Hellfest 2022, paradisul oricărui metalist, într-o ediție dublă, de neuitat

Hellfest 2022: toate formațiile pe care-ai vrea vreodată le vezi, de la Abbath la Zeal & Ardor

 

Articol de Cristi Tiucă

 

Weekend 1: după doi ani de amânări, Deftones, Ghost și Gojira reușesc depășească toate așteptările

 

 

Hellfest, festivalul metal poate cel mai emblematic al Europei, a adus anul acesta, cu un buget masiv de 53 de milioane de euro, 362 formații împărțite pe 6 scene  de-a lungul a 7 zile pline.

Ca să navigați prin această recenzie de festival, puteți folosi linkuri la paginile de mai jos. Pentru a vedea 100+ stories documentate la festival pe Instagram, click pentru aici pentru primul weekend și aici pentru al doilea weekend.

  1. Introducere
  2. Ghid despre cum să ajungi și să reziști un weekend la Hellfest
  3. Festivalul – primul weekend (17-19 iunie)
  4. Festivalul – al doilea weekend (23-26 iunie)

     

Introducere

După doi ani de anulări din cauza pandemiei, organizatorii festivalului Hellfest (cu sprijinul primăriei) au anunțat cu entuziasm că ediția 2022 vă fi una dublă, nu doar mutând ediția plănuită inițial pentru 2020, ci și, pentru prima și singura oară (după spusele directorului festivalului, Ben Barbaud), adăugând un al doilea weekend de concerte după primul. Și nu doar atât, ci cu o ediție speciala, de 4 zile și cu un lineup mai plin și puternic decât au reușit vreodată. Ani de zile a declarat Ben că visul lui e să aducă pe Nine Inch Nails și Metallica, dar niciodată nu au reușit să se alinieze astrele. Ei bine, de data asta au reușit ceva cu adevărat special, nu doar câteva nume mari, ci zile întregi tematice.

Recenzia aceasta la festival va conține mai multe bucăți, nu doar descrieri despre concertele individuale la care am ajuns, și cu un ghid despre cum să ajungi la festival, impresii despre toate aspectele organizatorice, dar și comparații cu Hellfest 2016 și 2017 și  cu alte festivaluri mari la care am fost – MadCool în 2018 Grasspop și Rock Werchter 2019.

În primul rând, că să ajungeți la festival, aveți nevoie de abonament sau bilete de o zi (puse la vânzare de obicei în februarie sau martie). Ce face Hellfest special în lume e faptul că toate abonamentele – aproximativ 60.0000 – se vând în mai puțin de o oră, fară să fie cunoscut vreun nume de pe posterul lineup. De exemplu, pentru ediția din 2016, biletele au început să se vândă în octombrie 2015 și s-au epuizat la sfârșit de noiembrie. În anii următori au început să se vândă din ce în ce mai devreme. Dacă vrei să mergi la Hellfest, trebuie să fii decis, cu cardul pregătit și degetele pe mouse în secunda în care se deschide vânzarea. Pentru ediția din acest an erau zeci de mii de cereri de bilete pe TicketSwap – și foarte puține oferte. Fii pe fază, urmărește anunțurile Hellfest despre deschiderea vânzării de bilete și blochează-ți calendarul. Daca nu îți faci timp atunci, aproape sigur n-o să ajungi la festival.

 

Motivele pentru care Hellfest se vinde atât de bine, spre deosebire de alte festivaluri cu line-up similar (cel puțin ca headlineri) precum Graspop, Download, Nova sau Copenhell, este legat de lineup-ul complet al zilei și de poziționarea scenelor și a programului. Hellfest nu investește doar în numele mari, ci în lineup-uri consistente de midcard, așa că VREI să vii la 11.00 să vezi Spiritbox cântând, nu doar să vii seara la 22.00. Faptul că e mereu plin la toate scenele în orice moment al zilei atestă asta. Și de asta nici formațiile nu se supără, că știu că vor avea fani.

În ceea ce privește programul – Hellfest are 6 scene : două scene principale (la care concertele alternează) – aici de obicei cântă dad rock, classic hard rock, heavy metal, thrash, etc – și încă patru scene secundare, fiecare dedicată unor sub-genres, la care de asemenea concertele alternează : Temple (black, folk, viking și doom metal) face “pereche” cu Altar (thrash și death metal, grindcore) și Valley (doom, stoner, sludge și post-metal) face pereche cu Warzone (exclusiv punk, în toate formele lui). Poți vedea oricând un concert la o scenă ca apoi să te duci la alta scenă fără să pierzi jumătate din alt show. Devine mult mai ușor să-ți organizezi programnul de concrete cu sacrificii minime – iar asta contează enorm.

 

Ghid despre cum să ajungi și să reziști un weekend la Hellfest

Ai făcut rost de bilet, felicitări ! Cum ajungi ?

Ai mai multe opțiuni în funcție de budget și planuri – daca vrei să mai rămâi în Paris sau să te plimbi pe la castelele din zona Valea Loarei.

 Cel mai rapid și eficient e să iei bilet de avion București – Nantes, cu escală prin Paris. Așa scapi de tren și de cărat rucsaci grei prin gări. De la aeroport există curse speciale către Hellfest care te duc direct în parcarea oficială pentru 15 euro.

 A doua opțiune ar fi să iei un zbor către Paris și de acolo să iei trenul, fie direct din aeroportul CDG (sunt 2 sau 3 curse pe zi), fie de la stația Montparnasse din centru, până în Nantes. Trenul costă intre 35-100eur în funcție de cât de devreme iți iei biletul și locurile se epuizează rapid. Trenul din Nantes către Clisson (unde se desfășoară festivalul) e 4-5 euro, iar de la gara Clisson există curse speciale pana la intrarea în festival, pentru 3 euro.

 Poți închiria o mașină, dar nu recomand – e scump și parcarea e la marginea orașului la vreo 3km și oricum vei avea nevoie de curse speciale dedicate spre festival (traficul e închis peste tot în jur).

 Alternativ, poți deschide aplicația  BlaBlaCar și veni cu mașina cu cineva.

Ai ajuns la festival, felicitări! Ai mai multe opțiuni de cazare:

 Camping gratuit în festival – și vii de acasă cu tot ce ai nevoie – cort, saltea și sac de dormit etc. Marele dezavantaj e căratul a 30+ kg de lucruri în spate.

 Easy camping plătit în festival – în funcție de nevoi sau comfortul dorit, poți dormi în corturi (începând de la 210eur pentru 2 persoane) sau cabane (începând de la 290eur, sau 422eur daca vrei cu saltea de spuma), echipate inclusiv cu saltea, saci de dormit, prosoape, scaunele, lămpi. Nu vii cu nimic în afară de haine la tine.

 Cazare în oraș la localnici – mulți își oferă grădinile pentru corturi, sau camere, cu access la bucătărie și baie. Preturile încep de la 25eur/zi în medie, iar distanta variază în funcție de cât de departe e casa de festival. În medie, faci minim 15 minute de mers pe jos până în oraș, spre 30 de minute sau mai mult către zonele mai îndepărtate, spre gara.

Venind cu o cursă specială din Nantes, am fost lasat în noua parcare din vestul orașului – unde toate cele 13.000 de locuri au fost ocupate încă de joi. Vineri au fost deschise parcări noi în satele din jur și autobuze gratuite plecau din 5 în 5minute spre festival, arhipline de metaliști cu rusaci și trollere pline. Ajungând relativ devreme joi, am putut alege la discreție loc de cort. Campingul e împărțit în mai multe zone, fiecare identificată printr-un steag și o culoare (alb, roșu, verde etc). Sub soarele arzător și cele 35 de grade din Clisson, mi-am instalat lucrurile și am plecat la LeClerc, supermarketul local, pentru provizii. Festivalul se deschidea abia vineri dimineața.

