Parte a Festivalului Eforie Colorat, proiectul “aggressiON/OFF: public, privat, natural” reprezintă o meditație asupra problemelor urgente ale timpului nostru, de la tehnologizare și consumerism, la cele mai acute teme ecologice contemporane.
Trăim într-un univers virtual ghidat de practici consumeriste, în care superficialul este idolatrizat, iar rentabilul face regulile. Locuim în metropole high tech, însă am pierdut de mult ideea de comunitate, iarprincipala legătură cu natura rămâne raionul de „legume” alceluimai apropiat hypermarket. Ne sperie seria consecințelor creșterii temperaturii globale, posibilele catastrofe climatice viitoare, vorbim deja prea des despre inundații, secetă, furtuni, incendii sau foamete. Războiul din Ucraina aduce și alte provocări, de la agresiuni asupra indivizilor, statelor sau asupra mediului, la crize energetice, economice și umanitare. Într-un timp tensionat, “aggressiON/OFF: public, privat, natural” propune recontextualizarea relației uman-natură și oferă un moment de meditație asupra impactului hotărâtor al evenimentelor catastrofale asupra lumii. În ciuda lor, viața își revendică negreșit drepturile, plină de forță și culoare.
Accesul la evenimentele incluse în programul
“aggressiON/OFF: public, privat, natural” este gratuit.
Festivalul eco-art Eforie Colorat propune peste 200 de evenimente, găzduite, pe toată durata verii (4 iulie – 4 septembrie), de hub-ul de creație Grădina de Vară din Eforie Sud.
În perioada 26-28 august 2022 Asociația Promusic Events va organiza a doua ediție a BRAȘOV FOLK FESTIVAL, la Bastionul Țesătorilor din Brașov. Evenimentul este cofinanțat de către Primăria Brașov, prin ghidul de finanțare pentru proiecte culturale și sprijinit de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
Pe scena amplasată în cadrul bastionului, un loc cu o bogată semnificație istorică, vor urca o parte dintre cei mai îndrăgiți folkiști ai momentului, după următorul program:
Vineri, 26 august: Ducu Bertzi & Friends, Magda Puskas & Ioan Onișor, Titus Constantin Sâmbătă, 27 august: Folk Frate, Cătălin Stepa, Spam Duminică, 28 august: Ocru,Ovidiu Mihăilescu, Marius Matache
La fel ca și la prima ediție, cu ocazia acestui festival vor fi premiate câteva personalități importante din peisajul cultural autohton, care au susținut și promovat fenomenul muzical din România.
„Brașov Folk Festival 2022” dorește să se adreseze atât iubitorilor de muzică folk, cât și pasionaților de istorie, care cu această ocazie pot îmbina excelent momente unice petrecute în Bastionul Țesătorilor cu acorduri muzicale și versuri scrise de mari poeți români (unii dintre ei chiar locali).
Bastionul Țesătorilor este un turn ce a fost apărat și întreținut de breasla țesătorilor de in, a fost construit în două etape, între anii 1421-1436 și 1570-1573, un obiectiv turistic foarte important pentru orașul Brașov, ceea ce face ca această locație să fie unică și excelentă pentru un astfel de proiect.
Daca ți s-a spus vreodată că tot ce faci este insuficient sau că pasiunile tale nu duc la nimic bun, dar ai continuat sa urmărești ceea ce știai că funcționează pentru că asta simțeai, atunci piesa asta s-ar putea să fie pentru tine. Ne Ajunge Nimic vine ca un îndemn de a continua chiar şi cu rama pusă de alții, cu încredere în forțele şi simțirile proprii, dincolo de prejudecata lumii, până transformi părerile aruncate înspre tine în combustibil pentru focul de la interior.
“Ne Ajunge Nimic” este prima piesă de studio care este lansată în cea mai nouă formulă Breathelast, cu noi rechini Adrian Popescu (Aeon Blank) la chitara bas şi Ștefan Butnariu (Proof) la chitara.
Înregistrările instrumentale by Breathelast / Sesiunea imprimare voci şi producția vocală au fost realizată de către Dan Niculescu. Mixul a fost asigurat de LowBass5 Studio / Adrian Uritescu si master by Rogue Planet Mastering.
Cover art by Dumitru Eduard / DEGart: https://instagram.com/degartistic
Pe 1 august 2022 va asteptam la Romexpo la un show memorabil alaturi de Nightwish. Nightwish revin la Bucuresti in cadrul turneului HUMAN. :II: NATURE.”, nume pe care il poarta si noul lor album care a fost lansat in luna aprilie 2020.
In deschidere vor urca pe scena Mister Misery, formatie din Suedia, ce abordeaza un melodic alternative metal, cu influente de industrial pe alocuri.
Concertul are loc in Parcarea C de la Romexpo. Accesul se va face prin Intrarea C , din Bulevardul Expozitiei, incepand cu ora 18:30 iar concertele incep de la ora 19:30. Dupa deschiderea portilor puteti sosi la orice ora doriti pentru a vedea trupele favorite. Evenimentul are loc in aer liber.
1. Este interzis accesul cu:
– sticle, conserve;
– mancare sau bauturi de orice fel;
– artificii, arme, obiecte periculoase;
– obiecte cu laser (ex. pointere, brichete cu laser);
– umbrele (va rugam in caz ca se anunta ploaie sa veniti cu pelerine);
– aparate foto/video profesionale sau semi-profesionale (cu obiectiv detasabil);
– aparate de inregistrare audio-video profesionale sau semi-profesionale;
– animale de companie;
– persoanele cu probleme de ordin medical trebuie sa aiba asupra lor dovezi clare pentru a putea intra la concert cu medicamentele necesare.
Organizatorii NU vor stoca si NU vor pazi obiectelor prezentate in lista de mai sus pe durata evenimentului!
La intrarea in perimetrul evenimentului, toti participantii vor fi perchezitionati de catre agentii de securitate.
Organizatorii informeaza publicul participant ca spectacolele includ lumini puternice ce pot afecta persoanele epileptice.
La Romexpo va fi prezent un medic care poate oferi Primul Ajutor in caz de nevoie.
2. Program
OPEN DOORS 18:30
Mister Misery 19:30-20:30
Nighwish 21:00-…
3. ACCESUL COPIILOR
– Copiii sub 7 ani au acces gratuit insotiti de un adult posesor de bilet valid
– Accesul minorilor sub 14 ani se face doar pe baza de bilet si doar daca acestia sunt insotiti de catre un adult posesor de bilet valid.
– Organizatorii nu recomanda prezenta la concert a copiilor fara casti de protectie! Zgomotul foarte puternic poate dauna auzului celor mici.
4. Categorii de bilete si bratari
– Accesul in spatiul de eveniment va fi permis unei singure persoane pe baza biletului valid, o singura data. Biletul in baza caruia se va face accesul va trebui pastrat pe toata durata concertului.
– Parasirea perimetrului de concert, dupa validarea biletului de acces, va fi strict interzisa. Persoanele care doresc sa paraseasca zona de eveniment o pot face, dar la iesire bratara le va fi rupta si daca doresc sa intre din nou, vor trebui sa-si cumpere alte bilete.
Posesorii de bilete la categoriile VIP, Wish Masters (A) si Elvenpaths (B) vor primi la acces bratari speciale ce le permit accesul in zona in care au bilete. Bratarile trebuie pastrate la mana, exact asa cum au fost puse, pe toata durata concertului. Bratarile nu sunt transmisibile si nu trebuie deteriorate pe intreaga perioada a evenimentului. Posesorii de bilete la Islanders (C) nu vor primi bratara la acces.
– Categoria VIP – aproape de scena, pe platforma la inaltime, cu locuri la canapele si bar separat
– Wish Masters (A) – in picioare, in fata scenei; posesorii de biletele la Wish Masters (A) au voie si in categoriile Elvenpaths (B) si Islanders (C).
– Elvenpaths (B) – in picioare in spatele categoriei Wish Masters (A). Posesorii de bilete la categoria Elvenpaths (B) nu au voie sa intre la categoria Wish Masters (A), dar au voie la categoria Islanders (C).
– Islanders (C) – in picioare in spatele categoriei Elvenpaths (B) . Posesorii de bilete la categoria C nu voie sa intre la nicio alta categorie.
BILETE:
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal, carduri de tichete culturale Sodexo si Edenred, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.
Biletele au urmatoarele preturi:
– presale:
Wishmasters – 349 lei
Elvenpaths – 259 lei
Islanders – 169 lei
– la acces:
Wishmasters – 370 lei
Elvenpaths – 280 lei
Islanders – 190 lei
La pretul tuturor biletelor comandate in presale se adauga comisionul de emitere bilet de 15 lei.
Un eveniment BestMusic Live Concerts powered by ROCK FM.
Dupa doua concerte absolute fantastice in doar 3 zile, Kiss la Romexpo sambata si luni Judas Priest la Arenele Romane, in aceeasi saptamana, am avut parte si de concertul Slipknot, organizat de Metalhead la Romexpo, sub titulatura de Metalhead Meeting.
Oameni de toate varstele, dar in principal tineri, au venit sa vada o trupa etalon pentru stilul ei, o trupa pe care nu este bine sa o ratezi, macar pentru show-ul pe care il face pe scena daca muzica nu iti este chiar pe genul tau.
Dupa doi ani de pandemie, Slipknot au ales sa deschida turneul European cu un concert fabulous, la Bucuresti. Asteptarea ne-a fost rasplatita atat de ei cat si de cele doua trupe care au cantat in deschidere, Vended si Jinjer.
Caldura mare la ora cand Vended au urcat pe scena si nu era foarte multa lume in fata scenei dar asta nu i-a impiedicat sa faca un show bun si sa comunice bine cu cei care se agitau deja in locatie. In aceasta trupa, doi dintre membrii sunt chiar fii celor din Slipknot. Griffin Taylor este fiul lui Corey Taylor și Simon Crahan este fiul lui Shawn „Clown” Crahan. Trupa aduce un sound proaspat si vocea lui Griffin mi-sa parut caseamana mult cu cea a tatalui, in albumele de debut.
Au urmat ucrainienii de la Jinjer, o trupa farte draga mie, care are multi fanii aici si care vine deja de ceva ani sa cante pe scenele din Romania.
Pana in pandemie, cred ca vedeam un concert Jinjer o data la 2 ani si nu imi pare rau. Am ajuns doar sa ma intreb ce costumatie si ce frizura va avea de data aceasta Tatiana, ca mai apoi sa ma bucur de vocea ei cu tonaltati dferite si armonioase. Outfittul negru-galben ales de data aceasta pentru show a prins-o excelent, incadrandu-se perfect in stilul abordat de ea si trupa.
