Membrii trupei olandeze BZN au sustinut un concert de zile mari la Bucuresti, vineri 25 octombrie la Sala Palatului in prezenta a 3500 de spectatori.
Ne-am asezat pe locurile noastre si am asteptat sunetistii si instrumentistii sa isi calibreze echipamentele dupa care au inceput sa cante in voie in cele cateva minute ce aveau sa se scurga pana la ora de incepere.
La orele 20:00, Jan Keizer si Anny Schilder doi dintre membrii trupei BZN – Band Zonder Naam (Trupa fara nume) care s-a despartit oficial acum 6 ani, au urcat pe scena in aplauzele nenumarate ale celor prezenti la Sala a Palatului.
Jan Kaizer a tinut sa ne faca o promisiune in limba romana : “De data asta, vrem sa cadeti pe spate!” Toata lumea a ras si a aplaudat. Eu am ramas surprins, si am zis: “Vom vedea!”
Inca de la primele melodii, cei de o seama cu parintii nostrii cantau versurile melodiei “La Legionnaire”, odata cu cei doi artisti, aproape in sincron. Uimitor, dar adevarat. Melodia in limba franceza se afla pe albumul Desire al formatiei BZN. Dupa aaceasta piesa a urmat: “El Condor Pasa” un cover al piesei cantata de Simon & Garfunkel in 1970.
Cei doi artisti au cantat cu suflet, si din suflet, pentru intregul Bucuresti nu doar pentru cei prezenti la Sala Palatului. Versurile line de la “El Condor Pasa” ne amintea inca odata de vremurile muzicii de calitate, construita din sunetul instrumentelor si vocea pura a cantaretului.
Publicul i-a oferit doamnei Schilder brate de flori in schimbul primelor autografe date de solista la cel de-al patrulea concert sustinut la Bucuresti in ultimii ani. Jan isi ajuta colega spunand printre altele ca: “va fi nevoie de doua avioane, ca sa duca si florile acasa”
Cuplul si-a continat spectacolul cu melodia “Blue Eyes”, ochii care nu s-au mai “vazut” din anii `80 nu s-au uitat, fiindca romanii au cantat versurile cu Anny Schilder in frunte, si cu vocalistii la datorie pe baricadele din ce in ce mai fragile ale muzicii de odinioara.
Au urmat alte hituri din anii `80, printre care: “Que Sera, Sera” , cantata de Anny, urmata de Keizer cu un cover al piesei “Nathalie” a lui Gilbert Becaud. Jan Keizer s-a miscat pe scena ca un adolescent dezinhibat, a fugit, a sarit, a dansat cu Anny. Totul, cu o energie debordanta.
Cu incheieturile mainilor putin obosite de la aplaudat , am luat o pauza, am iesit afara sa luam o gura de aer si sa ne plimbam pe treptele Salii Palatului in asteptarea reluarii concertului sustinut de trupa olandeza.
La 21:45, artistii au revenit pe scena in haine noi, si au continuat cu piese cunoscute ale trupei, printre care s-au strecurat si alte cover-uri de Solomon Burke si Tom Jones. Dupa toate acestea, Jan a rugat-o pe Anny sa interpreteze piesa pe care aceasta a cantat-o cand a avut prima repetitie cu trupa in urma cu multi, “Cry To Me” a formatiei Rolling Stones.
Nu a fost chip sa ne plictisim, au urmat piesele “Rock’n the Trolls si “Banjo Man” si un anunt surpriza din partea trupei. “In martie, vom canta la Brasov si la Timisoara”. Jan si Anny au scos, din nou, notitele in limba romana si ne-au spus, intr-o romana greu de inteles: “Si la anu’ cand venim, tot aici sa va gasim”.
Sfarsitul spectacolului venise pe neasteptate, publicul era in picioare aplaudand, dar nu e niciodata tarziu pentru un bis: “Dance Dance” piesa faimoasa care a fost cantata de BZN pentru a doua ora, in concert, la cererea publicului.
Aplauzele au continuat, artistii au iesit la garderoba, unde am asteptat minute bune sa luam un autograf pentru noi, si pentru cei dragi.
BZN a reusit, din nou, sa arate ca muzica buna si formatiile legendare nu au varsta. Indiferent cat de multi ani au trecut de cand erau stapanii scenelor din Europa, fanii nu i-au uitat, si cei tineri, abia acum îi descopera.
The Trafalgar Pub & Restaurant (str. David Emanuel, nr. 4A, sector 1, București) este locul unde atât părinții, cât și copiii se simt minunat!