 

Câteva sfaturi pentru a supraviețui unui weekend lung la Hellfest – sau oricărui alt festival mare:

  1. Folosește ClashFinder sau running order al festivalului (lista PDF cu toate formațiile și orele/scenele la care cântă) pentru a marca de-a lungul fiecărei zile din ora în ora care sunt (1) formațiile pe care vrei neapărat să le vezi, (2) formațiile pe care ar fi drăguț daca le-ai vedea și (3) perioadele libere, când te poți odihni, mânca samd.
  2. Gândește critic când faci lista, nu e fizic posibil să reziști trei zile de la 11 dimineața la 2 dimineața, în picioare, sărind și cântând alaturi de Offspring. Nu ai cum să ai atâta energie. Prioritizează ce-ți place, ce nu ai mai văzut, începe cât mai târziu cu putință. Oboseala te va ajunge din urma, am pățit-o.
  3. Bea apă din oră în oră, poartă o șapcă sau pălărie pe care s-o uzi la fel de des, caută umbră sau mergi la scenele cu cort. Soarele nu iartă și poți face foarte ușor insolatie în cele 35-40 de grade ale festivalului.
  4. În caz că prognoza meteo anunță că va ploua torențial și festivalul devine noroi până la genunchi, vino pregătit cu cizme, pelerine de ploaie samd.
  5. Ia-ți dopuri sau căști in-ear cu tine, să poți estompa basul și reverberațiile înainte să-ți explodeze urechile.
  6. Treci pe la dușuri seara, după ultimul concert, nu sunt niciodată cozi, fata de diminețile unde te așteaptă mereu o coada de minim o ora.

Primele ore în festival mi le-am petrecut explorând spațiul, descoperind zone noi și îmbunătățiri față de anii precedenți.

  1. În special de ajutor acum cu canicula și cele 40C, au fost montate atât tunuri de apa lângă scenele principale, pe garduri și în zonele de camping, cât și două dușuri verticale gigantice. Ba chiar organizatorii au luat decizia excelentă de a permite tuturor să intre în festival cu sticle de apă, butelci și rezerve tip camping.
  2. Întreg festivalul e decorat steampunk, continue multe elemente decorative industrial, seara se fac focuri de tabără și din 5 în 5 minute elemente pirotehnice se aprind deasupra festivalului. Întreaga experiență te face să te simți ca și cum ești în Mad Max.
  3. Podeaua din zonele scenelor cort (Altar etc) a fost asfaltată sau îmbrăcată în bitum (față de pământul de pe vremuri). Salut decizia asta, pământul era foarte tare și inegal, plin de gropi, se imbiba în apă când ploua torențial, te durea spatele după o oră întins pe el. Nu știu daca e cea mai eco soluție, dar e mult mai comfortabil, mai ales pentru perioade lungi de timp.
  4. Zonele din fața scenelor principale au fost pavate cu un fel de piatra cubică, ceea ce iar e foarte OK având în vedere ce noroi se făcea după ploi și că-ți ajungea la genunchi după mosh pituri.
  5. Zona de food fest a văzut o îmbunatățire evidentă – multe tipuri de mâncare, de la pizza, burgeri și raclette la friptură argentiniană, mâncare indiană sau chiar ramen; găsești până și multe deserturi – clătite, gogoși, înghețată samd. Opțiuni pentru fiecare gust și buget. Un fel principal de obicei costă de la 8 spre 15 euro. De altfel, în prima parte a zilei poți găsi multe feluri de mâncare (salate, sandwichuri, paste samd) la supermarketul Leclerc în Clisson la preturi foarte mici, de până în 3-4 euro, la doar 15 minute depărtare.


Festivalul – primul weekend (17-19 iunie)

Ziua 1 – vineri, 17 iunie

După ce am hoinărit prin festival și tras cu urechea pe la câteva formații necunoscute, cum ar fi Ferocious Dog sau Enforced, a venit rândul primului concert: pe o vreme arzătoare, intră bine black metalul suedez al băieților de la Mephorash. Că și polonezii de la Batushka sau MGLA, și Mephorash vin deghizați, cu un look creepy, dar potrivit pentru blast beats care urmează să înceapă și să ne înghețe sângele în corp. Deși e devreme, băieții fac un show excelent alături de cei aproximativ 7000 de fani din cort. Puteți găsi aici o înregistrare de la festival https://www.youtube.com/watch?v=aQAvgeK1uXg. Îi puteți prinde și la noi în Romania la festivalul Rockstadt, la început de august : https://bilete.rockstadtextremefest.ro/

 

După Mephorash, alerg spre scena principală și o viitoare insolație să prind loc lângă gard la Leprous, formație de suflet pentru mine, după ce i-am văzut la Sibiu, Râșnov și București. Ei declaraseră deja pe Facebook că au emoții, dar nu o arată, cântând în fața celui mai mare public al lor la scena principală Hellfest. Einar începe în forță cu Out of Here, vorbește mult cu publicul și ne invită la karaoke, să cântăm alaturi de ei pe melodii precum Below, The Price sau From the Flame.  Pe lângă Running Low și Slave, Leprous ne arată și ceva de pe noul album – Nighttime Disguise – despre care spune râzând că e o melodie scrisă în colaborare cu fanii, doar că e o experiență pe care nu vrea s-o mai repete vreodată. Nu știu de ce nu i-a plăcut procesul, dar nu sună deloc rău live!

 

Eu unul nu mă omor cu punk, dar auzisem multe lucruri bune despre Frank Carter & The Rattlesnakes. Desi a avut un setlist relativ scurt, de doar 10 melodii, a fost un show excepțional, o explozie de energie și entuziasm. Ne-am adunat câteva zeci de mii de fani în fața scenei și am cântat în cor, în timp ce Frank cânta, dansa și sărea de pe scenă. Ba chiar a făcut crowdsurfing și a continuat să cânte în timp ce era cărat de public, ca apoi să roage publicul să se împartă în două. Nu pentru motivul obișnuit, un « wall of death  » tipic Hellfest, ci pentru a da spațiu fetelor și femeilor într-un mosh pit femaly friendly, în care să se simță în siguranță, iar băieții să stea deoparte și să le protejeze. A fost un moment fain, neașteptat. Cei de la ARTE au înregistrat și puteți vedea aici întreg setul https://www.youtube.com/watch?v=WguAV_24Nfg . Daca sunteți sau ajungeți în Londra, să treceți pe la studioul lui Frank de tatuaje, l-a deschis cu doua săptămâni înainte de începerea pandemiei. Setlistul a inclus :

 

My Town

Sticky

Tyrant Lizard King

Juggernaut

Go Get a Tattoo

Wild Flowers

Devil Inside Me

Lullaby

I Hate You

Crowbar

 

Nu mă pot satura niciodată de Opeth. Suedezii mei preferați au fost la fel că intodeauna – laconici, profesioniști, concentrați să ne impresioneze instrumental. Că și la celelalte concerte de aici, sunetul este perfect, răsună peste câmp și chiar dacă prima melodie am prins-o în ferris wheel, până și acolo ajungeau clar guturalele de pe Ghost of Perdition. Ba chiar spre finalul setului Mikael a avut un dad joke: Wow, eu nu aș putea rezista în căldura asta că voi, dar na, noi suntem din Suedia. Mulțumesc celor de la pază pentru furtunul de apă, să răciți publicul vă rog, hai apoi și pe noi pe scenă, ce dacă ne electrocutăm puțin :)) Opeth revin în București la sfârșit de septembrie, în concertul organizat de Maximum Rock : https://www.ambilet.ro/tc-events/opeth-the-vintage-caravan/ .

https://www.youtube.com/watch?v=RP7A9L_zT_g

Setlistul a inclus :

Hjärtat vet văd handen gör

Ghost of Perdition

The Devil’s Orchard

The Drapery Falls

Sorceress

Deliverance

 