Progressive metalcore si groove metal si printre sunete growl si ceva clean si parti de jazz, funk si reggae, ascultam si niste instrumente ce intregesc sound-ul dur ce ii caracterizeaza. Per total este o trupa ce merita ascultata macar o data live si care stie sa incalzeasca sufletelele rockerilor.
Pe buna dreptate este considerata una dintre cele mai bune trupe de metal din Ucraina desi sunt tineri, iar anul acesta la Hellfest au facut un show de zile mari in fata celui mai numeros public pe care l-au avut pana acum.
Bineinteles ca au adus aminte si de teribilul si inutilul razboi care se duce pe teritoriul Ucrainei. Au multumit romanilor ca au fost si sunt alaturi de fratii lor din Ucraina cu alimente si cu locuri de refugiu.
Dupa multi ani de asteptare pentru unii, dupa o amanare de 3 ani din cauza pandemiei de covid, in sfarsit, intr-o seara caniculara de iulie, americanii de la Spilknot, apar in sfarsit pe scena de la Romexpo, intampinati fiind de o mare de oameni care le scandeaza numele.
Trupa are 6 albume la activ, cel de-al 7-lea urmand sa fie lansat in spetembrie in acest an. Taylor ne-a explicat faptul ca titlul acestui album , The End, So Far, nu înseamna finalul trupei, ci un nou inceput.
Slipknot are noua membri (Shawn Crahan, Craig Jones, Mick Thomson, Corey Taylor, Sid Wilson, Jim Root, Alessandro Venturella, Jay Weinberg și Michael Pfaff), fiecare imbracat în salopeta și cu masca lui pe fata. Nu au mereu aceeasi masti sau costume asa ca, fiecare show Slipknot este unic. Steaua in 9 colturi care tot apare pe scena, tricouri sau tatuajele cu Slipknot, simbolizeaza de fapt unuinea celor 9 membrii ale trupei.
Nu ai cum sa nu ramai impresionat de ritm, joc scenic, de felul cum reusesc sa comunice cu publicul. Sincer cu greu reuseam sa ii urmaresc pe toti pe scena, si mai ales pe cei doi de la tobele de sus, care mereu erau in alt loc. Corey Taylor, a spus povești, ne-a facut sa ne simtim ca într-o mare familie, Maggots Family, asa cum ne-a spus de multe ori pe parcursul concertului.
Am avut parte de lumini, flacari, teatru, muzica. Am avut parte de un show fantastic. Au trecut prin toate etapele trupei, prin toate albumele, si am fost placut impresionata de cat de multa lume le stia versurile pieselor, printre care si foarte multi tineri. Impresionanta a fost balada Snuff , care a fost cantata cu ajutorul iilor de voci din public dar si Cluster cand am avut parte de un interesant duet tata-fiu, atunci cand a intrat și fiul lui Corey Taylor, Griffin Taylor de la Vended.
Am avut parte de mult pogo, de un macel veritabil asa cum ma si asteptam. Am avut parte de muzica buna si de o seara pe care nu o vom uita niciodata.
Ultimile trei piese, au fost cantate fara pauza intre piese, Corey strigand dupa fiecare: You want more, iar publicul raspuzand pozitiv de fiecare data.
Dupa o scurta pauza, trupa s-a intors pentru un biss de doua piese, People=Shit și Surfacing, si concertul s-a incheiat in forta .Corey a promis ca Slipknot va reveni in Romania si speram ca se va tine de cuvant si vom mai avea parte de asa concerte fantastice marca Slipknot.
De data aceasta, concertul Judas Priest a fost organizat la Arenele Romane, fata de ultimile 3 dati cand au venit a noi si au cantat la Romexpo.
Locatia a fost full, concertul sold out , desi a fost luni si o caldura greu de suportat. Noroc ca bere si apa a fost din belsug la standurile din incinta. Sincer, nu ma asteptam sa vina atata lume.
Pot sa ma laud ca ii vad pentru a 3-a oara, dar este una din trupele pe care le iubesc si imi doresc mereu sa ii revad.
Titanii metalaului britanic, au venit in Bucuresti, pentru un concert fabulous, parte a turneului „50 Heavy Metal Years”. In deschiderea lor, au urcat pe scena The Dead Daisies și Amalgama.
Primii care au urcat pe scana au fost Amalgama, trupa de havy-metal originara din Rusia, cu 20 de ani de activitate in spate si care a lansat, intre altele, doua albume de studio si doua EP-uri. Anul acesta se afla in tuneu si cu Uriah Heep.
The Dead Daisies este un supergrup format in Australia, la Sydney, bazele acestuia fiind puse de David Lowly. De-a lungul timpului in cadrul formatiei au activat nume mari ale scenei rock internationale precum Slash, Darryl Jones (Rolling Stones), Marco Mendoza (Thin Lizzy), Alex Carapetis (Nine Inch Nails), John Corabi (Motley Crue)sau Glen Hughes (Deep Purple).
Au lansat 4 albume de studio, cel mai recent fiind ‘Burn It Down’, lansat in 2019, material care a intrat in topurile a peste zece tari. În concertul de la Arene, au evoluat pe scena: Glenn Hughes (Deep Purple, Trapeze, Black Country Communion) la voce și bass, Doug Aldrich (Whitesnake, Dio) chitara, David Lowy (Red Phoenix, Minx) chitara și Brian Tichy (Billy Idol, Ozzy Osbourne, Whitesnake, Seether) la tobe.
Am vazut pe scena intradevar un super grup. Am avut parte de un concert clasic, bun, impresionant. Un sound puternic anii 90, iar Glenn Hughes a demonstrate ca isi merita titlul de The Voice of Rock. Am ascultat atat piese proprii are trupei cat si piese Deep Purple.
In sfarsit Judas Priest a urcat pe scena, intr-un decor industrial-apocaliptic, in ovatiile unei arene pline de fani de toate varstele.
Au aparut pe acordurile piesei Battle Hymn, intr-o explozie de lumini si sunete. Am avut un mic soc cand l-am vazut pe Rob Halford atat de imbatranit. Acum 4 ani cand l-am vazut la concertul de la Romexpo, mi-sa parut inca in forma si parca nu avea atat de mult par alb. Dar vocea ii este parca mai clara ca atunci, si Judas Priest au fost fantastici.
Rob Halford a schimbat costumele ca o adevarata ‘’diva’’ a rock-ului asa cum face in fiecare concert si sclipiciul din dotare ne-a cam luat ochii pe alocuri dar zic asta nu ca un minus, face parte din show si este o exprimare a personalitatii sale.
Si daca am avut parte de heavy metal ca la la carte, binenteles ca am avut parte si de celebrele solouri de chitara care te lasa mut de fiecare data. Cel mai tare m-a impresionat solo-ul oferit de Richie Faulkner undeva spre finalul concertului..
Bineinteles ca Rob Halford a aparut cu motorul pe scena la piesa „Hell bent for leather”,si a spus ca ii place in Romania, la Bucurock, numele dat de el Bucurestiului la concertul din 2015 Acestea sunt lucruri care chiar daca le vezi si le auzi la orice show Judas Priest, parca fara ele nu se poate.
Acest rocker nebun care a trecut deja de venereabila varsta de 70 de ani, se tine sincer mai bine decat multi tinerei cu aere de rock-star din zilele noastre, iar muzica lor nu are varsta. Asta ne-au demonstrat in cele 2 ore cat a tinut concertul Judas de la Arenele Romane. Am ascultat piese celebre, am cantat pana nu ne-am mai simtit corzile vocale, a fost o seara exceptionala.
Ca intreg totul a fost bine. Ne-am distrat, ne-am agitat si am cantat. Am vazut un concert bun cu artisti ce au marcat adolescenta multora dintre noi. Ca s-a auzit si vazut foarte bine din orice zona,poate un pic cam tare in fata si bass.ul cam acoperea restul din cand in cand,dar in mare, seara a fost mai mult decat reusita.
Hellfest 2022: toate formațiile pe care-ai vrea vreodatăsă le vezi, de la Abbath la Zeal & Ardor
Articol de Cristi Tiucă
Weekend 1: după doi ani de amânări, Deftones, Ghost și Gojira reușescsădepășească toate așteptările
Hellfest, festivalul metal poate cel mai emblematic al Europei, a adus anul acesta, cu un buget masiv de 53 de milioane de euro, 362 formații împărțite pe 6 scene de-a lungul a 7 zile pline.
După doi ani de anulări din cauza pandemiei, organizatorii festivalului Hellfest (cu sprijinul primăriei) au anunțat cu entuziasm că ediția 2022 vă fi una dublă, nu doar mutând ediția plănuită inițial pentru 2020, ci și, pentru prima și singura oară (după spusele directorului festivalului, Ben Barbaud), adăugând un al doilea weekend de concerte după primul. Și nu doar atât, ci cu o ediție speciala, de 4 zile și cu un lineup mai plin și puternic decât au reușit vreodată. Ani de zile a declarat Ben că visul lui e să aducă pe Nine Inch Nails și Metallica, dar niciodată nu au reușit să se alinieze astrele. Ei bine, de data asta au reușit ceva cu adevărat special, nu doar câteva nume mari, ci zile întregi tematice.
Recenzia aceasta la festival va conține mai multe bucăți, nu doar descrieri despre concertele individuale la care am ajuns, și cu un ghid despre cum să ajungi la festival, impresii despre toate aspectele organizatorice, dar și comparații cu Hellfest 2016 și 2017 și cu alte festivaluri mari la care am fost – MadCool în 2018 Grasspop și Rock Werchter 2019.
În primul rând, că să ajungeți la festival, aveți nevoie de abonament sau bilete de o zi (puse la vânzare de obicei în februarie sau martie). Ce face Hellfest special în lume e faptul că toate abonamentele – aproximativ 60.0000 – se vând în mai puțin de o oră, fară să fie cunoscut vreun nume de pe posterul lineup. De exemplu, pentru ediția din 2016, biletele au început să se vândă în octombrie 2015 și s-au epuizat la sfârșit de noiembrie. În anii următori au început să se vândă din ce în ce mai devreme. Dacă vrei să mergi la Hellfest, trebuie să fii decis, cu cardul pregătit și degetele pe mouse în secunda în care se deschide vânzarea. Pentru ediția din acest an erau zeci de mii de cereri de bilete pe TicketSwap – și foarte puține oferte. Fii pe fază, urmărește anunțurile Hellfest despre deschiderea vânzării de bilete și blochează-ți calendarul. Daca nu îți faci timp atunci, aproape sigur n-o să ajungi la festival.
