Dupa ce au colaborat la piesa “Pentru liniste”, El Nino si JO vin cu un nou featuring – “Eu stiu”. Piesa este compusa de El Nino, JO & Spectru.
Clipul, in regia lui San, spune in imagini povestea a doi indragostiti si reda experientele prin care au trecut pe parcursul vietii, reusind intr-un final sa se regaseasca.
“Muza pentru aceasta poveste este iubita mea, iar impreuna cu JO am scris refrenul piesei. Ma bucur ca eu si JO suntem pe aceeasi lungime de unda si uite ca lansam inca o piesa impreuna. Speram sa va placa! Acum lucrez la un album nou, material pe care urmeaza sa-l lansez in primavara urmatoare”, declara El Nino.
“Cu Nino sunt buna prietena, inainte de toate, si imi este foarte drag sa petrecem timp impreuna in studio. Inspiratia vine repede si vine bine! E a doua piesa pe care o facem impreuna si ma bucur sa-i fiu din nou alaturi. Spre deosebire de primul featuring, piesa aceasta este una de dragoste si speram sa ajunga la inimile oamenilor care ne asculta muzica”, adauga JO.
De-a lungul timpului, JO a cucerit publicul si topurile muzicale cu hituri precum “Cu un picior in Rai”, “Mesajul meu”, “Soapte”, “Nimeni nu-i perfect” (feat. George) sau “Taci inima” (feat. Shift). Vara aceasta, JO a lansat alaturi de Randi “Ma intreaba inima”, continuarea hitului “Pana vara viitoare”, iar de ziua ei, artista a facut cadou publicului piesa “Stinge-mi luna”. Cariera ei este in plina ascensiune, iar recent a castigat trei trofee Media Music Awards.
El Nino, pe numele real Alin Ghita, canta rap de la varsta de 17 ani. Artistul, originar din Craiova, s-a lansat in 2005 cu albumul de debut ”Texte de sub sud”. Urmeaza apoi albumele ”Torrent”, ”Blindat”, ”Advance”, ”Un film de Oscar”, ”Marele Alb” si ”Pe limba noastra”.
După şapte ani de la ultima apariţie pe marile ecrane, figura care a devenit simbolul inconfundabil al torturii printre fanii genului horror revine cu “Jigsaw: Moştenirea” şi setează atmosfera perfectă pentru sărbătoarea de Halloween de anul acesta.
Seria “Saw/ Puzzle mortal” a dat un nou sens vizionărilor horror la cinema cu un mix unic de teamă, mister, mecanisme şi tortură. Bazat pe o idee originală creată de prodigiosul producător şi regizor James Wan în colaborare cu Leigh Whannell, filmul s-a lansat în 2004 şi a avut alte şapte continuări cu un real succes la box office, care au consolidat imaginea unuia dintre cei mai recunoscuţi antieroi horror: Jigsaw. Mai mult decât atât, scenariile de tortură şi viziunea protagonistului despre păcate şi eliberare au ajuns în Cartea Recordurilor la capitolul „cea mai de succes franciză horror din toate timpurile”.
„Jigsaw are intenţii bune, însă metodele lui sunt greşite”, rezumă James Wan despre personajul creat de el. Producătorul Oren Koules continuă şi explică de ce personajul este memorabil: „Nu e un măcelar. Nu aleargă noaptea prin pădure şi nu înjunghie fata în timp ce face duş.
Chiar este un gânditor. E un inginer. Ne gândim la Jigsaw sau John Kramer şi ne punem întrebarea dacă el este protagonistul filmului. Sau este antagonistul? Este erou sau antierou? James Wan şi Leigh Whannell au creat un personaj emblematic pentru că întruchipează răutatea din gândirea oamenilor.”, a concluzionat Koules.
