari decat eram obisnuita, dar la fel de primitoare.
Show-ul a inceput spre marea mea mirare aproape fara intarziere, adica cu putin dupa ora 20 anuntata oficial.

Islandezii de la Skalmold au fost cei care au urcat primii pe scena si au  cantat in fata unei multimi dezlantuite. Versurile  scrise în conformitate cu normele stricte ale poeziei antice islandeze și influențate de rădăcinile păgâne ale națiunii nordice,  amestecul puternic de metale grele și Saga eroic, au facut ca publicul sa erupa pur si simplu. In timpul pieselor, intr-un spatiu destul de restrans, s-au format grupuri de mosh pit care pe mine cel putin aproape m-au strivit de marginea scenei (asa imi trebuie daca am vrut sa fiu acolo in mijlocul actiunii si sa privesc spectacolul fix din fata scenei). Nici fotografii prezenti la eveniment nu au avut munca usoara, stercurandu-se cu greu prin multime.

Se pare ca le-a placut publicul prezent si desi vin dint-o tara nordica, rece, au fost plini de caldura si energie pe scena. Spectacolul oferit a fost ”criminal”.
Au interpretat piese de pe cele doua albume ale trupei ( Baldur si Börn Loka). Muzică islandeză tradițională și metal..a fost chiar interesant.

Trupa Tyr originala din Insulele Feroe a urmat pe scena. Alti vikingi, alta muzica traditionala, mitologie si istorie. Zeul nordic al legii si al justitiei care le-a inspirat numele a fost prezent acolo si a dictat oamenilor ce sa faca. Publicul a cantat in limba lor originala care din cate stiu este un dialect cu origini in vechile limbi nordice, a dansat, a facut mult zgomot si s-a simtit minunat.

Stilul vocal al lui Heri Joensen este poate neobisnuit. Se aud foarte bine cuvintele, are un stil melodic curat fata de alti artisti de gen care aleg un stil mai dur. Placut genul lor de folk-metal desi utilizeaza linia metal clasica, fara clape si alte instrumente caracteristice genului folk dar se vad si influente din  thrash si power metal.

Prestatia live a trupei chiar a placut. Nu eram sigura ca imi vor placea dupa ce ascultasem cate ceva acasa dar live a fost cu totul altceva. Au facut publicul sa vibreze la maxim si sa vrea mai mult.
Setlist-ul a cuprins piesele : Hold the heathen hammer high, Blood of heroes, Trondur i gotu, Mare of my night, Sinklars visa, Another fallen brother, Shadow of the swastika, Valkyrja. 

In mult fum si jocuri de lumini, cu urechile, cozile si machiajul care ii caracterizeaza, si-au facut aparitia pe scena finlandezii de la Fintrooll.

Piesele inspirate din folclorul national finlandez si din cartea lui Tolkien, Lord Of The Rings sunt cantate in limba suedeza deoarece membrilor trupei li se pare ca se potriveste cel mai bine stilului si temelor abordate. Black metalul, folk metal  si humppa, (un gen de muzica/dans popular finlandez), vocea solistului dura dar clara si ralativ melodioasa a facut publicul sa explodeze la propriu, sa cante impreuna cu ei refrenele celor mai cunoscute melodii ale trupei si sa urmareasca hipnotizati spectacolul de pe scena.

Troll-Regele “Rivfader” și spiridușii au dus lupte si au spus povesti pline de talc si de legenda publicului, despre lupte si convingeri stravechi.
Aflati in turneu de promovare al ultimului album , ‘Blodsvept’ care a aparut in aprilie 2013, este si normal ca au cantat piesele de pe acesta : Blodsvept, Solsgan, Mordminnen, Ett folk forbannat, Drap, Slaget vid blodsalv, En maktig har, Intor, Svartberg, Nar jattar marschera, Under bergets rot, Nedgand, Skovlarens dod, Skogsdotter, Haxbrygd, Jaktens tid. La cererea publicului dezlantuit si care vroia mai mult s-au reintors pe scena pentru doua piese : Nattfodd si binecunoscuta Trollhammaren.

Riff-uri curajoase de chitara, bas cu tonalitati de tunet,  clape simfonice și o varietate de percuție traditionala si moderna impreuna cu jocul scenic si costumatia trupei au facut ca intreg show-ul sa fie extraordinar. Mie mi-a placut extrem de mult si cred ca toata lumea prezenta e deacord cu mine.

Prima oara in Romania dar sper ca nu ultima. Au multumit publicului pentr caldura cu care a fost primiti, pentru sustinere si entuziasm.
Si gata. Luminile s-au stins, cortina a cazut.