Motivele pentru care Hellfest se vinde atât de bine, spre deosebire de alte festivaluri cu line-up similar (cel puțin ca headlineri) precum Graspop, Download, Nova sau Copenhell, este legat de lineup-ul complet al zilei și de poziționarea scenelor și a programului. Hellfest nu investește doar în numele mari, ci în lineup-uri consistente de midcard, așa că VREI să vii la 11.00 să vezi Spiritbox cântând, nu doar să vii seara la 22.00. Faptul că e mereu plin la toate scenele în orice moment al zilei atestă asta. Și de asta nici formațiile nu se supără, că știu că vor avea fani.
În ceea ce privește programul – Hellfest are 6 scene : două scene principale (la care concertele alternează) – aici de obicei cântă dad rock, classic hard rock, heavy metal, thrash, etc – și încă patru scene secundare, fiecare dedicată unor sub-genres, la care de asemenea concertele alternează : Temple (black, folk, viking și doom metal) face “pereche” cu Altar (thrash și death metal, grindcore) și Valley (doom, stoner, sludge și post-metal) face pereche cu Warzone (exclusiv punk, în toate formele lui). Poți vedea oricând un concert la o scenă ca apoi să te duci la alta scenă fără să pierzi jumătate din alt show. Devine mult mai ușor să-ți organizezi programnul de concrete cu sacrificii minime – iar asta contează enorm.
Ghid despre cum să ajungi și să reziști un weekend la Hellfest
Ai făcut rost de bilet, felicitări ! Cum ajungi ?
Ai mai multe opțiuni în funcție de budget și planuri – daca vrei să mai rămâi în Paris sau să te plimbi pe la castelele din zona Valea Loarei.
Cel mai rapid și eficient e să iei bilet de avion București – Nantes, cu escală prin Paris. Așa scapi de tren și de cărat rucsaci grei prin gări. De la aeroport există curse speciale către Hellfest care te duc direct în parcarea oficială pentru 15 euro.
A doua opțiune ar fi să iei un zbor către Paris și de acolo să iei trenul, fie direct din aeroportul CDG (sunt 2 sau 3 curse pe zi), fie de la stația Montparnasse din centru, până în Nantes. Trenul costă intre 35-100eur în funcție de cât de devreme iți iei biletul și locurile se epuizează rapid. Trenul din Nantes către Clisson (unde se desfășoară festivalul) e 4-5 euro, iar de la gara Clisson există curse speciale pana la intrarea în festival, pentru 3 euro.
Poți închiria o mașină, dar nu recomand – e scump și parcarea e la marginea orașului la vreo 3km și oricum vei avea nevoie de curse speciale dedicate spre festival (traficul e închis peste tot în jur).
Alternativ, poți deschide aplicația BlaBlaCar și veni cu mașina cu cineva.
Ai ajuns la festival, felicitări! Ai mai multe opțiuni de cazare:
Camping gratuit în festival – și vii de acasă cu tot ce ai nevoie – cort, saltea și sac de dormit etc. Marele dezavantaj e căratul a 30+ kg de lucruri în spate.
Easy camping plătit în festival – în funcție de nevoi sau comfortul dorit, poți dormi în corturi (începând de la 210eur pentru 2 persoane) sau cabane (începând de la 290eur, sau 422eur daca vrei cu saltea de spuma), echipate inclusiv cu saltea, saci de dormit, prosoape, scaunele, lămpi. Nu vii cu nimic în afară de haine la tine.
Cazare în oraș la localnici – mulți își oferă grădinile pentru corturi, sau camere, cu access la bucătărie și baie. Preturile încep de la 25eur/zi în medie, iar distanta variază în funcție de cât de departe e casa de festival. În medie, faci minim 15 minute de mers pe jos până în oraș, spre 30 de minute sau mai mult către zonele mai îndepărtate, spre gara.
Venind cu o cursă specială din Nantes, am fost lasat în noua parcare din vestul orașului – unde toate cele 13.000 de locuri au fost ocupate încă de joi. Vineri au fost deschise parcări noi în satele din jur și autobuze gratuite plecau din 5 în 5minute spre festival, arhipline de metaliști cu rusaci și trollere pline. Ajungând relativ devreme joi, am putut alege la discreție loc de cort. Campingul e împărțit în mai multe zone, fiecare identificată printr-un steag și o culoare (alb, roșu, verde etc). Sub soarele arzător și cele 35 de grade din Clisson, mi-am instalat lucrurile și am plecat la LeClerc, supermarketul local, pentru provizii. Festivalul se deschidea abia vineri dimineața.
Câteva sfaturi pentru a supraviețui unui weekend lung la Hellfest – sau oricărui alt festival mare:
Folosește ClashFinder sau running order al festivalului (lista PDF cu toate formațiile și orele/scenele la care cântă) pentru a marca de-a lungul fiecărei zile din ora în ora care sunt (1) formațiile pe care vrei neapărat să le vezi, (2) formațiile pe care ar fi drăguț daca le-ai vedea și (3) perioadele libere, când te poți odihni, mânca samd.
Gândește critic când faci lista, nu e fizic posibil să reziști trei zile de la 11 dimineața la 2 dimineața, în picioare, sărind și cântând alaturi de Offspring. Nu ai cum să ai atâta energie. Prioritizează ce-ți place, ce nu ai mai văzut, începe cât mai târziu cu putință. Oboseala te va ajunge din urma, am pățit-o.
Bea apă din oră în oră, poartă o șapcă sau pălărie pe care s-o uzi la fel de des, caută umbră sau mergi la scenele cu cort. Soarele nu iartă și poți face foarte ușor insolatie în cele 35-40 de grade ale festivalului.
În caz că prognoza meteo anunță că va ploua torențial și festivalul devine noroi până la genunchi, vino pregătit cu cizme, pelerine de ploaie samd.
Ia-ți dopuri sau căști in-ear cu tine, să poți estompa basul și reverberațiile înainte să-ți explodeze urechile.
Treci pe la dușuri seara, după ultimul concert, nu sunt niciodată cozi, fata de diminețile unde te așteaptă mereu o coada de minim o ora.
Primele ore în festival mi le-am petrecut explorând spațiul, descoperind zone noi și îmbunătățiri față de anii precedenți.
În special de ajutor acum cu canicula și cele 40C, au fost montate atât tunuri de apa lângă scenele principale, pe garduri și în zonele de camping, cât și două dușuri verticale gigantice. Ba chiar organizatorii au luat decizia excelentă de a permite tuturor să intre în festival cu sticle de apă, butelci și rezerve tip camping.
Întreg festivalul e decorat steampunk, continue multe elemente decorative industrial, seara se fac focuri de tabără și din 5 în 5 minute elemente pirotehnice se aprind deasupra festivalului. Întreaga experiență te face să te simți ca și cum ești în Mad Max.
Podeaua din zonele scenelor cort (Altar etc) a fost asfaltată sau îmbrăcată în bitum (față de pământul de pe vremuri). Salut decizia asta, pământul era foarte tare și inegal, plin de gropi, se imbiba în apă când ploua torențial, te durea spatele după o oră întins pe el. Nu știu daca e cea mai eco soluție, dar e mult mai comfortabil, mai ales pentru perioade lungi de timp.
Zonele din fața scenelor principale au fost pavate cu un fel de piatra cubică, ceea ce iar e foarte OK având în vedere ce noroi se făcea după ploi și că-ți ajungea la genunchi după mosh pituri.
Zona de food fest a văzut o îmbunatățire evidentă – multe tipuri de mâncare, de la pizza, burgeri și raclette la friptură argentiniană, mâncare indiană sau chiar ramen; găsești până și multe deserturi – clătite, gogoși, înghețată samd. Opțiuni pentru fiecare gust și buget. Un fel principal de obicei costă de la 8 spre 15 euro. De altfel, în prima parte a zilei poți găsi multe feluri de mâncare (salate, sandwichuri, paste samd) la supermarketul Leclerc în Clisson la preturi foarte mici, de până în 3-4 euro, la doar 15 minute depărtare.
Festivalul – primul weekend (17-19 iunie)
Ziua 1 – vineri, 17 iunie
După ce am hoinărit prin festival și tras cu urechea pe la câteva formații necunoscute, cum ar fi Ferocious Dog sau Enforced, a venit rândul primului concert: pe o vreme arzătoare, intră bine black metalul suedez al băieților de la Mephorash. Că și polonezii de la Batushka sau MGLA, și Mephorash vin deghizați, cu un look creepy, dar potrivit pentru blast beats care urmează să înceapă și să ne înghețe sângele în corp. Deși e devreme, băieții fac un show excelent alături de cei aproximativ 7000 de fani din cort. Puteți găsi aici o înregistrare de la festival https://www.youtube.com/watch?v=aQAvgeK1uXg. Îi puteți prinde și la noi în Romania la festivalul Rockstadt, la început de august : https://bilete.rockstadtextremefest.ro/
După Mephorash, alerg spre scena principală și o viitoare insolație să prind loc lângă gard la Leprous, formație de suflet pentru mine, după ce i-am văzut la Sibiu, Râșnov și București. Ei declaraseră deja pe Facebook că au emoții, dar nu o arată, cântând în fața celui mai mare public al lor la scena principală Hellfest. Einar începe în forță cu Out of Here, vorbește mult cu publicul și ne invită la karaoke, să cântăm alaturi de ei pe melodii precum Below, The Price sau From the Flame. Pe lângă Running Low și Slave, Leprous ne arată și ceva de pe noul album – Nighttime Disguise – despre care spune râzând că e o melodie scrisă în colaborare cu fanii, doar că e o experiență pe care nu vrea s-o mai repete vreodată. Nu știu de ce nu i-a plăcut procesul, dar nu sună deloc rău live!