“Jigsaw: Moştenirea” este cea de-a opta parte, care marchează reîntoarcerea maleficului personaj pe marile ecrane. După mai multe răpiri raportate şi o serie de cadavre dispuse în public în mod demonstrativ, poliţia începe să investigheze posibilitatea reîntoarcerii celebrului criminal Jigsaw, declarat mort cu ani în urmă. Mecanismele de tortură sunt infailibile, opţiunile victimelor tot mai dificile, iar suspansul va atinge cote inimaginabile. Cine continuă puzzle-ul mortal?
O producţie Lionsgate şi Twisted Pictures distribuită pe marile ecrane din România de către Vertical Entertainment, horror-ul “Jigsaw: Moştenirea” este recomandarea incontestabilă pentru publicul aflat în căutarea senzaţiilor de teroare din noaptea de Halloween (31 octombrie).
Acesta este primul turneu organizat în parteneriat cu Asociația culturală “Sunetul Muzicii” și este prima colaborare între formația Luna Amară și impresarul artistic Richard Constantinidi după 11 ani.
Luna Amară prezintă în premieră noul single și videoclip “Nu știu, nu iau, nu sunt“, care se va regăsi pe viitorul album de studio al formației.
După săli pline la București, Brașov, Iași, Craiova și Cluj, încheiem turneul într-un mod elegant și firesc, în Capitala Culturală Europeană 2021:
– vineri 3 noiembrie la Timișoara, Reflektor (+ The Skywalkers)
Nu știu, nu iau, nu sunt
Noua piesă Luna Amară, “Nu știu, nu iau, nu sunt“, face parte de pe viitorul album electric. Stilistic, piesa semnalează intenția trupei de a rămâne în zona alternative metal dar și disponibilitatea de a experimenta, prin introducerea de „layere” electronice (suprapuneri de straturi de linii melodice) asigurate de Marius (de la Baba Dochia).
Videoclipul care va fi lansat vineri 13 octombrie este realizat de Anya Dimitrov – cu care Luna Amară a mai lucrat pentru videoclipul piesei „Aproape” – și beneficiază de aportul lui Ionuț Caras, un tânăr actor expresiv și talentat.
Filmat pe scena Teatrului Național Cluj, videoclipul îl are pe Ionuț drept unic protagonist, în rolul unui personaj colectiv al neputinței și refuzului. Videoclipul a fost realizat cu sprijinul Teatrului Național Cluj, trupa ținând să mulțumească doamnei Oana Herlo și domnilor Constantin Pojonie și Jenel Moldovan.
The Skywalkers
Formația invitată să deschidă evenimentul este formată din liceeni. Thea (chitara si voce), Raul (chitara), Raluca (chitara bas) și Matei (baterie) sunt un cvartet vesel și optimist are vrea să transmită mesaje frumoase și să încânte sufletele care le ascultă muzica LIVE.
“Numele pe care il poarta trupa noastra este un mesaj pe care vrem sa-l transmitem publicului: ne dorim sa-i scoatem din cotidian, sa-i ducem intr-o alta dimensiune, unde bucuria si libertatea sa fie deplina.”
Miercuri 1 noiembrie, Control gazduieste concertele trupelor Valerinne si The Dream Diggers, artisti implicati in proiectul Black Rhino Residency in 2017. Evenimentul este organizat de Black Rhino.
In 2012, Alexandru Daș (guitar/synths/soundscapes), Liviu Stoicescu (bas) and Mircea Smărăndache (tobe) au pus bazele proiectului muzical instrumental Valerinne, care avea sa imbine soundul atmosferic puternic cu un continut intens de live visuals.
Prin creatiile sale ample si dramatice, trupa Valerinne are o abordare organica a genului post-rock, care oscileaza de la un spectru dreamy si fragil la o sonoritate intunecata si intensa de noise si drone.
The Dream Diggers este un proiect muzical cu un sound născut din joncțiunea unor stiluri precum electronică, industrial și dub. Muzica lor este la limita dintre un întuneric profund și o prima licărire a zorilor, un amestec de speranță și disperare.