După trei sferturi de oră de show ascultând grecii de la Rotting Christ, dau fuga spre scena principala să prind un loc OK la Mastodon, dar prind și ultimele 15 minute de la The Offspring. The Kids Aren’t Alright, You’re Gonna Go Far, Kid și Self Esteem pun capăt showului plin de entuziasm de la americani, în  timp ce publicul cântă la unison și zeci de oameni fac crowdsurfing spre scenă, într-un val fară oprire. Majoritatea, că și mine, par din cei care i-am prins în anii 90 că și copii sau adolescenți, și acum fredonam versurile neuitate atâția ani. Nostalgia la cote maxime! https://www.youtube.com/watch?v=FzTmRL14vkc

Am văzut pentru prima oară Mastodon, care au intrat direct în pâine, parcă atacând instrumentele. Au cântat brutal, tehnic, cu puțin dialog cu publicul, în timp ce pe fundal mergeau animații psihdelice. A fost ușor să rămâi hipnotizat de prezența lor și îndemânarea tehnică, cât și cei trei soliști alternând la microfon. Setlistul a inclus:

Pain With an Anchor

Crystal Skull

Megalodon

The Crux

Teardrinker

Bladecatcher

Black Tongue

Pushing the Tides

More Than I Could Chew

Mother Puncher

Gobblers of Dregs

Blood and Thunder

 

Five Finger Death Punch, ca și Deftones, deși au stiluri foarte diferite, sunt și ei o formație pe care fie o iubești, fie o urăști, nu pare să fie cale de mijloc. Am văzut mult vitriol aruncat către ei în ultima vreme pe măsură ce devin headlinerii noii generații de metal, dar sincer pare ceva de care nimeni nu scapă, poate cu excepția celor de la Slayer.

 

FFDP au făcut un show fain, plin de energie, au interacționat mult cu publicul și ne-au invitat să cântăm alaturi de ei, ba chiar Ivan a oprit de câteva ori melodiile când a văzut copii mici comportandu-se ca fani înfocați (agitandu-se si cantand fiecare vers, la gardul scenei). O fetiță de 6 maxim 7 ani care făcea headbanging pe muzica lor a primit masca lui, un băiețel de maxim 10 ani a primit o bâtă de baseball, iar Ivan a ținut într-una să mulțumească publicului pentru implicare și sprijin. Setlistul a fost lung și fain și a trecut prin toate hiturile formației, incheiand ca întotdeauna cu The Bleeding, melodia cu care eu i-am descoperit acum mai bine de zece ani.  Setlistul a inclus:

Inside Out

Trouble

Wash It All Away

Jekyll and Hyde

Sham Pain

Bad Company

Burn It Down

Gone Away (The Offspring cover) (Parțial)

Far From Home (Parțial)

A Little Bit Off (Parțial)

Wrong Side of Heaven

Burn MF

Coming Down

Lift Me Up

Under and Over It

The Bleeding

 

Deftones și Chino Moreno au continuat să evolueze și să schimbe direcția muzical în ultimii ani, experimentând tot mai mult cu sunetul lor, iar daca ai rămas blocat pe White Pony s-ar putea să nu fie chiar ideal. A fost un show fain, energic, în care Chino a țopăit într-una pe scenă și noi ne-am retrăit adolescența. Setlistul a inclus :

 

Genesis

Rocket Skates

Be Quiet and Drive (Far Away)

My Own Summer (Shove It)

Tempest

Swerve City

Digital Bath

Around the Fur

Sextape

Diamond Eyes

Rosemary

Bloody Cape

Change (In the House of Flies)

Ohms

Headup

Lotion

7 Words

 

Volbeat au încheiat o prima seară de festival cu sunetul lor rock’n’roll hillbilly danez. Elvis nu mai este printre noi de mult, dar stilul lui și impactul pe care l-a avut asupra rockului este de neignorat, mai ales când vezi pe Michael oferindu-și cea mai buna imitație pe care o poate el. Light, dansabil, distractiv. Se încheie o prima zi de success a festivalului!

Setlistul a inclus:

The Devil’s Bleeding Crown

Pelvis on Fire

Becoming

Lola Montez

Sad Man’s Tongue

Shotgun Blues

Wait a Minute My Girl

Black Rose

Seal the Deal

The Devil Rages On

Die to Live

Still Counting


Ziua 2 – sâmbăta, 18 iunie

 

Spre deosebire de ziua de ieri când am avut repere destul de fixe/un program bine stabilit pentru ce vreau să văd, ziua 2 e despre unul din punctele forte ale festivalului: nu headlinerii, ci oportunitatea de a descoperi muzica și formații noi. Fugind de canicula celor 40c, am alternat între corturile scenelor secundare. Am descoperit viking metalul puternic și neiertător al celor de la  Einherjer, apoi trashul tare și agresiv de la Loudblast, care mi-a amintit ce bine e să porți căști în-ear cu tine, să poți estompa basul și reverberațiile înainte să-ți explodeze urechile. La câțiva metri depărtare, la scena Valley de stoner rock, am găsit liniștea și instrumentalul minimalist, glacial a celor de la Vintage Caravan.

 

În restul dup-amiezii, în funcție de cât de mult îți plac parodiile și de cât în serios iei muzica metal, aveai două oportunități de circ: Alestorm și Steel Panther. În caz nu ați avut plăcerea la Rockstadt, Alestorm sunt niste scoțieni care cântă pirate metal – o combinație ireverentă de folk și power metal cu versuri exclusiv despre viața de pirat, un fel de metal sea shanties, precum “No Grave But the Sea” sau “Fucked with an Anchor”. Acum au venit cu noul album, lansat săptămână asta: Seventh Rum of a Seventh Rum. Fie că îi iubiți, ori că îi urați, au un farmec aparte. Puteți vedea înregistrarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=EstnLu7eKCE&ab_channel=ARTEConcert

Steel Panther sunt tot o formație de comedie care parodiază glam metal cu maximă eficiență, arătând fix ca o clona exagerata a celor de la Motley Crue și Poison: machismo, melodii și versuri misogine, părul mare și vopsit, spandex colorat, posturi de zei rock, rimel generos și bentițe colorate. Cu de toate, că să zic așa. O formație de bășcălie, cu melodii în zeflemea care iau în derâdere totul, cu nume și versuri colorate precum “She’s On the Rag,” “Gloryhole” și “You’re Beautiful When You Don’t Talk.”.

 

Singurele baruri cu Guiness sunt în spatele scenelor mari așa că a trebuit să trec prin zonă, iar lumea chiar s-a aglomerat în fața scenei să-i vadă, așa că din fericire am putut trece repede prin zona să mă bucur de thrashul old school al celor de la Flotsam & Jetsam. Și aici ai impresia că anii ’80 n-au trecut, dar te bucuri de asta. Puteți vedea înregistrarea faina aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZpP6MnGTc7o&ab_channel=ARTEConcert

Dacă e thrash, thrash să fie: continuam cu Megadeth la scena principală – fară David Ellefson de data asta, basistul co-fondator al formației, exclus după acuzațiile aduse în ultima vreme. Chiar și așa, nu i s-a simțit lipsa, băieții s-au descurcat bine și fară el. Încep să se vadă anii pe fața lui Mustaine, mai ales când nu își bărbierește barba alba, dar încă se ține tehnic. Vocea, care nu era punctul lui forte nici acum 30 de ani, s a degradat, notabil față de ultimele ori când l-am văzut la Hellfest și în București în 2016. Nu e ca la Bon Jovi în 2019, să nu poată cânta deloc, dar mă întreb cât îl va mai putea ține. Prin comparație, vocea lui Hetfield încă e fară cusur. Setul a fost lung și ne-a trecut prin majoritatea greatest hits, ba chiar și câteva deep-hits, puțin cântate live în ultimii 20 de ani: The Conjuring și Angry Again.

Hangar 18

Wake Up Dead

În My Darkest Hour

Take No Prisoners

She-Wolf

Angry Again

Sweating Bullets

Dystopia

Trust

A tout le monde

Symphony of Destruction

Peace Sells

Holy Wars… The Punishment Due

 

Unul din showurile speciale pe care le-am așteptat a fost Mono & The Jo Quail Quartet, intre care și AA Williams. Un proiect special care a debutat acum 3 ani la Roadburn 2019, dar a stat pe loc din cauza pandemiei. Am fost tratați cu un show epic post-rock, plin de emoție și melancolie, în care vioarele și violocelul quartertetului au adăugat o nouă dimensiune chitărilor celor de la Mono. Cortul a fost, pe bine meritat, arhiplin, de abia mai puteai respira.