Eu unul nu mă omor cu punk, dar auzisem multe lucruri bune despre Frank Carter & The Rattlesnakes. Desi a avut un setlist relativ scurt, de doar 10 melodii, a fost un show excepțional, o explozie de energie și entuziasm. Ne-am adunat câteva zeci de mii de fani în fața scenei și am cântat în cor, în timp ce Frank cânta, dansa și sărea de pe scenă. Ba chiar a făcut crowdsurfing și a continuat să cânte în timp ce era cărat de public, ca apoi să roage publicul să se împartă în două. Nu pentru motivul obișnuit, un « wall of death » tipic Hellfest, ci pentru a da spațiu fetelor și femeilor într-un mosh pit femaly friendly, în care să se simță în siguranță, iar băieții să stea deoparte și să le protejeze. A fost un moment fain, neașteptat. Cei de la ARTE au înregistrat și puteți vedea aici întreg setul https://www.youtube.com/watch?v=WguAV_24Nfg . Daca sunteți sau ajungeți în Londra, să treceți pe la studioul lui Frank de tatuaje, l-a deschis cu doua săptămâni înainte de începerea pandemiei. Setlistul a inclus :
My Town
Sticky
Tyrant Lizard King
Juggernaut
Go Get a Tattoo
Wild Flowers
Devil Inside Me
Lullaby
I Hate You
Crowbar
Nu mă pot satura niciodată de Opeth. Suedezii mei preferați au fost la fel că intodeauna – laconici, profesioniști, concentrați să ne impresioneze instrumental. Că și la celelalte concerte de aici, sunetul este perfect, răsună peste câmp și chiar dacă prima melodie am prins-o în ferris wheel, până și acolo ajungeau clar guturalele de pe Ghost of Perdition. Ba chiar spre finalul setului Mikael a avut un dad joke: Wow, eu nu aș putea rezista în căldura asta că voi, dar na, noi suntem din Suedia. Mulțumesc celor de la pază pentru furtunul de apă, să răciți publicul vă rog, hai apoi și pe noi pe scenă, ce dacă ne electrocutăm puțin :))Opeth revin în București la sfârșit de septembrie, în concertul organizat de Maximum Rock : https://www.ambilet.ro/tc-events/opeth-the-vintage-caravan/ .
După trei sferturi de oră de show ascultând grecii de la Rotting Christ, dau fuga spre scena principala să prind un loc OK la Mastodon, dar prind și ultimele 15 minute de la The Offspring. The Kids Aren’t Alright, You’re Gonna Go Far, Kid și Self Esteem pun capăt showului plin de entuziasm de la americani, în timp ce publicul cântă la unison și zeci de oameni fac crowdsurfing spre scenă, într-un val fară oprire. Majoritatea, că și mine, par din cei care i-am prins în anii 90 că și copii sau adolescenți, și acum fredonam versurile neuitate atâția ani. Nostalgia la cote maxime! https://www.youtube.com/watch?v=FzTmRL14vkc
Am văzut pentru prima oară Mastodon, care au intrat direct în pâine, parcă atacând instrumentele. Au cântat brutal, tehnic, cu puțin dialog cu publicul, în timp ce pe fundal mergeau animații psihdelice. A fost ușor să rămâi hipnotizat de prezența lor și îndemânarea tehnică, cât și cei trei soliști alternând la microfon. Setlistul a inclus:
Pain With an Anchor
Crystal Skull
Megalodon
The Crux
Teardrinker
Bladecatcher
Black Tongue
Pushing the Tides
More Than I Could Chew
Mother Puncher
Gobblers of Dregs
Blood and Thunder
Five Finger Death Punch, ca și Deftones, deși au stiluri foarte diferite, sunt și ei o formație pe care fie o iubești, fie o urăști, nu pare să fie cale de mijloc. Am văzut mult vitriol aruncat către ei în ultima vreme pe măsură ce devin headlinerii noii generații de metal, dar sincer pare ceva de care nimeni nu scapă, poate cu excepția celor de la Slayer.
FFDP au făcut un show fain, plin de energie, au interacționat mult cu publicul și ne-au invitat să cântăm alaturi de ei, ba chiar Ivan a oprit de câteva ori melodiile când a văzut copii mici comportandu-se ca fani înfocați (agitandu-se si cantand fiecare vers, la gardul scenei). O fetiță de 6 maxim 7 ani care făcea headbanging pe muzica lor a primit masca lui, un băiețel de maxim 10 ani a primit o bâtă de baseball, iar Ivan a ținut într-una să mulțumească publicului pentru implicare și sprijin. Setlistul a fost lung și fain și a trecut prin toate hiturile formației, incheiand ca întotdeauna cu The Bleeding, melodia cu care eu i-am descoperit acum mai bine de zece ani. Setlistul a inclus:
Inside Out
Trouble
Wash It All Away
Jekyll and Hyde
Sham Pain
Bad Company
Burn It Down
Gone Away (The Offspring cover) (Parțial)
Far From Home (Parțial)
A Little Bit Off (Parțial)
Wrong Side of Heaven
Burn MF
Coming Down
Lift Me Up
Under and Over It
The Bleeding
Deftones și Chino Moreno au continuat să evolueze și să schimbe direcția muzical în ultimii ani, experimentând tot mai mult cu sunetul lor, iar daca ai rămas blocat pe White Pony s-ar putea să nu fie chiar ideal. A fost un show fain, energic, în care Chino a țopăit într-una pe scenă și noi ne-am retrăit adolescența. Setlistul a inclus :
Genesis
Rocket Skates
Be Quiet and Drive (Far Away)
My Own Summer (Shove It)
Tempest
Swerve City
Digital Bath
Around the Fur
Sextape
Diamond Eyes
Rosemary
Bloody Cape
Change (In the House of Flies)
Ohms
Headup
Lotion
7 Words
Volbeat au încheiat o prima seară de festival cu sunetul lor rock’n’roll hillbilly danez. Elvis nu mai este printre noi de mult, dar stilul lui și impactul pe care l-a avut asupra rockului este de neignorat, mai ales când vezi pe Michael oferindu-și cea mai buna imitație pe care o poate el. Light, dansabil, distractiv. Se încheie o prima zi de success a festivalului!
Setlistul a inclus:
The Devil’s Bleeding Crown
Pelvis on Fire
Becoming
Lola Montez
Sad Man’s Tongue
Shotgun Blues
Wait a Minute My Girl
Black Rose
Seal the Deal
The Devil Rages On
Die to Live
Still Counting
Ziua 2 – sâmbăta, 18 iunie
Spre deosebire de ziua de ieri când am avut repere destul de fixe/un program bine stabilit pentru ce vreau să văd, ziua 2 e despre unul din punctele forte ale festivalului: nu headlinerii, ci oportunitatea de a descoperi muzica și formații noi. Fugind de canicula celor 40c, am alternat între corturile scenelor secundare. Am descoperit viking metalul puternic și neiertător al celor de la Einherjer, apoi trashul tare și agresiv de la Loudblast, care mi-a amintit ce bine e să porți căști în-ear cu tine, să poți estompa basul și reverberațiile înainte să-ți explodeze urechile. La câțiva metri depărtare, la scena Valley de stoner rock, am găsit liniștea și instrumentalul minimalist, glacial a celor de la Vintage Caravan.
În restul dup-amiezii, în funcție de cât de mult îți plac parodiile și de cât în serios iei muzica metal, aveai două oportunități de circ: Alestorm și Steel Panther. În caz nu ați avut plăcerea la Rockstadt, Alestorm sunt niste scoțieni care cântă pirate metal – o combinație ireverentă de folk și power metal cu versuri exclusiv despre viața de pirat, un fel de metal sea shanties, precum “No Grave But the Sea” sau “Fucked with an Anchor”. Acum au venit cu noul album, lansat săptămână asta: Seventh Rum of a Seventh Rum. Fie că îi iubiți, ori că îi urați, au un farmec aparte. Puteți vedea înregistrarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=EstnLu7eKCE&ab_channel=ARTEConcert
Steel Panther sunt tot o formație de comedie care parodiază glam metal cu maximă eficiență, arătând fix ca o clona exagerata a celor de la Motley Crue și Poison: machismo, melodii și versuri misogine, părul mare și vopsit, spandex colorat, posturi de zei rock, rimel generos și bentițe colorate. Cu de toate, că să zic așa. O formație de bășcălie, cu melodii în zeflemea care iau în derâdere totul, cu nume și versuri colorate precum “She’s On the Rag,” “Gloryhole” și “You’re Beautiful When You Don’t Talk.”.
Singurele baruri cu Guiness sunt în spatele scenelor mari așa că a trebuit să trec prin zonă, iar lumea chiar s-a aglomerat în fața scenei să-i vadă, așa că din fericire am putut trece repede prin zona să mă bucur de thrashul old school al celor de la Flotsam & Jetsam. Și aici ai impresia că anii ’80 n-au trecut, dar te bucuri de asta. Puteți vedea înregistrarea faina aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZpP6MnGTc7o&ab_channel=ARTEConcert
Dacă e thrash, thrash să fie: continuam cu Megadeth la scena principală – fară David Ellefson de data asta, basistul co-fondator al formației, exclus după acuzațiile aduse în ultima vreme. Chiar și așa, nu i s-a simțit lipsa, băieții s-au descurcat bine și fară el. Încep să se vadă anii pe fața lui Mustaine, mai ales când nu își bărbierește barba alba, dar încă se ține tehnic. Vocea, care nu era punctul lui forte nici acum 30 de ani, s a degradat, notabil față de ultimele ori când l-am văzut la Hellfest și în București în 2016. Nu e ca la Bon Jovi în 2019, să nu poată cânta deloc, dar mă întreb cât îl va mai putea ține. Prin comparație, vocea lui Hetfield încă e fară cusur. Setul a fost lung și ne-a trecut prin majoritatea greatest hits, ba chiar și câteva deep-hits, puțin cântate live în ultimii 20 de ani: The Conjuring și Angry Again.
Hangar 18
Wake Up Dead
În My Darkest Hour
Take No Prisoners
She-Wolf
Angry Again
Sweating Bullets
Dystopia
Trust
A tout le monde
Symphony of Destruction
Peace Sells
Holy Wars… The Punishment Due
Unul din showurile speciale pe care le-am așteptat a fost Mono & The Jo Quail Quartet, intre care și AA Williams. Un proiect special care a debutat acum 3 ani la Roadburn 2019, dar a stat pe loc din cauza pandemiei. Am fost tratați cu un show epic post-rock, plin de emoție și melancolie, în care vioarele și violocelul quartertetului au adăugat o nouă dimensiune chitărilor celor de la Mono. Cortul a fost, pe bine meritat, arhiplin, de abia mai puteai respira.
M-am oprit apoi pentru jumătate de ora la Skald, un grup pagan folk metal francez care-și trage inspirația din istoria și poemele scandinave, că și Wardruna sau Heilung. Și ei se îmbracă cu haine tradiționale, cântă la instrumente tradiționale, scandează, folosesc elemente guturale samd. Nu sunt la nivelul acestora, dar au fost o descoperire plăcută: un sunet fain, cald, încărcat cu emoție.
Ultimul show al serii ar fi trebuit să fie Faith No More, dar și-au anulat turneul. În locul lor, au venit cei de la Ghost: Papa Emeritus/Cardinal Copia și cei șapte Nameless Ghouls, toți costumați eclectic și teatral. Nu știu cum se face, dar orice formație pe punctul de a deveni headliner metal ajunge în același punct: publicul e împărțit clar intre cei care-i iubesc și cei care-i urăsc, puțini sunt cei neutri. Au primit multe critici – că sunt prea pop sau melodici, că fac prea mult teatru și prea puțin metal, că e mai mult spectacol și mai putină muzică. Și ce dacă? A mers la KISS timp de 40 de ani, poate să meargă și la suedezii de la Ghost.