Ne bucurăm să vă anunțăm că începând de astăzi, 31 octombrie 2017, veți putea accesa arhiva online Microistoria.ro, componentă a proiectului România 100. Povești adevărate spuse pe viu, care s-a desfășurat pe parcursul ultimei jumătăți de an, fiind susținut de ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, prin Programul cultural București participativ.
Invitația de participare la proiect a fost trimisă în această vară către 100 de români obișnuiți, provenind din toate clasele sociale, de toate vârstele și din toate etniile, care au fost provocați să spună ”o poveste care le-a schimbat viața”.
Au răspuns sub varii forme mai mult de jumătate dintre aceștia, dintre care 30 au fost preselectați să participe la un casting live, în fața unui juriu format din Cristina Modreanu – curatoarea proiectului, Florentina Bratfanof – directoare de casting, Peter Kerek – regizor, Maria Drăghici – video, grafică și documentare, Paul Dunca – MC și dramaturg de spectacol și Oana Cristea-Grigorescu – redactor radio.
Au fost aleși să-și prezinte poveștile în fața publicului 13 participanți care au participat la două ateliere conduse de regizorul Peter Kerek și apoi au urcat pe scenă în seara zilei de 14 octombrie 2017, împărtășind cu un public extrem de cald și de deschis, poveștile lor de viață.
Sperăm ca acestor 13 povești, care pot fi urmărite începând de azi online în format video pe website-ul www.microistoria.ro, să li se adauge multe altele, în urma edițiilor viitoare ale proiectului, astfel încât la finele anului 2018 să avem un tablou reprezentativ al celor care compun astăzi, după o sută de ani de existență, România contemporană.
Proiectul are o importantă componentă audio, dezvoltată cu sprijinul partenerului nostru Radio România, prin intermediul Teatrului Național Radiofonic, care a produs 13 episoade ce vor documenta procesul de selecție și rezultatul final al prezentării cu public.
Acestea vor fi încărcate pe parcursul lunii noiembrie pe www.eteatru.ro sub forma unui serial de reportaje documentare ce vor fi accesibile ascultării la alegerea vizitatorilor secțiunii Colecții. Redactorul coordonator al colecției este Oana Cristea-Grigorescu, care a urmărit și documentat etapele proiectului.
Vă invităm să accesați www.microistoria.ro și, dacă doriți să participați la edițiile viitoare ale proiectului, să ne contactați direct prin intermediul website-ului. Așteptăm cu interes să arhivăm cât mai multe povești adevărate spuse pe viu, ca să recompunem imaginea României reale de astăzi.
Lansarea proiectului a avut loc sub titlul România 100. Povești adevărate spuse pe viu, în cadrul Platformei Internaționale de Teatru București # 4, în perioada 12-15 octombrie 2017, la ARCUB-Gabroveni.
Proiectul România 100. Povești adevărate spuse pe viu a fost produs de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, în parteneriat cu Teatrul Național Radiofonic.
România 100 este un proiect cultural finanțat în cadrul Programului cultural București Oraș participativ.
Restaurantul Elisabeta a pregătit un concept nou, inspirat din deja cunoscuta emisiune televizată “Te cunosc de undeva”, difuzată la Antena 1.
Ne vom întoarce în timp, și plasăm totul într-un cadru interbelic, când consacrații Marin Teodorescu, Romica Puceanu, sau chiar Maria Tănase cântau și încântau înalta societate a vremii respective.
În cadrul acestui show, voci actuale celebre ale muzicii lăutărești vor intra sub pielea unor alți mari lăutari, imitându-le atât muzica, jocul, cât și personalitatea acestora.
Se dorește o atmosferă ca pe vremuri, caldă, primitoare, în care distracția să fie fără opreliști, iar muzica lăutărească autentică să fie maestrul de ceremonii al întregii seri, petrecăreții având ocazia să se simtă ca niciodată.