Nu nu s-a terminat inca. Cei ramasi in sala au putut face poze cu trupele si sa ia autografe asa ca sederea s-a prelungit destul de mult dupa miezul noptii.

Dupa ce am facut si eu poze, am luat autografe, am vorbit un pic cu ei si cu cativa amici aflati in sala m-am indreptat spre casa si presimteam ca nu voi dormi. Aveam la ce sa ma gandesc.

Seara de sambata, 15 septembrie 2013, a purtat amprenta unui mare artist de muzica electronica, pe numele sau real, Simon Green. Pentru necunoscatori, numele de Bonobo poate duce cu gandul la cimpanzeii din America latina, dar pentru iubitorii de muzica electronica Bonobo inseamna mult mai mult decat muzica in sine, inseamna calitate britanica si profesionalism. Arenele Romane din Bucuresti au sunat spectaculos in seara precedenta, pe sunetele calde mixate de Simon Green. Promovandu-si noul album ,,The North Borders’’, al patrulea ca numar, britanicul a intrat pe scena salutand Bucurestiul si spunand ca se simte incantat sa revina pe scena Arenelor.

Bonobo – ,,The North Borders” live – un concert de neuitat

Piese instrumentale ca Cirrus, Emkay, Jets, Ten Tigers au demonstrat cat de bine poate sa sune un live set marca Bonobo, pe alocuri fiind acompaniat si de cate un instrumentist din band-ul sau. Bineinteles ca nu au lipsit nici piese de pe albumul anterior ,,Black Sands’’, album care personal, m-a initiat in muzica electronica. Melodii ca Kiara, Kong si El Toro nu au lipsit, de aceasta data intr-o varianta si mai buna, una jazzie, adaptata la instrumentistii actuali insa si la tendintele noi spre care a pornit Simon Green o data cu realizarea noului album. Ca nota personala, mi se pare ca artistul britanic a ajuns la adevarata sa maturitate muzicala, transformandu-se dintr-un talentat DJ intr-un muzician cu mai multa experienta si cu idei mai mature, pastrandu-si totodata si vechile caracteristici electronice. ,,We Could Forever’’ a fost primita de public in urale, scaldata intr-o mare de lumina provenita dinspre show-ul de lumini calde ce veneau din spatele pupitrului unde se afla Simon Green.

Cat despre vocea cantaretei  Szjerdine, cu tot respectul, pot spune ca este identica cu live-urile pe care le vizualizam pe Internet. Tonul vocii sale duce cu gandul la adevarate taramuri indepartate, unde numai muzica buna poate patrunde. Imbinarea cu sunetele electronice, saxofonul, sintetizatoarele si cu percutia exceptionala, tot acest amalgam muzical a incantat publicul de aproape cateva mii de oameni ce au umplut Arenele pana la refuz. Frigul nu i-a atins pe ascultatori, acestia dansand pe tot parcursul unei ore si jumatate cat a durat intreg concertul, strigand ca vor mai mult atunci cand Simon Green a disparut de pe scena. Evident, spre bucuria noastra, s-a intors pentru un ultim bis alaturi de Szjerdine si de ceilalti instrumentisti.

Artistii din deschidere: Deeproots, UFe si Indie Jules

The Fresh au avut grija ca organizarea sa fie impecabila, sunetul la fel de bun, iar artistii din deschidere Deeproots, UFe si Indie Jules au fost alesi asa incat sa se modeleze exact pe muzica lui Bonobo. Atmosfera a fost una placuta inca de la inceputul serii, cand cei trei DJ s-au intrecut in a pune beat-uri si melodii cat mai apropiate de stilul Bonobo, cred ca am auzit pe alocuri si disco, funk, imbinate cu indie si electronica. Cel mai mult mi-au placut Indie Jules, care si-au prezentat unele piese noi, as putea spune intr-un mediu perfect pentru a atrage noi ascultatori.

A merge la un concert Bonobo este o sansa care merita traita cu toate simturile, pe viitor nu ezitati in a-l vedea live fie ca este vorba de DJ set sau de live set cu trupa sa de muzicieni talentati. Personal, concertul de acum mi-a placut mai mult ca data trecuta cand am fost prezenta la Bonobo DJ-set in iarna anului 2012. Sa speram ca lui Simon Green i-a placut Bucurestiul si in acest an – si se va mai intoarce, cine stie, pe viitor poate cu un alt material nou.

Fotocredits: Ella Cincan