M-am oprit apoi pentru jumătate de ora la Skald, un grup pagan folk metal francez care-și trage inspirația din istoria și poemele scandinave, că și Wardruna sau Heilung. Și ei se îmbracă cu haine tradiționale, cântă la instrumente tradiționale, scandează, folosesc elemente guturale samd. Nu sunt la nivelul acestora, dar au fost o descoperire plăcută: un sunet fain, cald, încărcat cu emoție.

 

Ultimul show al serii ar fi trebuit să fie Faith No More, dar și-au anulat turneul. În locul lor, au venit cei de la Ghost: Papa Emeritus/Cardinal Copia și cei șapte Nameless Ghouls, toți costumați eclectic și teatral. Nu știu cum se face, dar orice formație pe punctul de a deveni headliner metal ajunge în același punct: publicul e împărțit clar intre cei care-i iubesc și cei care-i urăsc, puțini sunt cei neutri. Au primit multe critici – că sunt prea pop sau melodici, că fac prea mult teatru  și prea puțin metal, că e mai mult spectacol și mai putină muzică. Și ce dacă? A mers la KISS timp de 40 de ani, poate să meargă și la suedezii de la Ghost.

Showul a fost fain, plin de energie, cu zeci de mii de oameni cântând laolaltă cu ei, din păcate s-a încheiat, mai devreme decât trebuia, deoarece Papa și-a pierdut vocea/a răgușit. Pentru seara asta fusese programat focul de artificii, dar a fost anulat din cauza caniculei și riscului de incendii. O încheiere abruptă a serii, not with a bang but with a whimper. Setlistul a inclus:

Kaisarion

Rats

From the Pinnacle to the Pit

Spillways

Devil Church

Cirice

Hunter’s Moon

Faith

Ritual

Call Me Little Sunshine

Helvetesfönster

Year Zero

Spöksonat

He Îs

Miasma

Mummy Dust

Griftwood



Ziua 3 – duminica, 19 iunie

 

După câteva zile de caniculă, duminică e în sfârșit un pic mai rece, tot ușor peste 30c dar măcar nu mai sunt 40c.

 

Ziua de festival pentru mine a început la 13.30 cu Lacuna Coil, o formație care îmi place de 20 de ani, de când au scos Comalies. În ciuda căldurii și a orei relativ matinale pentru care un festival care nu se oprește până la 2 dimineața, italienii au venit cu multă energie,  invitând publicul să cânte mereu alaturi de ei, iar la melodii vechi precum Heaven’s A Lie, întreg terenul din fața scenei răsună la unison. Nu îi mai văzusem de câțiva ani, dar s-au ridicat la nivelul așteptărilor! Setul a inclus:

Blood, Tears, Dust

Trip the Darkness

Reckless

Apocalypse

Layers of Time

Heaven’s a Lie

Veneficium

Our Truth

Nothing Stands în Our Way

 

Mai tarziu i-am așteptat cu mare interes pe băieții de la Monuments care mi-au plăcut mult în 2018 când au cântat în Club Fabrica în București. S-au simțit la fel de bine în fața a aproximativ 12.000 oameni pe cât au fost și în fata celor 300 câți eram în Fabrica atunci. Au venit cu forțe proaspete și au adus un set puternic și agresiv de prog metal. Set:

Cardinal Red

Animus

Origin of Escape

Empty Vessels Make the Most Noise

Regenerate

Makeshift Harmony

Lavos

I, the Creator

Au urmat apoi Jinjer la scena principală, și au avut un show foarte dinamic, au interacționat mult cu publicul, se vedea că erau încântați să cante prima oară în fața unui public așa mare. Zburau multe steaguri ale Ucrainei și se vedea mult entuziasm de la public. După un show energetic, Tetyana a ținut să declare, în uralele tuturor, ‘our country is torn by war, but we’re so happy for the humanitarian aid the world has given us, fuck the war. Thank you’.Cu Jinjer ne vom vedea la Bucuresti in deschidere la concertul Slipknot, pe 20 iulie. Gasiti bilete aici: https://www.iabilet.ro/bilete-slipknot-jinjer-si-vended-romexpo-49973 . Setlistul a inclus:

 

Call Me a Symbol

On the Top

Disclosure!

Perennial

Teacher, Teacher!

Home Back

Pisces

Vortex

Colossus

https://www.facebook.com/photo/?fbid=10158914221420878&set=pcb.10158914225305878

 

Înainte de a campa pentru câteva ore în fața scenelor principale, am mai avut un singur popas: Borknagar la scena Temple. De când i-am văzut la Râșnov în 2016, mi-au căzut cu tronc. Sunetul lor este o combinație aproape unică de prog și folk metal, iar băieții au venit pregătiți să aducă un aer rece scandinav. Cântând în mare parte de pe Winter Thrice și True North, norvegienii au livrat un sunet tăios, agresiv și curat, un clean singing care ne-a uns la suflet pe toți cei care am umplut ambele corturi Altar și Temple să-i vedem. Setlistul a inclus:

The Fire That Burns

Frostrite

The Rhymes of the Mountain

Up North

Voices

Colossus

Ruins of the Future

Winter Thrice

De la 19:30 până la 1 dimineața  a venit rândul numelor grele să aterizeze pe scenele mari: Down, Korn, Judas Priest și Gojira (înlocuind pe Avenged Sevenfold care înlocuiau pe System of a Down).

 

Down, în caz că nu știți, sunt unul din proiectele lui Phil Anselmo (Pantera; Superjoint Ritual), toboșarul Jimmy Bower (Crowbar, Eyehategod, Superjoint Ritual), chitariștii Pepper Keenan (Corrosion of Conformity) și Kirk Windstein (Crowbar) și bassist Pat Bruders (Goatwhore). Au revenit la Hellfest după 9 ani de absență și un scandal major pentru Anselmo, dar au fost primiți regește, cu super recepție de la publicul arhiplin care au umplut terenurile din fata scenelor principale. Puteți vedea aici showul: https://www.youtube.com/watch?v=qMdhjcBZV7w&ab_channel=ARTEConcert

si în galeria foto a lui Paul Voicu câteva poze absolut fantastice, care deși nu au sunet, vorbesc de la sine! Nu degeaba le-au publicat cei de la Down pe pagina lor de profil. Showul a fost dur, agresiv, exuberant. Cuvintele sunt de prisos! Set:

 

Lysergik Funeral Procession

Hail the Leaf

Lifer

The Seed

Ghosts Along the Mississippi

Losing All

Pillars of Eternity

Swan Song

Eyes of the South

Stone the Crow

Bury Me în Smoke

 

Korn se laudă nu cu unul ci chiar două albume noi de când au venit ultima oară acum 5 ani. Au venit cu cimpoi cu tot, și au insistat cu mai multe melodii noi la care s-a simțit reticența publicului. Imediat cum reveneau la clasicii copilăriei noastre – Falling Away From Me sau Freak on a Leash – cei zeci de mii de ani începeau să cânte alături, să sărim cu toții deodată și să ne teleportam la cum ne simțeam în 1999. E magie pură, cum doar puterea muzicii și a nostalgiei te poate face simți. Set:

 

Here to Stay

Got the Life

Falling Away From Me

Start the Healing

Cold

Shoots and Ladders

Y’All Want a Single

Somebody Someone

Worst Îs on Its Way

Coming Undone

Freak on a Leash

It’s On! / Trash / Did My Time

Twist

A.D.I.D.A.S.