Vor fi readuși la viață așadar cântăreți consacrați ai secolului trecut, din frumoasa perioadă interbelică, iar voia bună și distracția vor fi definitorii. În fiecare seară în care ne vom aduna în „mahalaua” noastră elegantă, ne vom distra și vom petrece în stil interbelic, iar după cum v-am obișnuit deja, nu vor lipsi delicatesele și băuturile specifice.
Următoarea seară minunată pregătită pentru dumneavoastră va fi una de jazz, reprezentată de vitalitatea, spontaneitatea și virtuozitatea unor soliști renumiți, după cum a devenit deja o obișnuință pentru Restaurantul Elisabeta. Însă de această dată, propunerea este un concert cu totul și cu totul inedit: voce inconfundabilă, charismă fascinantă, repertoriu complex și variat. Despre cine este vorba?
Doamnelor și domnilor, pentru prima dată pe scena Restaurantului Elisabeta, un virtuoz al jazz-ului și un showman impresionant: Adrian Nour.
“Jazz On” este un regal muzical-artistic în care cele mai fredonate melodii de jazz vor prinde din nou viață prin vocea impresionantă a lui Adrian Nour și abilitățile impecabile ale instrumentiștilor săi (Alexandru Borsan-clape, Ciprian Pop-chitară, Adrian Flautistu-bass, Ovidiu “Chico” Cristian-tobe). Într-o manieră rafinată și originală, cu o prezență scenică captivantă, Adrian Nour reușește, de fiecare dată, să ofere iubitorilor de jazz momente memorabile.
Despre Adrian Nour pot fi spuse multe, cariera sa muzicală dar și actoricească fiind extrem de vastă. De referință ar fi faptul că acesta începe să cânte în timpul facultății alături de Puiu Crețu, ca mai apoi să devină solistul trupei “Avantgarde” și să lanseze alături de ei albumul “Nu renunța”. În 2013 participă la “Vocea Romaniei” și ajunge până în finală concursului. În prezent, performează pe marile scene din România, unde muzica și talentul său actoricesc se îmbină într-un mod absolut încântător.
Pavilionul de Artă Bucureşti “Art Safari” 2018 va avea loc în perioada 11-20 mai, curatorul expoziţiei centrale fiind Hervé Mikaeloff. Pavilionul Muzeal va fi curatoriat de Alina Şerban, iar arhitectul ediţiei va fi Attila Kim, anunţă organizatorii.
Hervé Mikaeloff este consultant de artă independent şi curator francez. A curatoriat evenimente pentru artişti din întreaga lume, dar şi expoziţii importante la Bienala de la Veneţia, Palais de Tokyo din Paris, Muzeul de Artă din Hong Kong şi Garage Museum of Contemporary Art din Moscova. Hervé Mikaeloff a lucrat ca director la Fondation Cartier. În prezent, oferă consultanţă Grupului Louis Vuitton Moët Hennessy şi CEO-ului LVMH, Bernard Arnault.
În 2011, Hervé Mikaeloff a primit ordinul “Chevalier de Ordre des Arte et des Lettre” din partea Ministerului Culturii din Franţa, un omagiu adus prestigioasei sale cariere în domeniul artei. A fost redactor-şef pentru Official Art în 2014 şi a curatoriat expoziţia Romanian Scenes în 2013 la Espace Culturel Louis Vuitton din Paris.
Alina Şerban este istoric de artă, curator al unor expoziţii prezentate la Salonul de Proiecte, Bucureşti; Domino, Cluj; Sala Dalles – MNAC, Bucureşti; Fotogalleriet, Oslo; Uqbar Project Space, Berlin; Kunsthalle Fridericianum, Kassel; Galerie im Taxispalais, Innsbruck; Fotogalerie Wien. În 2009, Şerban a fost curator al Pavilionului României la Bienala Internaţională de Artă de la Veneţia (artişti Ştefan Constantinescu, Andreea Faciu, Ciprian Mureşan), proiect itinerat în 2010 la centrul de artă contemporană The Renaissance Society la Universitatea Chicago, USA.