Showul a fost fain, plin de energie, cu zeci de mii de oameni cântând laolaltă cu ei, din păcate s-a încheiat, mai devreme decât trebuia, deoarece Papa și-a pierdut vocea/a răgușit. Pentru seara asta fusese programat focul de artificii, dar a fost anulat din cauza caniculei și riscului de incendii. O încheiere abruptă a serii, not with a bang but with a whimper. Setlistul a inclus:
Kaisarion
Rats
From the Pinnacle to the Pit
Spillways
Devil Church
Cirice
Hunter’s Moon
Faith
Ritual
Call Me Little Sunshine
Helvetesfönster
Year Zero
Spöksonat
He Îs
Miasma
Mummy Dust
Griftwood
Ziua 3 – duminica, 19 iunie
După câteva zile de caniculă, duminică e în sfârșit un pic mai rece, tot ușor peste 30c dar măcar nu mai sunt 40c.
Ziua de festival pentru mine a început la 13.30 cu Lacuna Coil, o formație care îmi place de 20 de ani, de când au scos Comalies. În ciuda căldurii și a orei relativ matinale pentru care un festival care nu se oprește până la 2 dimineața, italienii au venit cu multă energie, invitând publicul să cânte mereu alaturi de ei, iar la melodii vechi precum Heaven’s A Lie, întreg terenul din fața scenei răsună la unison. Nu îi mai văzusem de câțiva ani, dar s-au ridicat la nivelul așteptărilor! Setul a inclus:
Blood, Tears, Dust
Trip the Darkness
Reckless
Apocalypse
Layers of Time
Heaven’s a Lie
Veneficium
Our Truth
Nothing Stands în Our Way
Mai tarziu i-am așteptat cu mare interes pe băieții de la Monuments care mi-au plăcut mult în 2018 când au cântat în Club Fabrica în București. S-au simțit la fel de bine în fața a aproximativ 12.000 oameni pe cât au fost și în fata celor 300 câți eram în Fabrica atunci. Au venit cu forțe proaspete și au adus un set puternic și agresiv de prog metal. Set:
Cardinal Red
Animus
Origin of Escape
Empty Vessels Make the Most Noise
Regenerate
Makeshift Harmony
Lavos
I, the Creator
Au urmat apoi Jinjer la scena principală, și au avut un show foarte dinamic, au interacționat mult cu publicul, se vedea că erau încântați să cante prima oară în fața unui public așa mare. Zburau multe steaguri ale Ucrainei și se vedea mult entuziasm de la public. După un show energetic, Tetyana a ținut să declare, în uralele tuturor, ‘our country is torn by war, but we’re so happy for the humanitarian aid the world has given us, fuck the war. Thank you’.Cu Jinjer ne vom vedea la Bucuresti in deschidere la concertul Slipknot, pe 20 iulie. Gasiti bilete aici: https://www.iabilet.ro/bilete-slipknot-jinjer-si-vended-romexpo-49973 . Setlistul a inclus:
Înainte de a campa pentru câteva ore în fața scenelor principale, am mai avut un singur popas: Borknagar la scena Temple. De când i-am văzut la Râșnov în 2016, mi-au căzut cu tronc. Sunetul lor este o combinație aproape unică de prog și folk metal, iar băieții au venit pregătiți să aducă un aer rece scandinav. Cântând în mare parte de pe Winter Thrice și True North, norvegienii au livrat un sunet tăios, agresiv și curat, un clean singing care ne-a uns la suflet pe toți cei care am umplut ambele corturi Altar și Temple să-i vedem. Setlistul a inclus:
The Fire That Burns
Frostrite
The Rhymes of the Mountain
Up North
Voices
Colossus
Ruins of the Future
Winter Thrice
De la 19:30 până la 1 dimineața a venit rândul numelor grele să aterizeze pe scenele mari: Down, Korn, Judas Priest și Gojira (înlocuind pe Avenged Sevenfold care înlocuiau pe System of a Down).
Down, în caz că nu știți, sunt unul din proiectele lui Phil Anselmo (Pantera; Superjoint Ritual), toboșarul Jimmy Bower (Crowbar, Eyehategod, Superjoint Ritual), chitariștii Pepper Keenan (Corrosion of Conformity) și Kirk Windstein (Crowbar) și bassist Pat Bruders (Goatwhore). Au revenit la Hellfest după 9 ani de absență și un scandal major pentru Anselmo, dar au fost primiți regește, cu super recepție de la publicul arhiplin care au umplut terenurile din fata scenelor principale. Puteți vedea aici showul: https://www.youtube.com/watch?v=qMdhjcBZV7w&ab_channel=ARTEConcert
si în galeria foto a lui Paul Voicu câteva poze absolut fantastice, care deși nu au sunet, vorbesc de la sine! Nu degeaba le-au publicat cei de la Down pe pagina lor de profil. Showul a fost dur, agresiv, exuberant. Cuvintele sunt de prisos! Set:
Lysergik Funeral Procession
Hail the Leaf
Lifer
The Seed
Ghosts Along the Mississippi
Losing All
Pillars of Eternity
Swan Song
Eyes of the South
Stone the Crow
Bury Me în Smoke
Korn se laudă nu cu unul ci chiar două albume noi de când au venit ultima oară acum 5 ani. Au venit cu cimpoi cu tot, și au insistat cu mai multe melodii noi la care s-a simțit reticența publicului. Imediat cum reveneau la clasicii copilăriei noastre – Falling Away FromMe sau Freak on a Leash – cei zeci de mii de ani începeau să cânte alături, să sărim cu toții deodată și să ne teleportam la cum ne simțeam în 1999. E magie pură, cum doar puterea muzicii și a nostalgiei te poate face simți. Set:
Here to Stay
Got the Life
Falling Away From Me
Start the Healing
Cold
Shoots and Ladders
Y’All Want a Single
Somebody Someone
Worst Îs on Its Way
Coming Undone
Freak on a Leash
It’s On! / Trash / Did My Time
Twist
A.D.I.D.A.S.
Blind
Judas Priest, după mai bine de 50 de ani de activitate, au ieșit pe scena, așa cum ne-au obișnuit până acum, îmbracați complet în piele. Hell bent for leather cum ar veni. Sunt un fan, am crescut cu ei, mi-a plăcut placere să-i văd live în trecut – am plecat plăcut impresionat în 2015 de la Romexpo și în 2018 de la Plovdiv, dar sincer par mult mai îndepărtate acele amintiri decât sunt de fapt. Vocea lui Rob Halford nu mai este ce a fost, s-a dus și mai mult decât îmi puteam imaginam, nu chiar încă precum Paul Stanley de la KISS, dar mă face să mă întreb serios cât mai poate canta. Rob părea îmbătrânit și obosit, miscandu-se rar și greoi pe scena, iar vocea a devenit mai blândă, mai firava, mai înceată. Nu mai atinge notele, ba chiar tine microfonul lipit complet de buze că să poată scoate ceva. Comparând filmări din 2015 cu 2022, pierderea este…evidentă. Setlistul a inclus:
One Shot at Glory
Lightning Strike
You’ve Got Another Thing Comin’
Freewheel Burning
Turbo Lover
Hell Patrol
The Sentinel
The Green Manalishi (With the Two Prong Crown)
Diamonds & Rust
Painkiller
The Hellion
Electric Eye
Hell Bent for Leather
Breaking the Law
Living After Midnight
După o lecție de istorie a heavy metal cu Judas, a venit rândul noii generații să preia ștafeta, nativii francezii Gojira fiind pregătiți pentru acest schimb. Nu au fost prima alegere, înlocuind pe Avenged Sevenfold care înlocuiau pe System of a Down, dar nu cred că i-a deranjat. Ultima oara i-am văzut cântând la ora 16:00 la Graspop în 2019 și astăzi ei nu s-au lăsat timorați de mărimea publicului, chiar daca pentru ei a fost un salt mare să devină headlineri. Au reușit să închidă festivalul în forță, cu un show electrifiant și înflăcărat, la propriu și figurat, elementele pyro incalzindu-ne pe toți cei aflați în apropierea scenei principale. Au fost un mod excelent de a închide o ediție aniversară fantastică de Hellfest.
Setlistul a inclus:
Born for One Thing
Space Time
Backbone
Stranded
Flying Whales
The Cell
Love / Remembrance
Hold On
Grind
Silvera
Another World
L’enfant sauvage
The Chant
The Gift of Guilt
New Found
Amazonia
După trei zile și mai bine de 20 de formații văzute cap-coadă, sunt absolut epuizat. Noroc că sunt câteva zile de pauza între edițiile festivalului că nu aș mai fi rezistat altfel, mai ales după arșița acestor zile. Mulțumim și felicitări, Hellfest! Ați ridicat stacheta ieri! Chapeau 🙂
Weekend 2: Metallica si Nine Inch Nails transforma Hellfest in evenimentul de neratat al anului
După trei zile de pauză și respiro, Hellfest își deschide din nou porțile în același an, pentru prima și singura ocazie în istoria lui de până acum. Ediția numărul doi e un eveniment de neratat pentru orice metalist, posterul fiind poate cea mai bogată ediție de până acum din punct de vedere headliners, deși nici la midcard nu s-au făcut compromisuri (chiar daca Hellfest a declarat că au plătit cele mai mare fee-uri din istoria lor pentru headlinerii din acest weekend – Nine Inch Nails, Guns n Roses, și, mai ales, Metallica).
Ce a fost o surpriză plăcută a fost pregătirea zilelor tematice, grupate în jurul unui gen de muzica, în fiecare zi:
Joi, la scenele principale – classic hard rock, cu Steve Vai, Whitesnake, Helloween și Scorpions; iar la scenele Temple și Altar s-a mers pe o tematica de ritual, folclor și spiritualism: Tribulation, Zeal & Ardor, Insomnium, Solstafir, Septicflesh, Heilung.
Vineri – ziua industrial metal – Nitzer Ebb, Killing Joke, Ministry, Nine Inch Nails.
Sâmbătă cele două scene mari au fost împărțite în hard rock (Myles Kennedy, Airbourne și Guns n Roses) și respectiv power & symphonic metal (Eluveitie, Epica, Nightwish, Blind Guardian).
Duminică este totul despre rock și heavy metal: Bullet For My Valentine, Avatar, Bring Me The Horizon, Black Label Society, Sabaton Și Metallica.