Blind

 

Judas Priest, după mai bine de 50 de ani de activitate, au ieșit pe scena, așa cum ne-au obișnuit până acum, îmbracați complet în piele. Hell bent for leather cum ar veni. Sunt un fan, am crescut cu ei, mi-a plăcut placere să-i văd live în trecut – am plecat plăcut impresionat în 2015 de la Romexpo și în  2018 de la Plovdiv, dar sincer par mult mai îndepărtate acele amintiri decât sunt de fapt. Vocea lui Rob Halford nu mai este ce a fost, s-a dus și mai mult decât îmi puteam imaginam, nu chiar încă precum Paul Stanley de la KISS, dar mă face să mă întreb serios cât mai poate canta. Rob părea îmbătrânit și obosit, miscandu-se rar și greoi pe scena, iar vocea a devenit mai blândă, mai firava, mai înceată. Nu mai atinge notele, ba chiar tine microfonul lipit complet de buze că să poată scoate ceva. Comparând filmări din 2015 cu 2022, pierderea este…evidentă. Setlistul a inclus:

One Shot at Glory

Lightning Strike

You’ve Got Another Thing Comin’

Freewheel Burning

Turbo Lover

Hell Patrol

The Sentinel

The Green Manalishi (With the Two Prong Crown)

Diamonds & Rust

Painkiller

The Hellion

Electric Eye

Hell Bent for Leather

Breaking the Law

Living After Midnight

 

După o lecție de istorie a heavy metal cu Judas, a venit rândul noii generații să preia ștafeta, nativii francezii Gojira fiind pregătiți pentru acest schimb. Nu au fost prima alegere, înlocuind pe Avenged Sevenfold care înlocuiau pe System of a Down, dar nu cred că i-a deranjat. Ultima oara i-am văzut cântând la ora 16:00 la Graspop în 2019 și astăzi ei nu s-au lăsat timorați de mărimea publicului, chiar daca pentru ei a fost un salt mare să devină headlineri. Au reușit să închidă festivalul în forță, cu un show electrifiant și înflăcărat, la propriu și figurat, elementele pyro incalzindu-ne pe toți cei aflați în apropierea scenei principale. Au fost un mod excelent de a închide o ediție aniversară fantastică de Hellfest.

Setlistul a inclus:

 

Born for One Thing

Space Time

Backbone

Stranded

Flying Whales

The Cell

Love / Remembrance

Hold On

Grind

Silvera

Another World

L’enfant sauvage

The Chant

The Gift of Guilt

New Found

Amazonia

 

După trei zile și mai bine de 20 de formații văzute cap-coadă, sunt absolut epuizat. Noroc că sunt câteva zile de pauza între edițiile festivalului că nu aș mai fi rezistat altfel, mai ales după arșița acestor zile. Mulțumim și felicitări, Hellfest! Ați ridicat stacheta ieri! Chapeau 🙂

 


Weekend 2: Metallica si Nine Inch Nails transforma Hellfest in evenimentul de neratat al anului

 

După trei zile de pauză și respiro, Hellfest își deschide din nou porțile în același an, pentru prima și singura ocazie în istoria lui de până acum. Ediția numărul doi e un eveniment de neratat pentru orice metalist, posterul fiind poate cea mai bogată ediție de până acum din punct de vedere headliners, deși nici la midcard nu s-au făcut compromisuri (chiar daca Hellfest a declarat că au plătit cele mai mare fee-uri din istoria lor pentru headlinerii din acest weekend – Nine Inch Nails, Guns n Roses, și, mai ales, Metallica).

 

Ce a fost o surpriză plăcută a fost pregătirea zilelor tematice, grupate în jurul unui gen de muzica, în fiecare zi:

  1. Joi, la scenele principale – classic hard rock, cu Steve Vai, Whitesnake, Helloween și Scorpions; iar la scenele Temple și Altar s-a mers pe o tematica de ritual, folclor și spiritualism: Tribulation, Zeal & Ardor, Insomnium, Solstafir, Septicflesh, Heilung.
  2. Vineri – ziua industrial metal – Nitzer Ebb, Killing Joke, Ministry, Nine Inch Nails.
  3. Sâmbătă cele două scene mari au fost împărțite în hard rock (Myles Kennedy, Airbourne și Guns n Roses) și respectiv power & symphonic metal (Eluveitie, Epica, Nightwish, Blind Guardian).
  4. Duminică este totul despre rock și heavy metal: Bullet For My Valentine, Avatar,  Bring Me The Horizon,  Black Label Society,  Sabaton Și  Metallica.

 

Joi – ziua 1, 23 iunie

 

O zi absolut perfect programată pentru corturile Altar și Temple, programul zilei pentru mine a fost Tribulation, Zeal & Ardor, Insomnium, Solstafir, Septicflesh, Heilung și Wardruna (la scena mare, nu la Altar, că data trecuta în 2017). Ziua a început cu Tribulation, suedezii specialiști black metal. Nu i-am văzut de 5 ani, de când au deschis pentru Insomnium la București. Băieții canta dur, zgomotos, agresiv, fix pe placul cortului semi-plin, chiar dacă e destul de devreme. Setul lor include:

 

În Remembrance

Leviathans

Nightbound

Melancholia

The Lament

Funeral Pyre

Strange Gateways Beckon

Lacrimosa

 

Daca nu știți Zeal & Ardor, nu aveți habar ce pierdeți! Proiectul lui Manuel Gagneux e poate prima formație gospel metal, un mix de spiritualism tipic afro-american (melodiile cantate de sclavi pe plantații) și black metal. Și nu doar că exista așa ceva, dar cortul lor s-a umplut la maxim chiar dinainte că Tribulation să ajungă la jumătatea setului. I-am mai văzut la Sibiu la Artmania în 2018 și la Rock Werchter în 2019, și entuziasmul nu mi-a scăzut. De cum încep să cante, și noi publicul cântam alaturi de ei, vers cu vers, aplaudând, sărind și foarte mulți făcând și crowdsurfing. Băieții rămân șocați de focul și pasiunea din public, de aplauzele lungi și de karaoke constant. Manuel oprește deseori să mulțumească și să ne zică ce nebuni suntem. Spiritualitatea muzicii lor e ceva aparte, te captivează și nu-ți dă drumul. Poți vedea înregistrarea concertului aici: https://www.youtube.com/watch?v=CIlTyWaYXGE&ab_channel=ARTEConcert

Church Burns

Götterdämmerung

Ship on Fire

Row Row

Blood în the River

Gravedigger’s Chant

Run

We Can’t Be Found

Trust No One

Death to the Holy

Don’t You Dare

Devil Îs Fine

J-M-B

Feed the Machine

I Caught You

Baphomet

 

Insomnium și Septicflesh au adus, așa cum ne-au obișnuit, melodic death metal de calitate: brutal și agresiv, spre deliciul fanilor. N-am putut sta chiar lângă scenă pentru că încercam să prind loc cât mai bun la cortul de vizavi, unde urmau Solstafir, o formație de suflet. Islandezii au cântat unei săli arhipline încă dinainte să înceapă, tratandu-ne cu un regal de progressive metal melancolic. Setul a inclus:

Þín Orð

Ótta

Melrakkablús

Pale Rider

Fjara

Ljós í stormi

Goddess of the Ages

 

După Septicflesh, a venit rândul headlinerului mult așteptat: Heilung. Heilung sunt o formație scandinavă de experimental folk, care vor să evoce istoria și spiritualitatea viking medieval. Își trag inspirația din poemele vikinge și din mitologie și canta pentru a te purta intra călătorie în trecut. Nu i-am prins la Dark Bombastic Evening la Alba Iulia în 2018, dar am urmărit pe Youtube concerte filmate de-ale lor. Nu se compară deloc cu realitatea, să-i vezi în fața ta e ceva complet diferit, nu un simplu concert.

Aici eram sala plină până la refuz, toți pregătiți pentru ritual. Trei vocali, 4 instrumentiști și un grup de 8 războinici care fac o scenetă pe scenă. Toți îmbracați în haine în stil medieval, purtând piei de animale și coarne, vopsiți și marcați cu diverse înscrisuri. Te simți ca și cum are loc un experiment al unui shaman din serialul Vikings în fața ta. Cântece guturale în stil mongolian, scandări ritmice, strigăte la lună, tobe bătând în surdină, totul te poartă într-o experiență unică, ajutată de decorațiuni (săbii, sulițe, dansuri tribale) și toate instrumentele din natură, cum ar fi oase și coarne de animale. Nu pare un cosplay ridicol, ci o experiență rituală, tribală, unică, care te prinde și nu-ți mai dă drumul o oră.