Din 2011, Alina Şerban a coordonat cu sprijinul Asociaţiei pepluspatru platforma editorială P+4 Publications dedicată artei şi arhitecturii româneşti contemporane. În prezent, ea dezvoltă proiectul Institutul Prezentului, o structură artistică interdiscipinară fondată la finalul anului 2016.
Attila Kim este un arhitect cu o vastă experienţă în proiectare de expoziţii culturale, restaurare şi proiecte de arhitectură, nominalizat de trei ori pentru premiul de arhitectură contemporană al Uniunii Europene, Premiul Mies van der Rohe (2009, 2011, 2017), este câştigător al mai multor premii naţionale în cadrul Bienalei de Arhitectură Bucureşti şi Bienalei de Arhitectură Transilvania (11 premii şi 13 nominalizări) şi pentru premiul de arhitectură contemporană Iacov Chernikhov, Moscova.
În 2016, Attila Kim a fost distins cu Arts and Society Leadership Award de Aspen Institute pentru contribuţia adusă culturii româneşti, pentru promovarea României pe plan internaţional şi sprijinul acordat dezvoltării patrimoniului cultural.
Din portofoliul lui Attila Kim fac parte printre altele expoziţiile “Adrian Ghenie: Darwin’s Room” la Bienala de la Veneţia; “Mircea Cantor: Q.E.D.”, “Deimantas Narkevicius: Dulapul şi Muzica”, “Învăţământul artistic bucureştean şi arta românească după 1950”, “Geta Brătescu: The Artist’s Studio”, “Retrospectiva SubReal”, toate realizate la Muzeul Naţional de Artă Contemporană; “European Travellers: Art from Cluj Today”, la Kunsthalle (Mucsarnok) Budapesta; “Transformation. Romanian Sculpture 25 Years After the Revolution”, la Muzeul Beelden Ann Zee, Haga, Olanda; “Printre Rânduri” şi “Gheorghe Ilea: Povestea mutării”, la Galeria Plan B, Cluj Napoca.
Attila Kim a fost cordonatorul şi arhitectul tuturor ediţiilor Romanian Design Week (2013 – prezent), şi a fost arhitectul mai multor expoziţii design contemporan românesc în cadrul Stockholm Design Week, Viena Design Week, London Fashion Week şi London Architecture Festival. El este comisarul României la Bienala de Veneţia, ediţiile 2015 până în prezent.
“Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country”, unul dintre cele mai discutate și premiate filme ale anului 2017, va fi lansat în România pe 17 noiembrie. Filmul este regizat de Francis Lee, iar din distribuția lui face parte actorul român Alec Secăreanu.
Lansat în Marea Britanie la începutul lunii septembrie unde a fost considerat “unul dintre cele mai promițătoare debuturi britanice din ultimii ani” (Sight&Sound) și în SUA la finalul săptămânii trecute, filmul a cucerit în egală măsură publicul și presa internațională, înregistrând succese de box office și cronici elogiante.
Comparat în presa internațională cu “Brokeback Mountain”, “Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country” spune povestea de dragoste emoționantă, dar lipsită de sentimentalisme, dintre un tânărul fermier britanic Johnny Saxby (Josh O’Connor) și muncitorul român Gheorghe (Alec Secăreanu).
Johnny îşi îneacă frustrările zilnice cu beţii straşnice şi sex la întâmplare, la ferma părinților săi din Yorkshire. Până într-o zi, când la fermă își face apariţia un zilier român, venit pentru sezonul mieilor. Între cei doi se dezvoltă o relaţie intensă ce-l aruncă pe Johnny pe un nou drum.
Trailer:
Filmul “pune bazele unei relații neașteptate care îl schimbă pe Johnny într-un mod dureros, profund și, în cele din urmă, eliberator” (Hollywood Reporter).
“Un remarcabil film britanic, cu o poveste de dragoste unică, completată de personaje impresionante și o cinematografie creativă”, spune Varsity, în timp ce Variety atrage atenția asupra modului în care “filmul redă într-un mod activ statutul și contribuțiile imigranților în Marea Britanie fără a recurge la retorica politică”.