Joi – ziua 1, 23 iunie
O zi absolut perfect programată pentru corturile Altar și Temple, programul zilei pentru mine a fost Tribulation, Zeal & Ardor, Insomnium, Solstafir, Septicflesh, Heilung și Wardruna (la scena mare, nu la Altar, că data trecuta în 2017). Ziua a început cu Tribulation, suedezii specialiști black metal. Nu i-am văzut de 5 ani, de când au deschis pentru Insomnium la București. Băieții canta dur, zgomotos, agresiv, fix pe placul cortului semi-plin, chiar dacă e destul de devreme. Setul lor include:
În Remembrance
Leviathans
Nightbound
Melancholia
The Lament
Funeral Pyre
Strange Gateways Beckon
Lacrimosa
Daca nu știți Zeal & Ardor, nu aveți habar ce pierdeți! Proiectul lui Manuel Gagneux e poate prima formație gospel metal, un mix de spiritualism tipic afro-american (melodiile cantate de sclavi pe plantații) și black metal. Și nu doar că exista așa ceva, dar cortul lor s-a umplut la maxim chiar dinainte că Tribulation să ajungă la jumătatea setului. I-am mai văzut la Sibiu la Artmania în 2018 și la Rock Werchter în 2019, și entuziasmul nu mi-a scăzut. De cum încep să cante, și noi publicul cântam alaturi de ei, vers cu vers, aplaudând, sărind și foarte mulți făcând și crowdsurfing. Băieții rămân șocați de focul și pasiunea din public, de aplauzele lungi și de karaoke constant. Manuel oprește deseori să mulțumească și să ne zică ce nebuni suntem. Spiritualitatea muzicii lor e ceva aparte, te captivează și nu-ți dă drumul. Poți vedea înregistrarea concertului aici: https://www.youtube.com/watch?v=CIlTyWaYXGE&ab_channel=ARTEConcert
Church Burns
Götterdämmerung
Ship on Fire
Row Row
Blood în the River
Gravedigger’s Chant
Run
We Can’t Be Found
Trust No One
Death to the Holy
Don’t You Dare
Devil Îs Fine
J-M-B
Feed the Machine
I Caught You
Baphomet
Insomnium și Septicflesh au adus, așa cum ne-au obișnuit, melodic death metal de calitate: brutal și agresiv, spre deliciul fanilor. N-am putut sta chiar lângă scenă pentru că încercam să prind loc cât mai bun la cortul de vizavi, unde urmau Solstafir, o formație de suflet. Islandezii au cântat unei săli arhipline încă dinainte să înceapă, tratandu-ne cu un regal de progressive metal melancolic. Setul a inclus:
Þín Orð
Ótta
Melrakkablús
Pale Rider
Fjara
Ljós í stormi
Goddess of the Ages
După Septicflesh, a venit rândul headlinerului mult așteptat: Heilung. Heilung sunt o formație scandinavă de experimental folk, care vor să evoce istoria și spiritualitatea viking medieval. Își trag inspirația din poemele vikinge și din mitologie și canta pentru a te purta intra călătorie în trecut. Nu i-am prins la Dark Bombastic Evening la Alba Iulia în 2018, dar am urmărit pe Youtube concerte filmate de-ale lor. Nu se compară deloc cu realitatea, să-i vezi în fața ta e ceva complet diferit, nu un simplu concert.
Aici eram sala plină până la refuz, toți pregătiți pentru ritual. Trei vocali, 4 instrumentiști și un grup de 8 războinici care fac o scenetă pe scenă. Toți îmbracați în haine în stil medieval, purtând piei de animale și coarne, vopsiți și marcați cu diverse înscrisuri. Te simți ca și cum are loc un experiment al unui shaman din serialul Vikings în fața ta. Cântece guturale în stil mongolian, scandări ritmice, strigăte la lună, tobe bătând în surdină, totul te poartă într-o experiență unică, ajutată de decorațiuni (săbii, sulițe, dansuri tribale) și toate instrumentele din natură, cum ar fi oase și coarne de animale. Nu pare un cosplay ridicol, ci o experiență rituală, tribală, unică, care te prinde și nu-ți mai dă drumul o oră.
E foarte greu să redau în cuvinte senzațiile pe care le simți la acest show, dar a fost magic, una din marile realizări ale festivalului. Nu exista înregistrări de calitate, dar puteți vedea concertul de la Castlefest 2017, care i-a lansat, la calitate profesională: https://www.youtube.com/watch?v=h1BsKIP4uYM&ab_channel=Heilung
E greu să urmezi după așa ceva. Au ales bine cei de la Hellfest poate singura formație capabilă de asta: Wardruna. În același spirit, dar cu mult mai puțină teatralitate, Wardruna s-a lansat în 2009 ca un experimental folk care folosește instrumente istorice și tradiționale nordice, inclusiv tobe cu cadru din piele de cerb, flaut, harp, coarne de capră samd. I-am văzut pentru prima oara tot la Hellfest în 2017, la scena Temple, unde au cântat și acum Heilung. Astăzi ei cântă la scena principala, după Scorpions și o întârziere de 20 minute din cauza ceremoniei de lansare a statuii dedicate lui Lemmy și împrăștierii cenușii sale, la zona Warzone. Din păcate, e 1 dimineața și după 20 de minute de așteptat în frigul crunt, puțini mai rămân, iar atmosfera de festival întreruptă. Einar cântă și formația e o plăcere de ascultat, cum te poartă și ei în ritualul viking, dar nu prea își are locul aici, pe un camp gol, bătut de vânt. Lipsește intimitatea scenelor cort. Chiar și așa, un mod excelent de a încheia o prima zi fantastică de ritual și magie la Hellfest, weekendul doi.
ziua 2 – vineri, 24 iunie
După o zi excelenta de joi și temperaturi relativ joase, vine ploaia, vine potopul, și nu se oprește. A plouat în timpul nopții și apoi de pe la 11 a început să plouă din nou, violent și necontenit. Nu este o ploaie scurtă de vară.
Primul meu concert al zilei a fost cel al A. A. Williams, o voce relativ nouă, care calcă pe urmele Emma Ruth Rundle și Chelsea Wolfe. Pe scena doom de la Valley, într-o ceață groasă, vocea ei suavă și melancolică răsună blând și liniștitor. Muzica ei are un vibe foarte ‘Where is my mind?’ de la Pixies.
După AA, fug spre scena Temple unde Ihsahn, solistul Emperor, ne încântă cu piese de pe toate albumele sale – și între piesele cu clean singing și cele extrem de guturale, mai pică și un cover neașteptat – Wrathchild a celor de la Iron Maiden. Setlist:
Stridig
Nord
Mass Darkness
Lend Me the Eyes of Millenia
Frozen Lakes on Mars
A Grave Inversed
Wrathchild
My Heart Îs of the North
Telemark
Am înfruntat norii și am pornit spre scena mare, să revăd Kreator. Nemții nu țineau cont de vreme, ci cantau thrash dur și agresiv, spre extazul tuturor celor care dansau în ploaie, în bălțile din ce în ce mai adânci, în nămolul care se tot extinde. Au cântat de pe mai toate albumele, încheind cu favorita mea din 1986, Pleasure to Kill. Setul:
Violent Revolution
Hate Über Alles
Phobia
Satan Is Real
Hordes of Chaos (A Necrologue for the Elite)
Hail to the Hordes
666 – World Divided
Awakening of the Gods
Enemy of God
People of the Lie
Mars Mantra
Phantom Antichrist
Strongest of the Strong
Flag of Hate
Pleasure to Kill
Am rezistat și la setul fain industrial de la Ministry, înainte să trebuiască să mă refugiez, de ploaie, ud și eu oricât am încercat să mă ascund de potop, în structura metalică de lângă un bar. Ca și în timpul perioadei de caniculă, e greu de redat atmosfera și starea de spirit după aproape 12 ore neîncetate de ploaie. Și eu și toți ceilalți participanți se vede că suntem uzi, înfrigurați și obosiți, iar apetitul nostru de dat din cap a scăzut vertiginos. Nu ai cum eviți, în situația asta.
După o oră la adăpost, mă întorc iar spre scena principală, să găsesc un loc cât mai bun pentru a vedea atracția serii, Nine Inch Nails. Spre entuziasmul meu și al tuturor celorlalți curajoși care au rămas să înfrunte ploaia, Trent Reznor e într-o formă de zile mari, energetic, activ, frenetic. Întreg evenimentul – cu un lineup ce include NIN și Metallica și mulți alti artiști mari, într-o ploaie torențială și un nămol generos și inevitabil – aduce aminte a Woodstock 94, doar că de data asta băieții nu se mai bat și tăvălesc în nămol înainte de concert. Cu un setlist fain ce include jumătate din Broken și Downward Spiral, Nine Inch Nail încep în forță și nu se lasă timp o oră și jumătate. Setul a inclus:
Mr. Self Destruct
Wish
Last
March of the Pigs
Piggy
The Lovers
Reptile
Less Than
Letting You
Sanctified
The Frail
The Wretched
Heresy
Closer
Burn
ISN’T EVERYONE
Gave Up
The Hand That Feeds
Head Like a Hole
Hurt Ziua 3 – sâmbăta, 25 iunie
Ploaia a continuat și, după o noapte udă și friguroasă în cort, sunt gata să înfrunt noroiul în noile mele cizme de la Intersport. Dragi amatori de festivaluri – cizmele de cauciuc pot fi prietenii voștri cei mai buni. E un program lung în fața pentru mine: Eluveitie, Arcturus, Epica, Draconian, Nightwish, Guns N’ Roses, Blind Guardian.
Eluveitie a fost primul mare concert al zilei. Elvețienii folk și melodeath metal sună la fel de bine ca pe vremuri, în ciuda numeroaselor schimbări de personal din formație de acum câțiva ani. Fabienne Erni reușește cu succes să înlocuiască pe Anna Murphy și să atingă notele înalte, ba chiar surprinde plăcut la versiunea în limba franceză a The Call of the Mountain. Publicul e prins, cântă, scandează și aplaudă, spre fericirea celor de la Eluveitie care vorbesc în mod repetat de dorul de festivaluri și concerte după perioada Coronavirus. Avem și o înregistrare profesionistă a concertului de la festival, daca vreți să trăiți și voi momentele: https://www.youtube.com/watch?v=xRMFdIco6nY&ab_channel=ARTEConcert
Rebirth
King
Inis Mona
Deathwalker
A Rose for Epona
Ambiramus
Havoc
L’Appel des Montagnes
Aidus
ICS Vortex, solistul norvegian, a prins tura dubla – în primul weekend cântând cu Borknagar, acum cu Arcturus. Norvegienii avant-garde au un show excelent, umplând cortul până la refuz.