E foarte greu să redau în cuvinte senzațiile pe care le simți la acest show, dar a fost magic, una din marile realizări ale festivalului. Nu exista înregistrări de calitate, dar puteți vedea concertul de la Castlefest 2017, care i-a lansat, la calitate profesională: https://www.youtube.com/watch?v=h1BsKIP4uYM&ab_channel=Heilung

E greu să urmezi după așa ceva. Au ales bine cei de la Hellfest poate singura formație capabilă de asta: Wardruna. În același spirit, dar cu mult mai puțină teatralitate, Wardruna s-a lansat în 2009 ca un experimental folk care folosește instrumente istorice și tradiționale nordice, inclusiv tobe cu cadru din piele de cerb, flaut, harp, coarne de capră samd. I-am văzut pentru prima oara tot la Hellfest în 2017, la scena Temple, unde au cântat și acum Heilung. Astăzi ei cântă la scena principala, după Scorpions și o întârziere de 20 minute din cauza ceremoniei de lansare a statuii dedicate lui Lemmy și împrăștierii cenușii sale, la zona Warzone. Din păcate, e 1 dimineața și după 20 de minute de așteptat în frigul crunt, puțini mai rămân, iar atmosfera de festival întreruptă. Einar cântă și formația e o plăcere de ascultat, cum te poartă și ei în ritualul viking, dar nu prea își are locul aici, pe un camp gol, bătut de vânt. Lipsește  intimitatea scenelor cort. Chiar și așa, un mod excelent de a încheia o prima zi fantastică de ritual și magie la Hellfest, weekendul doi.

 

ziua 2 – vineri, 24 iunie

 

După o zi excelenta de joi și temperaturi relativ joase, vine ploaia, vine potopul, și nu se oprește. A plouat în timpul nopții și apoi de pe la 11 a început să plouă din nou, violent și necontenit. Nu este o ploaie scurtă de vară.

 

Primul meu concert al zilei a fost cel al A. A. Williams, o voce relativ nouă, care calcă pe urmele Emma Ruth Rundle și Chelsea Wolfe. Pe scena doom de la Valley, într-o ceață groasă, vocea ei suavă și melancolică răsună blând și liniștitor. Muzica ei are un vibe foarte ‘Where is my mind?’ de la Pixies.

 

După AA, fug spre scena Temple unde Ihsahn, solistul Emperor, ne încântă cu piese de pe toate albumele sale  – și între piesele cu clean singing și cele extrem de guturale, mai pică și un cover neașteptat – Wrathchild a celor de la Iron Maiden. Setlist:

Stridig

Nord

Mass Darkness

Lend Me the Eyes of Millenia

Frozen Lakes on Mars

A Grave Inversed

Wrathchild

My Heart Îs of the North

Telemark

Am înfruntat norii și am pornit spre scena mare, să revăd Kreator. Nemții nu țineau cont de vreme, ci cantau thrash dur și agresiv, spre extazul tuturor celor care dansau în ploaie, în bălțile din ce în ce mai adânci, în nămolul care se tot extinde. Au cântat de pe mai toate albumele, încheind cu favorita mea din 1986, Pleasure to Kill. Setul:

Violent Revolution

Hate Über Alles

Phobia

Satan Is Real

Hordes of Chaos (A Necrologue for the Elite)

Hail to the Hordes

666 – World Divided

Awakening of the Gods

Enemy of God

People of the Lie

Mars Mantra

Phantom Antichrist

Strongest of the Strong

Flag of Hate

Pleasure to Kill

Am rezistat și la setul fain industrial de la Ministry, înainte să trebuiască să mă refugiez, de ploaie, ud și eu oricât am încercat să mă ascund de potop, în structura metalică de lângă un bar. Ca și în timpul perioadei de caniculă, e greu de redat atmosfera și starea de spirit după aproape 12 ore neîncetate de ploaie. Și eu și toți ceilalți participanți se vede că suntem uzi, înfrigurați și obosiți, iar apetitul nostru de dat din cap a scăzut vertiginos. Nu ai cum eviți, în situația asta.

După o oră la adăpost, mă întorc iar spre scena principală, să găsesc un loc cât mai bun pentru a vedea atracția serii, Nine Inch Nails. Spre entuziasmul meu și al tuturor celorlalți curajoși care au rămas să înfrunte ploaia, Trent Reznor e într-o formă de zile mari, energetic, activ, frenetic. Întreg evenimentul – cu un lineup ce include NIN și Metallica și mulți alti artiști mari, într-o ploaie torențială și un nămol generos și inevitabil – aduce aminte a Woodstock 94, doar că de data asta băieții nu se mai bat și tăvălesc în nămol înainte de concert. Cu un setlist fain ce include jumătate din Broken și Downward Spiral, Nine Inch Nail încep în forță și nu se lasă timp o oră și jumătate. Setul a inclus:

 

Mr. Self Destruct

Wish

Last

March of the Pigs

Piggy

The Lovers

Reptile

Less Than

Letting You

Sanctified

The Frail

The Wretched

Heresy

Closer

Burn

ISN’T EVERYONE

Gave Up

The Hand That Feeds

Head Like a Hole

Hurt

Ziua 3 – sâmbăta, 25 iunie

 

Ploaia a continuat și, după o noapte udă și friguroasă în cort, sunt gata să înfrunt noroiul în noile mele cizme de la Intersport. Dragi amatori de festivaluri – cizmele de cauciuc pot fi prietenii voștri cei mai buni. E un program lung în fața pentru mine: Eluveitie, Arcturus, Epica, Draconian, Nightwish, Guns N’ Roses, Blind Guardian.

 

Eluveitie a fost primul mare concert al zilei. Elvețienii folk și melodeath metal sună la fel de bine ca pe vremuri, în ciuda numeroaselor schimbări de personal din formație de acum câțiva ani. Fabienne Erni reușește cu succes să înlocuiască pe Anna Murphy și să atingă notele înalte, ba chiar surprinde plăcut la versiunea în limba franceză a The Call of the Mountain. Publicul e prins, cântă, scandează și aplaudă, spre fericirea celor de la Eluveitie care vorbesc în mod repetat de dorul de festivaluri și concerte după perioada Coronavirus. Avem și o înregistrare profesionistă a concertului de la festival, daca vreți să trăiți și voi momentele: https://www.youtube.com/watch?v=xRMFdIco6nY&ab_channel=ARTEConcert

Rebirth

King

Inis Mona

Deathwalker

A Rose for Epona

Ambiramus

Havoc

L’Appel des Montagnes

Aidus

 

ICS Vortex, solistul norvegian, a prins tura dubla – în primul weekend cântând cu Borknagar, acum cu Arcturus. Norvegienii avant-garde au un show excelent, umplând cortul până la refuz.