God’s Own Country “arată extraordinar și denotă o sinceritate vie care te atrage”, scrie Daily Express. Despre personajul lui Alec Secăreanu, The Guardian scrie: “Cu ochii limpezi și de o frumusețe aproape dureroasă, prezența lui Gheorghe îl descurajează pe Johnny și îl face să distingă greu diferența între agresiune și atracție”.
Prestația actorului român este lăudată și de cei de la The Telegraph: “Secăreanu ar fi putut cu ușurință să iasă în evidență prin rolul unui bărbat atrăgător; în schimb, personajul său își face simțită prezența treptat, într-un mod tăcut, dând viață, astfel, sentimentelor nerostite până atunci. Între cei doi actori se naște o chimie autentică și ascuțită”.
Lansat și premiat la Sundance Film Festival, “God’s Own Country” a devenit în scurt timp unul dintre cele mai discutate filme în presa internațională anul acesta – lucru datorat atât tematicii LGBT, cât și numărului impresionant de festivaluri unde a fost selectat și premiat: Directing Award la Sundance Film Festival, Männer Jury Award la Berlinale, Best British Feature Film la Edinburgh International Film Festival, Special Jury Award la TIFF Cluj, Audience Award la Frameline San Francisco International LGBTQ Film Festival.
Alec Secăreanu, actorul român devenit celebru pentru rolul din “Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country“, a absolvin UNATC în 2007. În România a jucat într-o serie de scurtmetraje (“Candy Crush”, “Mătăsari”, “My Name Is …”, etc), seriale tv și lungmetraje: “Love Bus: Cinci povești de dragoste din București”, “Visul lui Adalbert”.
Castingul pentru “Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country” a durat 6 luni în România, iar regizorul Francis Lee a văzut peste 40 de actori români pentru acest rol alegându-l pe Alec Secăreanu.
“Tărâmul binecuvântat / God’s Own Country” va fi distribuit în cinematografele din România de Bad Unicorn. Este al doilea film european distribuit de Bad Unicorn, după succesul de peste 15,000 de spectatori înregistrat de filmul câștigător al Ursului de Aur la Berlinale, “Despre trup și suflet / On Body and Soul”.
Teatrul Elisabeta vă invită duminică, 12 noiembrie, începând cu orele 18:00, la premiera oficială a celei mai noi producţii: “Iulia, o scânteie…”. Inspirat din corespondenţa scrisă dintre Iulia Hasdeu şi tatăl său, istoricul şi savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, textul piesei prilejuieşte publicului o întâlnire emoţionantă cu două dintre cele mai fascinante personalităţi ale spiritualităţii româneşti.
Cei ce însufleţesc personajele, cu emoţie, cu dragoste şi cu har, sunt actorii: Tamara Roman (în rolul Iuliei Hasdeu), Ştefan Velniciuc (B. P. Hasdeu), Raluca Ghervan (mama Iuliei Hasdeu), Teodora Daiana Păcurar (Elly Scott) şi Mirela Stoian (portăreasa). Muzica spectacolului, inspirată din notele muzicale transmise de Iulia Hasdeu de dincolo de viaţa tatălui său, poartă semnătura unui tânăr compozitor: Horia Ghiţă.
Spectacolul pune în lumină nu doar frumuseţea spiritului ci, mai ales, pe cea a sufletului Iuliei Hasdeu. Motivul depărtării, la care se face referire în spectacol, este punctul de pornire într-o călătorie prin propria viaţă, oferindu-i astfel tatălui său şansa de a vedea momente din viaţa trăită departe de el. Astfel, ca într-un film de cinema, B. P. Hasdeu urmăreşte secvenţe din viaţa fiicei sale, încercând să o înţeleagă mai bine, să găsească răspunsuri la întrebări rămase neadresate şi să poată găsi un sens vieţii ce i-a mai rămas.
