Ca in fiecare an, de vre-o zece ani deja, am avut intalnire la Sibiu, 24-25 iulie 2025. Artmania Festival aduce in fiecare an trupe bune si chiar daca cumva, aceasta editie a fost cam scurta si nu atat de plaina ca in ceilalti ani, noi am fost tot acolo, in Piata Mare.
Doua zile, doar o scena, 6 trupe, caldura mare si doar apa rece pentru mine anul acesta 🙂 desi berea a curs, am depanat amintiri, am petrecut ca si in alti ani pana acum la Artmania.
Prima zi am ajuns devreme, de cum s-au deschis portile, in principal ca sa prind tricou si sa iau un pic pulsul. Baruri de bere suficiente, spaltiul Kauflland cu pufuri comode si chiar ceva castiguri in tricouri si tatuaje temporare, mancarea in incinta era mult mai putina ca in anii precedenti, doar un foo truck cu ceva burgeri si cartofi prajiti si unul cu clatite. Cafea sa ne tina treji aveam, bere de racorit aveam, de hranit ne hranim cu muzica ca nu suntem pretentiosi.
Pe la 19 se ‘’bate gongul’’ si prima trupa este invitata sa urce pe scena. Inca foarte cald, inca lumina afara, dar francezii de la Vestige sunt exact ce trebuie in acel moment. Anul trecut au lansat primul lor album, Janis si abordeaza, dupa cum ei spun,un post-metalcore cu influente de shoegaze. Prezenta scenica au avut, muzica lor a sunat bine, sunt de urmarit in continuare.
Apoi a urcat pe scena Sylvanine, o trupa pe care am mai vazut-o cu o voce impresionanta reprezentata de Katerina, cea multi-instrumentala atunci cand intra in studio dar care, pe scena Artmania si-a acompaniat vocea de chitara, restul lasand pe seama membrilor trupei ce au acompaniat.o in aceasta seara. Treceri de la clean la black-metal, folclor nordic si aparitia ei fermecatoare ne-a lasat fara cuvinte iar trairile pieselor au fost intense.
Marele nume al serii de sambata, Dream Theatre. Nu prea are nevoie de prezentare aceasta trupa, deoarece vin destul de des pe plaiurile noastre. Lumea ii iubeste si asta se vede mereu prin multimea ce se aduna in fata scenei si le fredoneaza piesele, refren dupa refren,acord cu acord.
De data aceasta trupa a fost cea originala, cu Mike Portnoy la tobe. Au aniversat alaturi de noi 40 de ani de activitate, dar si lansarea noului album, “Parasomnia“. Printre surprizele serii, pe langa un solo de tobe absolut fantastic oferit de Mike la magnificul lui set de tobe, a fost atunci cand i-au dedicat lui Ozzy Osbourne piesa The Spirit Carries On.
Desi au parcurs intreg noul album, incepand concertul cu piesa Night Terror, show-ul a fost din cam toata discografia Dream Theatre, spre multumirea publicului prezent in Piata Mare din Sibiu. Cu Pull Me Under si-au luat ramas bun, pana data viitoare, curand speram.
Setlist
- Prelude (Bernard Herrmannsong)
- Night Terror
- Act I: Scene Two: II. Strange Déjà Vu
- Act I: Scene Three: I. Through My Words
- Act I: Scene Three: II. Fatal Tragedy
- Panic Attack
- Hollow Years (’96 demo version)
- The Enemy Inside
- Midnight Messiah
- The Dark Eternal Night
- Peruvian Skies (with “Wish You Were Here” and “Wherever I May Roam” excerpts)
- As I Am
- Take the Time
Encore:
Singin’ in the Rain (Arthur Freed & Nacio Herb Brown song)
Ziua 2 tot trei trupe. Am inceput cu o caldura infernala, un pic de ploaie si cu muzica tribala a celor de la Eihwar. Nu prea stiu ce inseamna stilul lor, “Viking war trance” dar suna interesant iar vizual sunt fantastici. Blanuri, toba, masca solistei, toate pareau ca sunt dintr-un ritual pagan. Au primis ca ne vedem la merch dupa show si ca facem poze. Au facut cu toti cei care si-au dorit. Energia lor a fost molipsitoare si chiar daca nu a fost un public numeros, lumea a parut ca s-a simtit bine si chiar au format un fel de hora la un moment dat.
Apoi a urcat pe scena Sivert Høyem pe care il stim si ca solistul trupei Madrugada si care a si declarat ca se bucura ca a venit din nou la Sibiu. Recitalul lui nu a putut fi decat impresionant, cu a lui voce calda si emotionanta.la final chiar a coborat de pe scena, in public si a cantat de acolo ultima piesa. Look Away Lucifer a fost piesa dedicata de el lui Ozzy. Pentru mine vocea lui este acaparatoare de fiecare data. Senzatiile traite in timpul concertului lui sunt intense, emotia este maxima.
Finalul Artmania Festival 2025 a fost concertul americanilor de la Extreme, pe o ploaie calda de vara de care am incercat sa ne adapostim un pic sa nu pierdem show-ul.
Nuno Bettencourt, a participat mai devreme la prima sesiune de Rock Talk – School of Rock, cand 30 de tineri chitariști din toată țara au interpretat în cadrul festivalului „More Than Words”, piesa legendară a trupei Extreme iar o parte dintre acești tineri au fost invitați să i-se alature pe scenă într-un moment inedit: un omagiu live adus lui Ozzy Osbourne.
A fost un concert la superlativ. Voce, instrumente,muzica, ploaia, a fost un tot, o magie. Gary Cherone, solistul trupei, si-a aniversat ziua de nastere alaturi de noi si chiar a primit un tort pe care din pacate nu l-a impartit cu noi, dar i-am cantat La multi ani toti cei aflati in Piata Mare din Sibiu.
Au cantat pentru prima data la noi, au fost primiti cu entuziasm si ropote de aplauze, au fost plini de energie si entuziasm. Riffuri puternice, acorduri, muzica, totul a fost la maxim iar solo-urile lui Nuno impresionante.
Nu se putea altfel, trupa americana a cantat si cea mai cunoscuta piesa a lor, “More than words”, pe langa piese noi, de pe albumul Six, cel mai nou album de studio, dupa aproximativ 10 ani de pauza.
Setlist
- It (‘s a Monster)
- Decadence Dance
- #REBEL
- Rest In Peace
- Cupid’s Dead
- Play With Me (With Queen’s “We Will Rock You” intro)
- Hole Hearted
- Midnight Express
- More Than Words
- THICKER THAN BLOOD
- BANSHEE (With Queen’s “Fat Bottomed Girls” Intro)
- Flight of the Wounded Bumblebee
- Get the Funk Out
- Am I Ever Gonna Change
- RISE
- I Don’t Know (Ozzy Osbournecover)
Au fost 2 zile frumoase, destul de intense,dar parca fara farmecul altor editii. Ceva a lipsit. Eu sper sa ne revedem si la anul, indiferent de ce trupe vor fi pe afis deoarece Artmania nu este numai despre muzica, este si despre prietenie si atmosfera.