 

Înapoi la scena principala, Epica încep un show simfonic, bombastic, plin de note înalte, solouri și focuri de artificii. Publicul e prins, face karaoke și cântă laolaltă cu formația la majoritatea melodiilor. Dacă se întrebă cineva daca a apus epoca symphonic metal, nici pe departe: zecile de mii de fani din fața scenei sunt un testament al andurantei genului. Puteți vedea înregistrarea aici:   https://www.youtube.com/watch?v=UD9lGCrcH1g&ab_channel=ARTEConcert

 

Alpha – Anteludium

Abyss of Time – Countdown to Singularity

The Essence of Silence

Victims of Contingency

Unchain Utopia

The Obsessive Devotion

Cry for the Moon

Sancta Terra

Beyond the Matrix

Consign to Oblivion

 

După doza de pozitivitate de la Epica, e timpul pentru niște doom and gloom: Draconian au un show unic, cu totul special pentru fani: e prima seară când revine Lisa Johansson, solista originală a formației din perioada 2002-2011, și e ultima seară pentru Heike Langhans, solista pe cale de plecare, din perioada 2012-2022. Lisa a cântat pe primele 5 albume ale formației, iar Heike pe ultimele doua. Heike a început concertul, cântând primele doua piese, apoi Lisa următoarele două, urmând ca pe ultimele patru piese ambele soliste să cânte împreună. A fost un show tare fain, încărcat de emoție și nostalgia care se putea citi pe fețele lor, cât și pe fetelor celor din public. Inregistrarea aici: https://www.youtube.com/watch?v=LZsDC1k7w_k&ab_channel=URBEXBYTOTOR-L%27ART%C3%80L%27ARRACHE

Cu Heike ca solista:

The Sacrificial Flame

Heavy Lies the Crown

Cu Lisa ca solista:

Bloodflower

The Drowning Age

Cu ambele soliste:

Sleepwalkers

Pale Tortured Blue

Sorrow of Sophia

 

Nightwish. Vorbind de soliste, Nightwish au făcut lucrul previzibil și au venit doar cu una, cea curenta, numărul trei, Floor Jansen. Dar e ok, nu cred că ar avea același impact aici o reuniune, având în vedere scandalul și neplăcerile de la plecările lui Tarja și Annette. Inițial când am văzut pentru prima oară Nightwish, era 2015, cu Floor, și nu eram complet convins că e potrivită ca înlocuitor pentru Tarja. Între timp, ea a dovedit în mod repetat că nu e înlocuitoarea Tarjei, e cineva nou cu un stil nou, diferit, care abordează diferit cântecele, și așa m-a convins. Annette mereu mi s-a părut o clonă nereușită, în schimb Floor și-a făcut rolul al ei.

 

De aceeași părere sunt și 40.000 de fani sau mai mulți care umplu terenul din fața scenelor principale, cântând laolaltă cu ea, dansând, sărind și bucurându-se. E o sentiment tare fain să vezi așa de mult entuziasm. A fost un moment de confuzie și amuzament la un moment dat când Troy a declarat în franceză că urmează o piesă veche, veche de pe vremea lui Jules Verne, și toți ne scărpinam în cap ce surpriză ar putea să fie în setlist: Nemo :). Înregistrarea aici:  https://www.youtube.com/watch?v=pYIX1Jyb64E&ab_channel=ARTEConcert

 

Noise

Planet Hell

Tribal

Élan

Storytime

How’s the Heart?

Dark Chest of Wonders

I Want My Tears Back

Nemo

Sleeping Sun

Shoemaker

Last Ride of the Day

Ghost Love Score

The Greatest Show on Earth

All the Works of Nature Which Adorn the World: Ⅷ. Ad Astra

 

După Nightwish, headlinerul serii: Guns N’ Roses, în varianta aproape originală, cu Axl, Slash, Duff și Dizzy. Guns au parte de cel mai lung setlist al festivalului, două ore și jumătate, și… se vede. Axl și Slash sunt în formă bună și fac spectacol, dar setlistul lung de 24 piese este mult prea lung, plictisitor și pompos. Includ hiturile lor, rarități și multe coveruri, iar din păcate la celelalte scene nu sunt alternative bune pentru mine. E fain să auzi Welcome to the Jungle și Sweet Child o’ Mine și alte hituri live interpretate așa cum ar trebui, dar prețul care trebuie plătit pentru asta este mult prea mare. Probabil sunt eu prea mofturos…

It’s So Easy

Mr. Brownstone

Welcome to the Jungle

Back în Black

Slither

Hard Skool

Reckless Life

Live and Leț Die

Shadow of Your Love

Rocket Queen

You Could Be Mine

I Wanna Be Your Dog

Absurd

Civil War

Better

Slash Guitar Solo

Sweet Child o’ Mine

November Rain

Knockin’ on Heaven’s Door

Nightrain

Coma

Patience

You’re Crazy

Paradise City

După ce am rezistat la două ore și jumătate de GNR, e și o luminiță la capătul tunelului: o oră și jumătate de Blind Guardian. Zeii power metal au venit la Hellfest cu o surpriză specială, de care nu aflasem: sărbătoresc 30 de ani de la Somewhere Far Beyond, unul din multele lor albume dedicate Middle Earth (universului Lord of the Rings), și poate cel mai bun. Cu ocazia asta, l-au cântat într-un set special, cap-coadă, alături de multe alte hituri. Deși era 1 dimineața și putinii spectatori rămași eram uzi și obosiți, a fost o plăcere să cântam împreună The Bard’s Song și celelalte cântece din Middle Earth. Înregistrarea aici:   https://www.youtube.com/watch?v=jq8T0QWpGA0&ab_channel=ARTEConcert

Into the Storm

Welcome to Dying

Nightfall

Time Stands Still (At the Iron Hill)

Mirror Mirror

Valhalla

 

>Somewhere Far Beyond

Time What Îs Time

Journey Through the Dark

Black Chamber

Theatre of Pain

The Quest for Tanelorn

Ashes to Ashes

The Bard’s Song – În the Forest

The Bard’s Song – The Hobbit

The Piper’s Calling

Somewhere Far Beyond

 

ZIUA PATRU – DUMINICA

 

 

E ultima zi a festivalului, a patra pentru cei tineri, a șaptea pentru veteranii ca mine care ne plângem de durerile de spate de la dormitorul în cort atâta vreme și faptul c-am reușit să trecem printr-un iad de foc, dar și unul de ploaie și frig.

 

În mod normal, la Hellfest, ca și la alte festivaluri, printre zecile de mii de participanți, o să vezi sute, chiar mii de tricouri cu diferite formații. De la A la Z, de la Arch Enemy și Amon Amarth la Xandria și Watain, cu ce e între ele. Ce e diferit astăzi este că jumătate dacă nu chiar trei sferturi din tricouri sunt cu o singura formație: Metallica. Este prima oară în trei Hellfesturi când văd atâta înfocare pentru o singura formație, ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, nici la Rammstein sau concertul de adio Black Sabbath.

După zilele de caniculă și cele de ploaie torențială, astăzi este o vreme bună, iar armatele de oameni veniți să vadă Metallica au umplut toate zonele festivalului, se simte mai plin decât în orice alta zi de până atunci. Cu greu găsești un loc pe iarba să te întinzi ori o coada la mâncare mai mica de 25 de oameni. O mare de oameni se plimbă din loc în loc, explorând festivalul, în agitație, fară a-și găsi locul.

Extenuat după atâtea zile lungi, îmi petrec mare parte din timp în cortul de presa, notând idei adunate de-a lungul festivalului. Primul concert al zilei pentru mine este tocmai Destruction, thrash nemțesc de calitate, neschimbat din anii ’80 încoace. Băieții rup, ca un Slayer teutonic, și bassul răsună cu mult înainte să te apropii de scena Altar. Pentru cei care se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă Metallica nu s-ar fi lăsat de thrash 100% dur, aici avem răspunsul. Setlistul a inclus:

Curse the Gods

Nailed to the Cross

Mad Butcher

Life Without Sense

Beyond Eternity

Release From Agony

Diabolical

Thrash Till Death

Bestial Invasion

Renunț la MGLA și mă duc la scena principală, chiar dacă Bring Me The Horizon mai au mult de cântat, trebuie să prind loc cât de cât în față, că peste trei ore începe Metallica. Ai crede că trei ore de festival ar fi suficient, nu? Totuși nimeni nu s-a mișcat aproape deloc de-a lungul orelor și cu greu m-am apropiat la 10-15 metri de limba scenei, astăzi scena fiind organizată diferit, să poată The Four Horsemen să se plimbe prin public.