Mirela Stoian, cea care a scris şi regizat această piesă de teatru, afirmă faptul că “Cea mai nouă producţie a Teatrului Elisabeta este un spectacol în care actorii nu joacă…ci trăiesc fiecare moment, transmiţând spectatorilor emoţii covârşitoare.
Spectatorii, la rândul lor, nu vizionează spectacolul ci…îl trăiesc împreună cu actorii. Se stârnesc trăiri de maximă intensitate, cu lacrimi şi zâmbete deopotrivă. Muzica spectacolului este ca o dantelă ce învăluie fin o poveste care trebuia spusă şi care trebuie ştiută de toţi oamenii iubitori de iubire.”
De ce ar trebui văzut acest spectacol?
În primul rând, pentru a ne regăsi dorinţa de a ne iubi valorile. În al doilea rând, pentru a vedea ce se ascunde în spatele unei glorii câştigate, în ciuda unui destin implacabil dar asumat. În al treilea rând, pentru a ne bucura de umorul, candoarea, ironia şi freamătul unei minţi de adult întrupate într-un corp de copil.
Bogdan Petriceicu Hasdeu, istoric şi savant, personajul creat în acest spectacol surprinde un tată care, după o lungă absenţă, îşi găseşte copilul muribund. Regretele, vina, moartea fiicei sale şi neputinţa în faţa sorţii îl copleşesc. Mama, Iulia Faliciu Hasdeu, o româncă energică şi hotărâtă, de prin părţile Abrudului, neobosită în a-şi îngriji fiica, unicul scop al vieţii sale, de altfel, devotată, puternică şi severă este însufleţită cu un farmec special şi particular de o actriţă tânără, în plina forţă creatoare, Raluca Ghervan.
Personajul Iuliei Hasdeu prinde viaţă datorită harului unei actriţe extraordinare, Tamara Roman. Dacă ar fi să amintim doar de uluitoarea asemănare dintre ea şi Iulia Hasdeu, acesta ar fi încă un motiv pentru care merită să veniţi la acest spectacol. Ceea ce este însă impresionant este modul în care Tamara reuşeşte să creeze o Iulie caldă, bună, cu un simţ al umorului excepţional, o Iulie din care răzbate puterea, voinţa, conştiinţa propriei valori, împăcarea cu propria moarte …sau propria viaţă, zbuciumul şi dorul, talentul şi spiritul unice.
Legătura afectivă dintre tată şi fiică a fost atât de puternică încât nici măcar moartea nu a reuşit s-o desfacă. Cine a fost cu adevărat Iulia Hasdeu? Cum au reuşit să supravieţuiască cei doi părinţi cărora, nedrept şi prematur, destinul crunt le-a răpit unicul copil? Să fie moartea finalul călătoriei? Acestea sunt doar câteva întrebări al căror răspuns îl veţi descoperi la Teatrul Elisabeta.
Ediţia a 27-a a Festivalului Naţional de Teatru îşi închide în această seară porţile cu un eveniment de excepţie: prezenţa pe scena Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti a cunoscutei actriţe franceze Juliette Binoche, în spectacolul-eveniment, “Vaille Que Vivre/ Să trăieşti orice ar fi (Barbara)”.
Lansat în această vară la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon, spectacolul este un rafinat tribut adus unei celebre voci a muzicii franceze: Barbara, la 20 de ani de la dispariţia artistei.
Juliette Binoche este acompaniată pe scenă de renumitul pianist francez Alexandre Tharaud, împreună cu care a creat conceptul şi scenariul, pe baza textelor cântecelor compuse de muziciană, a câtorva poeme şi fragmente din jurnalul său şi, bineînţeles, a muzicii semnate ’Barbara’.