Înapoi la scena principala, Epica încep un show simfonic, bombastic, plin de note înalte, solouri și focuri de artificii. Publicul e prins, face karaoke și cântă laolaltă cu formația la majoritatea melodiilor. Dacă se întrebă cineva daca a apus epoca symphonic metal, nici pe departe: zecile de mii de fani din fața scenei sunt un testament al andurantei genului. Puteți vedea înregistrarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=UD9lGCrcH1g&ab_channel=ARTEConcert
Alpha – Anteludium
Abyss of Time – Countdown to Singularity
The Essence of Silence
Victims of Contingency
Unchain Utopia
The Obsessive Devotion
Cry for the Moon
Sancta Terra
Beyond the Matrix
Consign to Oblivion
După doza de pozitivitate de la Epica, e timpul pentru niște doom and gloom: Draconian au un show unic, cu totul special pentru fani: e prima seară când revine Lisa Johansson, solista originală a formației din perioada 2002-2011, și e ultima seară pentru Heike Langhans, solista pe cale de plecare, din perioada 2012-2022. Lisa a cântat pe primele 5 albume ale formației, iar Heike pe ultimele doua. Heike a început concertul, cântând primele doua piese, apoi Lisa următoarele două, urmând ca pe ultimele patru piese ambele soliste să cânte împreună. A fost un show tare fain, încărcat de emoție și nostalgia care se putea citi pe fețele lor, cât și pe fetelor celor din public. Inregistrarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=LZsDC1k7w_k&ab_channel=URBEXBYTOTOR-L%27ART%C3%80L%27ARRACHE
Cu Heike ca solista:
The Sacrificial Flame
Heavy Lies the Crown
Cu Lisa ca solista:
Bloodflower
The Drowning Age
Cu ambele soliste:
Sleepwalkers
Pale Tortured Blue
Sorrow of Sophia
Nightwish. Vorbind de soliste, Nightwish au făcut lucrul previzibil și au venit doar cu una, cea curenta, numărul trei, Floor Jansen. Dar e ok, nu cred că ar avea același impact aici o reuniune, având în vedere scandalul și neplăcerile de la plecările lui Tarja și Annette. Inițial când am văzut pentru prima oară Nightwish, era 2015, cu Floor, și nu eram complet convins că e potrivită ca înlocuitor pentru Tarja. Între timp, ea a dovedit în mod repetat că nu e înlocuitoarea Tarjei, e cineva nou cu un stil nou, diferit, care abordează diferit cântecele, și așa m-a convins. Annette mereu mi s-a părut o clonă nereușită, în schimb Floor și-a făcut rolul al ei.
De aceeași părere sunt și 40.000 de fani sau mai mulți care umplu terenul din fața scenelor principale, cântând laolaltă cu ea, dansând, sărind și bucurându-se. E o sentiment tare fain să vezi așa de mult entuziasm. A fost un moment de confuzie și amuzament la un moment dat când Troy a declarat în franceză că urmează o piesă veche, veche de pe vremea lui Jules Verne, și toți ne scărpinam în cap ce surpriză ar putea să fie în setlist: Nemo :). Înregistrarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=pYIX1Jyb64E&ab_channel=ARTEConcert
Noise
Planet Hell
Tribal
Élan
Storytime
How’s the Heart?
Dark Chest of Wonders
I Want My Tears Back
Nemo
Sleeping Sun
Shoemaker
Last Ride of the Day
Ghost Love Score
The Greatest Show on Earth
All the Works of Nature Which Adorn the World: Ⅷ. Ad Astra
După Nightwish, headlinerul serii: Guns N’ Roses, în varianta aproape originală, cu Axl, Slash, Duff și Dizzy. Guns au parte de cel mai lung setlist al festivalului, două ore și jumătate, și… se vede. Axl și Slash sunt în formă bună și fac spectacol, dar setlistul lung de 24 piese este mult prea lung, plictisitor și pompos. Includ hiturile lor, rarități și multe coveruri, iar din păcate la celelalte scene nu sunt alternative bune pentru mine. E fain să auzi Welcome to the Jungle și Sweet Child o’ Mine și alte hituri live interpretate așa cum ar trebui, dar prețul care trebuie plătit pentru asta este mult prea mare. Probabil sunt eu prea mofturos…
It’s So Easy
Mr. Brownstone
Welcome to the Jungle
Back în Black
Slither
Hard Skool
Reckless Life
Live and Leț Die
Shadow of Your Love
Rocket Queen
You Could Be Mine
I Wanna Be Your Dog
Absurd
Civil War
Better
Slash Guitar Solo
Sweet Child o’ Mine
November Rain
Knockin’ on Heaven’s Door
Nightrain
Coma
Patience
You’re Crazy
Paradise City
După ce am rezistat la două ore și jumătate de GNR, e și o luminiță la capătul tunelului: o oră și jumătate de Blind Guardian. Zeii power metal au venit la Hellfest cu o surpriză specială, de care nu aflasem: sărbătoresc 30 de ani de la Somewhere Far Beyond, unul din multele lor albume dedicate Middle Earth (universului Lord of the Rings), și poate cel mai bun. Cu ocazia asta, l-au cântat într-un set special, cap-coadă, alături de multe alte hituri. Deși era 1 dimineața și putinii spectatori rămași eram uzi și obosiți, a fost o plăcere să cântam împreună The Bard’s Song și celelalte cântece din Middle Earth. Înregistrarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=jq8T0QWpGA0&ab_channel=ARTEConcert
Into the Storm
Welcome to Dying
Nightfall
Time Stands Still (At the Iron Hill)
Mirror Mirror
Valhalla
>Somewhere Far Beyond
Time What Îs Time
Journey Through the Dark
Black Chamber
Theatre of Pain
The Quest for Tanelorn
Ashes to Ashes
The Bard’s Song – În the Forest
The Bard’s Song – The Hobbit
The Piper’s Calling
Somewhere Far Beyond
ZIUA PATRU – DUMINICA
E ultima zi a festivalului, a patra pentru cei tineri, a șaptea pentru veteranii ca mine care ne plângem de durerile de spate de la dormitorul în cort atâta vreme și faptul c-am reușit să trecem printr-un iad de foc, dar și unul de ploaie și frig.
În mod normal, la Hellfest, ca și la alte festivaluri, printre zecile de mii de participanți, o să vezi sute, chiar mii de tricouri cu diferite formații. De la A la Z, de la Arch Enemy și Amon Amarth la Xandria și Watain, cu ce e între ele. Ce e diferit astăzi este că jumătate dacă nu chiar trei sferturi din tricouri sunt cu o singura formație: Metallica. Este prima oară în trei Hellfesturi când văd atâta înfocare pentru o singura formație, ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, nici la Rammstein sau concertul de adio Black Sabbath.
După zilele de caniculă și cele de ploaie torențială, astăzi este o vreme bună, iar armatele de oameni veniți să vadă Metallica au umplut toate zonele festivalului, se simte mai plin decât în orice alta zi de până atunci. Cu greu găsești un loc pe iarba să te întinzi ori o coada la mâncare mai mica de 25 de oameni. O mare de oameni se plimbă din loc în loc, explorând festivalul, în agitație, fară a-și găsi locul.
Extenuat după atâtea zile lungi, îmi petrec mare parte din timp în cortul de presa, notând idei adunate de-a lungul festivalului. Primul concert al zilei pentru mine este tocmai Destruction, thrash nemțesc de calitate, neschimbat din anii ’80 încoace. Băieții rup, ca un Slayer teutonic, și bassul răsună cu mult înainte să te apropii de scena Altar. Pentru cei care se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă Metallica nu s-ar fi lăsat de thrash 100% dur, aici avem răspunsul. Setlistul a inclus:
Curse the Gods
Nailed to the Cross
Mad Butcher
Life Without Sense
Beyond Eternity
Release From Agony
Diabolical
Thrash Till Death
Bestial Invasion
Renunț la MGLA și mă duc la scena principală, chiar dacă Bring Me The Horizon mai au mult de cântat, trebuie să prind loc cât de cât în față, că peste trei ore începe Metallica. Ai crede că trei ore de festival ar fi suficient, nu? Totuși nimeni nu s-a mișcat aproape deloc de-a lungul orelor și cu greu m-am apropiat la 10-15 metri de limba scenei, astăzi scena fiind organizată diferit, să poată The Four Horsemen să se plimbe prin public.
BMTH au fost încântați și poate un pic isterici văzând aglomerația din fata scenei și reacția publicului. Le era dor să cânte live și probabil e ultima oară când vin și nu închid festivalul – potrivit zvonurilor, urmează a fi anunțați headlineri pentru ediția specială de 20 de ani de Download din 2023. Nu sunt deloc fan și nu prea am putut aprecia showul lor metalcore…
Urmează apoi Black Label Society, în frunte cu Zakk Wylde. Nu i-am mai văzut din 2015 de când au concertat la Arenele Romane, iar băieții au rămas la fel de impresionanți, oferind un show instrumental de prima mana. Zakk și băieții ne-au arătat că pot cânta cu viteza luminii, chiar și cu chitarile la spate sau pe ceafă. Daca nu i-ați văzut niciodată, căutați măcar o filmare de pe Youtube, trebuie să vezi că să crezi. Băieții chiar au dedicat și un cântec, și au ridicat postere gigantice cu Vinnie și Dimebag, de la Pantera, colegi de trupa de-ai lui Zakk în Damageplan. Setlist :
Bleed for Me
Demise of Sanity
Destroy & Conquer
Heart of Darkness
A Love Unreal
In This River
Set You Free
Fire It Up
Suicide Messiah
Stillborn
Sabaton sunt ultimii la scena principală doi, venind cu un design bogat la scenă: tanc, tunuri, saci de nisip, măști de gaz și multe altele. Joakim și Par povestesc despre ediția din 2019, plină de peripeții, când Manowar au anulat în ziua concertului și ei au avut mai puțin de 24 de ore să facă magii să poată susține un al doilea, după cel de la Knotfest (festivalul de o zi al Slipknot), care avusese loc pe terenul Hellfest cu o zi în urma, că apoi Joakim să aibă laringita și să nu poată canta. Toți ceilalți membri ai formației și-au scos versurile la imprimantă și-au cântat, pentru prima oara, melodii cap-coadă. Ei interacționează cu publicul, invită la cântat, angrenează publicul în karaoke timp de aproape o oră și jumătate și mențin atmosfera. Setlistul a inclus :
Ghost Division
Stormtroopers
Great War
The Red Baron
Bismarck
The Attack of the Dead Men
Soldier of Heaven
Steel Commanders
Carolus Rex
Night Witches
Christmas Truce
Primo Victoria
Swedish Pagans
To Hell and Back
Și, după multe zile de așteptare, vine momentul pe care l-am așteptat cu toții. După încă 10 de minute fata de programul anunțat inițial (și prima întârziere din întreg festivalul), a început să cânte Ecstasy of Gold, iar noi am putut vedea câteva minute din The Good, the bad and the ugly. Metallica începe, spre uralele a mai mult de 70.000 de fani extaziați.