BMTH au fost încântați și poate un pic isterici văzând aglomerația din fata scenei și reacția publicului. Le era dor să cânte live și probabil e ultima oară când vin și nu închid festivalul – potrivit zvonurilor, urmează a fi anunțați headlineri pentru ediția specială de 20 de ani de Download din 2023. Nu sunt deloc fan și nu prea am putut aprecia showul lor metalcore…

Urmează apoi Black Label Society, în frunte cu Zakk Wylde. Nu i-am mai văzut din 2015 de când au concertat la Arenele Romane, iar băieții au rămas la fel de impresionanți, oferind un show instrumental de prima mana. Zakk și băieții ne-au arătat că pot cânta cu viteza luminii, chiar și cu chitarile la spate sau pe ceafă. Daca nu i-ați văzut niciodată, căutați măcar o filmare de pe Youtube, trebuie să vezi că să crezi. Băieții chiar au dedicat și un cântec, și au ridicat postere gigantice cu Vinnie și Dimebag, de la Pantera, colegi de trupa de-ai lui Zakk în Damageplan. Setlist :

Bleed for Me

Demise of Sanity

Destroy & Conquer

Heart of Darkness

A Love Unreal

In This River

Set You Free

Fire It Up

Suicide Messiah

Stillborn

 

Sabaton sunt ultimii la scena principală doi, venind cu un design bogat la scenă: tanc, tunuri, saci de nisip, măști de gaz și multe altele. Joakim și Par povestesc despre ediția din 2019, plină de peripeții, când Manowar au anulat în ziua concertului și ei au avut mai puțin de 24 de ore să facă magii să poată susține un al doilea, după cel de la Knotfest (festivalul de o zi al Slipknot), care avusese loc pe terenul Hellfest cu o zi în urma, că apoi Joakim să aibă laringita și să nu poată canta. Toți ceilalți membri ai formației și-au scos versurile la imprimantă și-au cântat, pentru prima oara, melodii cap-coadă. Ei interacționează cu publicul, invită la cântat, angrenează publicul în karaoke timp de aproape o oră și jumătate și mențin atmosfera. Setlistul a inclus :

Ghost Division

Stormtroopers

Great War

The Red Baron

Bismarck

The Attack of the Dead Men

Soldier of Heaven

Steel Commanders

Carolus Rex

Night Witches

Christmas Truce

Primo Victoria

Swedish Pagans

To Hell and Back

Și, după multe zile de așteptare, vine momentul pe care l-am așteptat cu toții. După încă 10 de minute fata de programul anunțat inițial (și prima întârziere din întreg festivalul), a început să cânte Ecstasy of Gold, iar noi am putut vedea câteva minute din The Good, the bad and the ugly. Metallica începe, spre uralele a mai mult de 70.000 de fani extaziați.

Începând dur, agresiv și old school cu Whiplash, una din piesele pe primul album, iar ‘the four horsemen’ demonstreaza ca nu si-au pierdut deloc indemanarea in ultimii aproape 40 de ani. Continua cu Creeping Death, de pe Ride the lighting, al doilea album. Hetfield salute publicul și interacționează mult, în stilul tipic, cu un reportoriu bogat de ‘dad jokes’. Un moment amuzant vine după a treia melodia, balada Enter Sandman: “Alright, now that we got that song out of the way. What are we gonna play now? Actually we played our best song, now what?”, urmat de rasete din public. Dupa No Leaf Cover, Hetfield iar vorbeste cu noi si intreaba “Are you guys having fun? [tipete, entuziasm, aplauze din public] Well, knock it off, or I’m telling dad. So this hell, it’s very different from the hell I live in [si arata la capul lui, facand aluzie la problemele sale cu alcoolismul si depresia]. This is beautiful, I love what you’ve done with the place”.

A fost al patrulea concert Metallica din ultimii 5 ani pentru mine, si mi-a depasit asteptarile. Uneori audienta la festival e mixta si mai putin entuziasti, dar publicul azi a fost plin de plin de fani infocati care au sarit, tipat, aplaudat si cantat fiecare vers. Nu se vad cei 40 de ani de turnee pe baietii din Metallica, au cantat absolut perfect astazi, au venit entuziasti, au povestit mult si s-au bucurat enorm ca au ajuns in sfarsit in iad alaturi de noi. Si setlistul a fost impecabil, cu exceptia unei melodii de pe St Anger, Dirty Window, trecand prin toate albumele clasice.Showul lor s-a incheiat cu un foc de artificarii care a umplut cerul timp de 10-15 minute, um final perfect pentru o editia de nota zece. Felicitari, Hellfest!

Puteti vedea inregistrarea completa aici: https://www.youtube.com/watch?v=XaeD3PY65pQ&ab_channel=SalutLesChevlus

 

Whiplash

Creeping Death

Enter Sandman

Harvester of Sorrow

Wherever I May Roam

No Leaf Clover

Sad but True

Dirty Window

Nothing Else Matters

For Whom the Bell Tolls

Moth Into Flame

Fade to Black

Seek & Destroy

Damage, Inc.

One

Master of Puppets

 

Galerii Foto: Paul Voicu

https://www.facebook.com/photo/?fbid=10158914221420878&set=pcb.10158914225305878

https://www.facebook.com/photo/?fbid=10158911975435878&set=pcb.10158911975695878&__cft__[0]=AZWlX6uJ_IueGEXi5yeuVC6cw7NM9wSIuvO6RQ0j8VFwD0FyczN8W17pjKXaeOgl0OfqnEk9VkkGX6NFbqcsEkTGn9QxG4NI7Imghln2wRf6OgOXKNjq3Mf5OJy1RcKEwho9W7n9FwLWIcE9TQLaM0dLql7Tjmj1fo2VrZU-KZ3pqv4bh-Q3J_k2-st7ypHjb9I&__tn__=*bH-R

https://www.facebook.com/photo/?fbid=10158911226565878&set=pcb.10158911227150878

 

https://www.facebook.com/photo/?fbid=10158909804390878&set=pcb.10158909805035878&__cft__[0]=AZVn6ArVALtEvMY1OVFyLHLbmHH0zOzMjjT4b7dmcOyw3oAjKnkNXOalOc4UKL9ykdW5EjArkYeBMvJsr_lQ4dFcZiPPpQe_r5Fabk_QN0v8np7O85Ghy4m4WbIucZ4nNVP0YtXIFkxqIZCcBg0FBn5TmH68zs5feQoDjJEYSALOojZK4tyPENG0QwStgxj80fk&__tn__=*bH-

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Actualitate

Nightwish la Bucuresti, o seara fierbinte pe ritmuri de simfonic metal

Celebra trupa finlandeza Nightwish a sustinut  un concert în Bucureşti pe 1 august 2022, la Romexpo. In cei aproximativ 20...

Galerie foto: Nightwish @ Romexpo

Galerie foto: Nightwish @ Romexpo Opening act: Mister Misery Foto: Mihai Voicu for RoEvents.ro

Editia aniversara a ARTmaniaFestival 2022:15.000 de participantiincele 3 zile de concerte si de evenimente alternative, 14 trupe internationale si din Romania, peste 100de voluntari

Editia cu numarul 15 a festivalului ARTmania a reunit la Sibiu,in cele 3 zile de festival, 15.000 de pasionati...

EFORIE COLORAT | Instalații, murale de dimensiuni monumentale, concerte și sesiuni performative vorbesc despre ecologie și exploatarea sustenabilă a resurselor la Eforie Sud

Parte a Festivalului Eforie Colorat, proiectul “aggressiON/OFF: public, privat, natural” reprezintă o meditație asupra problemelor urgente ale timpului nostru,...
- Advertisement -spot_imgspot_img

BRAȘOV FOLK FESTIVAL 2022 26-28 august, Brașov

În perioada 26-28 august 2022 Asociația Promusic Events va organiza a doua ediție a BRAȘOV FOLK FESTIVAL, la Bastionul...

Breathelast a lansat un nou single, „Ne ajunge nimic”

Daca ți s-a spus vreodată că tot ce faci este insuficient sau că pasiunile tale nu duc la nimic...
- Advertisement -spot_imgspot_img

Ce mai este nou?Citeste
www.roevents.ro

Recomandările redacțieiStiri
www.roevents.ro

X
X
X
X