„Alexandre Tharaud a venit împreună cu producătorul său să mă consulte pentru acest spectacol, căci aveau nevoie de o actriţă care să citească din textele scrise de Barbara. Şi am zis: OK, hai să citim. Dar mi-am dat seama că aceste cuvinte trebuie să fie cumva integrate…şi până la urmă a trebuit să facem o selecţie, pentru că nu puteam avea un spectacol de şase ore.
Am ales anumite cântece, iar spectacolul l-am gândit în felul acesta împreună, urmând ca Alexandre să intervină şi să facă legătura între anumite scene. Practic, spectacolul are ca temă pasiunea acestei mari artiste pentru muzică… de fapt pentru poezie, căci Barbara, chiar dacă a negat acest lucru, este o adevărată poetă. Iar noi am încercat să redăm lucrurile nu într-o cronologie biografică, ci să ne axăm pe tema fundamentală a vieţii sale, adică pe această dorinţă permanentă de dragoste care a animat-o.
Fiindcă după incestul pe care l-a trăit cu tatăl său, toată viaţa ei a căutat o dragoste aparte în toţi bărbaţii pe care i-a cunoscut şi a fost animată de acest foc interior pe care a reuşit până la urmă să îl transforme în artă”, declara aseară Juliette Binoche în conferinţa de presă desfăşurată la Institutul Francez din Capitală.
Conferinţa a fost organizată în parteneriat cu Institutul Francez şi Ambasada Franţei la Bucureşti, fiind prilejuită de un alt eveniment special găzduit în FNT: proiecţia filmului „Polina – danser sa vie”, regizat de Valérie Müller şi Angelin Preljocaj. Cei doi au vorbit împreună cu Juliette Binoche despre conceperea şi semnificaţiile acestei pelicule care reprezintă debutul în cinematografie a apreciatului coregraf Angelin Preljocaj, invitat special la Festivalul Naţional de Teatru.
„A fost o adevărată aventură”, mărturisea acesta despre lucrul la filmul său: „Soţia mea, Valérie a scris scenariul şi am coregizat acest film. Eu sunt coregraful care a participat la film, dar trebuie să spun că Juliette ne-a ajutat extrem de mult. Pentru că în acest film sunt mulţi dansatori care nu cunosc actorie, iar generozitatea ei faţă de aceşti tineri artişti debutanţi a fost extraordinară; şi mi se pare că în final calitatea interpretării lor actoriceşti a ajuns să fie de un nivel optim”, a adăugat Angelin Preljocaj.
S-a subliniat că la turnajul filmului nu au existat dubluri, regizorii nevrând să trişeze înlocuind corpurile actorilor cu dublaje ale unor profesionişti: „Corpurile pe care le vedeţi pe ecran sunt chiar cele ale dansatorilor şi ale actorilor (…) Când o vedeţi pe Juliette dansând – să ştiţi că ea este”, a precizat regizoarea Valérie Müller.
Vorbind despre cum a ieşit din zona de confort şi cum a perceput resorturile intime ale muncii unui dansator, Juliette Binoche a subliniat, la rândul său: „Nu am bazele unui dansator, dar am fost animată de o dorinţă foarte puternică şi aceasta m-a dus către descoperirea propriei energii”.
Conferinţa de presă prilejuită de prezenţa marii actriţe în FNT a fost moderată de Marina Constantinescu, director al Festivalului Naţional de Teatru şi s-a bucurat de participarea oficialităţilor franceze gazdă, precum şi a altor personalităţi ale vieţii culturale a Capitalei. Pe această cale, mulţumim încă o dată Institutului Francez şi Ambasadei Franţei la Bucureşti pentru deschiderea şi sprijinul necondiţionat în realizarea evenimentelor speciale cu participare franceză din cadrul FNT 2017.
Spectacolul-eveniment, “Vaille Que Vivre/ Să trăieşti orice ar fi (Barbara)“, care va închide cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru, se va juca în această seară, de la ora 20.00, la Sala Studio a TNB.
Biletele au fost epuizate încă din luna septembrie
Vă mulţumim că aţi fost împreună cu noi în Festivalul Naţional de Teatru!