Începând dur, agresiv și old school cu Whiplash, una din piesele pe primul album, iar ‘the four horsemen’ demonstreaza ca nu si-au pierdut deloc indemanarea in ultimii aproape 40 de ani. Continua cu Creeping Death, de pe Ride the lighting, al doilea album. Hetfield salute publicul și interacționează mult, în stilul tipic, cu un reportoriu bogat de ‘dad jokes’. Un moment amuzant vine după a treia melodia, balada Enter Sandman: “Alright, now that we got that song out of the way. What are we gonna play now? Actually we played our best song, now what?”, urmat de rasete din public. Dupa No Leaf Cover, Hetfield iar vorbeste cu noi si intreaba “Are you guys having fun? [tipete, entuziasm, aplauze din public] Well, knock it off, or I’m telling dad. So this hell, it’s very different from the hell I live in [si arata la capul lui, facand aluzie la problemele sale cu alcoolismul si depresia]. This is beautiful, I love what you’ve done with the place”.
A fost al patrulea concert Metallica din ultimii 5 ani pentru mine, si mi-a depasit asteptarile. Uneori audienta la festival e mixta si mai putin entuziasti, dar publicul azi a fost plin de plin de fani infocati care au sarit, tipat, aplaudat si cantat fiecare vers. Nu se vad cei 40 de ani de turnee pe baietii din Metallica, au cantat absolut perfect astazi, au venit entuziasti, au povestit mult si s-au bucurat enorm ca au ajuns in sfarsit in iad alaturi de noi. Si setlistul a fost impecabil, cu exceptia unei melodii de pe St Anger, Dirty Window, trecand prin toate albumele clasice.Showul lor s-a incheiat cu un foc de artificarii care a umplut cerul timp de 10-15 minute, um final perfect pentru o editia de nota zece. Felicitari, Hellfest!
Dupa aproape trei ani de pauza, festivalul Rock The City a revenit in atentia publicului, prin editia cu numarul 11. Pe 16 iulie 2022, Rock The City trebuia sa prezinte doua legende a muzicii rock – KISS si WHITESNAKE, ambele aflate in turneul lor de adio.
Whitesnake, nu a mai ajuns la Bucuresti datorită unor probleme de sanatate ale solistului, David Coverdale. Organizatorii au afirmat Intr-un comunicat de presa ca vor incerca sa reprogrameze curand acest concert, in cadrul unui alt eveniment.
Pe langa Powerwolf, pe scena au mai urcat Saints ‘n’ Sinners si Deep Wathers.
Dupa zeci de ani de asteptari, legendara formatie Kiss a sosit la Bucuresti intr-o zi caniculara de iulie. Aproximativ 15000 de oameni, fani de toate varstele, au sosit din timp la Romexpo doar ca portile s-au deschis mai tarziu de cat a fost anuntat, cu aproximativ o ora. Din pacate in acest interval au fost udati de o repriza buna de ploaie.
Spatiu mare, impartire in trei patru zone, standuri de merch, standuri cu apa, bere si racoritoare, dar si ceva truck-uri cu de-ale gurii. Organizarea a fost ok in mare parte.
Saints ‘N’ Sinners, o trupa de power metal din Turcia, a fost cea care a urcat prima pe scena de la Romexpo. Au avut un pic de ghinion si din cauza ploii care s-a incapatanat sa fie in deschidere si au trebuit sa isi scurteze selistul, iar in fata scenei inca nu erau foarte multi oameni. Totusi se pare ca au placut celor prezenti. Mie una mi-a facut placere sa ii ascult. Piesele au sunat bine, instrumental cel putin.
Deep Waters au urmat pe scena. Grupul format în anul 2019 de catre chitaristul si compozitorul în varsta de 21 de ani, Andrei Stratulat) este o formatie de muzica rock si are in componenta cinci membri. Trupa canta doar piese proprii, totusi fiind atrasi puternic de marile nume ale rock-ului care i-au influentat decisiv, precum: Led Zeppelin, Deep Purple, Black Sabbath, etc.
Au fost o gura de aer proaspat. Formatia tanara si plina de energie a fost o surpriza pentru noi toti. Par bine inchegati ca trupa si sper sa ii vad crescand in continuare.
Cei care au avut onoarea sa ne incante inainte de Kiss au fost nemtii de la Powerwolf. cu un frontman carismatic in persoana lui Attila Dorn (care apropo este de origine, roman), costume, o poveste si pentru prima a treia oara , cred, pe o scena din din Romania..
Eu i-am vazut la Rockstadt Extreme Fest in 2018 si am fost nerabdatoare sa ii revad acum. Ce este interesant la aceasta trupa, este ca nu au bass pe scena. In inregistrari se foloseste bassul, David Vogt fiind chitarist pe scena si bassist in studio.
Nemtii au lansat anul acesta al 8-lea album, “Call Of The Wild”, chiar pe 16 iulie. Poate pentru ca vocea a fost formata in Romania si totul pare rupt de aici, cu lupi, strigoi , publicul roman i-a primit calduros. Am ascultat cu alte cuvinte o formatie nemteasca care canta legende romanesti despre lupi si vampiri ceea ce ne-a apropiat si mai mult de ei.
Teatru, muzica, ritm. Au tot ce trebuie pentru un show deosebit iar Christian Jost si Attila Dorn au comunicat excelent cu pubicul. Spectacolul a fost fantastic, costume, joc scenic perfect, un sound clar, o voce puternica, nimic de reprosat trupei sau muzicii, perfect alesi pentru aceasta seara.
Setlist Powerwolf:
Fire and Forgive
Army of the Night
Incense & Iron
Amen & Attack
Dancing With the Dead
Demons Are a Girl’s Best Friend
Armata Strigoi
Resurrection by Erection
Blood for Blood (Faoladh)
Beast of Gévaudan
Werewolves of Armenia
Faster Than the Flame
Sanctified With Dynamite
We Drink Your Blood
Dupa o pauza de o ora a cazut cortina si Kiss au aparut pe scena spectaculos, incendiar, unic. Vreme de aproape doua ore de cei patru membri ai trupei – Gene Simmons, Paul Stanley, Eric Singer şi Tommy Thayer, au demostrat ca 70 este doar o varsta, ca muzica lor nu tine cont de nimic, ca raman vesnic tineri si energici.
Show-ul a fost mai mut decat fantastic. Lumini, artificii, ecrane, costume, totul a fost perfect. Pentru prima dată în România în cadrul ultimului turneu din cariera lor, End of the Road World Tour, KISS a adus la București un spectacol urias, cum nu prea s-a mai vazut pe la noi.
Cum ziceam, cortina a cazut si cei doi chitaristi au aterizat pe scena adusi de undeva de sus pe niste platforme uriase. De fapt pe tot parcursul concertului, platformele transformate in rest in ecrane pe tavanul scenei, i-au tot purtat pe membrii formatiei intr-un dans fantastic printre artificii, flacari si jocuri de lumini. Acestea, impreuna cu costumele si clasicele lor fete pictate, au facut show-ul hipnotizant, unic, ireal. Sincer, a fost unul dintre cele mai interesante concepte scenice vazute de mine in ultimii anii in Romania.
Setlistul a fost clasic. Am fost ajutati sa ne pierdem vocile de la atatea refrene cantate imreuna cu cei de la KISS, am auzit live piese cu care am crescut, piese precum: Tears Are Falling, Love Gun sau Beth, mi-au facut pielea de gaina de emotie. Si apropos de Beth, piesa cu care au incept partea de biss, cand tobarul Eric Singer a interpretat-o la pian, asa cum o canta Peter Criss, sa lasat liniste in public,am savurat-o si emotia a fost maxima.
Am avut parte nu doar de solo de chitara dar si de bass si de tobe si astfel, fiecare membru a fost pus in evidenta. Au fost momente bine punctate in cadrul concertului, adaugand o vibratie noua pentru public. Eric Singer a interpretat un solo care în anumite momente a fost executat doar cu ajutorul picioarelor, in timp ce cu mainile doar se stergea cu un prosop pe fata.
Ecranele laterale, dar mai ales cel din spatele scenei au surprins cam tot ce era important. Totul a fost glam, energie si muzica buna.
Paul Stanley a vrut sa cante cat mai aproape de public si pentru a face asta, s-a dus cu ajutorul unei tiroliene pe partea opusa , unde se afla o mica scena, in mijlocul publicului. De aici a interpretat “Love Gun” si “I Was Made For Lovin’ You”.. dupa acestea a revenit alaturi de colegii lui pe scena principala spre a primii ovatiile publicului.
Frumos a fost si sa ii urmaresti pe cei acre se aflau la comanda reflectoarelor si care au cantat si au dansat, acolo sus, tot concertul.
Finalul show-ului a fost deasemenea spectaculos. Mai intai a plouat cu mingi uriase cu logoul Kiss, apoi cu confetii si la final cu pamblici stralucitoare.
“Do you love me ?” şi “Rock and roll al Nite” au reprezentat finalul unei seri fantastice pe care nu cred ca o vom putea uita vreodata.
Ne-au multumit cat timp noi ii ovationam. S-au scuzat ca a fost nevoie de atatea decenii pana sa ajunga in Romania, desi auzisera ca suntem un public demential. Nu vom uita cum au venit pe scena si s-au inclinat ca mai apoi sa parasesca scena. Pe ecranul din spate, a ramas scris numele trupei în culorile steagului și cu mesajul KISS LOVES YOU BUCHAREST.
Setlist KISS:
Rock and Roll (Led Zeppelin song, played from the tape)
Detroit Rock City
Shout It Out Loud
Deuce
War Machine
Heaven’s on Fire
I Love It Loud
Say Yeah
Cold Gin
Guitar Solo
Lick It Up
Calling Dr. Love (Gene speaks, sings and curses… more )
Tears Are Falling
Psycho Circus
Drum Solo
100,000 Years
Bass Solo
God of Thunder
Love Gun
I Was Made for Lovin’ You
Black Diamond
Encore:
Beth
Do You Love Me
Rock and Roll All Nite
Song played from tape God Gave Rock ‘n’ Roll to You II
