Data:

Sâmbătă, 10 Noiembrie ora 19:30, Sala Mare

Duminică, 11 Noiembrie ora 19:3, Sala Mare

Gen: Comedie Amara

Durata: 2h 15 min

Pret Bilete: 50 lei (rd 2-12), 40 lei (rd 13-19), 30 lei (rd 2-19, capete de rând)

Regia: Felix Alexa

Distributie: Dan Puric, Costel Constantin, Adela Marculescu, Ileana Olteanu, Tania Popa, Silviu Biris, Rodica Ionescu, Tatiana Constantin, etc.

O comedie amară pe care au vrut s-o pună în scenă mari regizori ca Meyerhold şi Stanislavski, dar pe care a interzis-o însuşi Stalin. Urmarea? Autorul, un scriitor de geniu, a fost deportat în Siberia şi condamnat să rămână un anonim. După moartea sa, această piesă i-a adus dramaturgului celebritatea internaţională. Sinucigaşul se joacă astăzi peste tot în lume, relansând o întrebare dramatică: viaţa are sens?

Piesa este un rechizitoriu tragicomic la adresa egoismului feroce, o farsă în care viaţa nu face nici două parale, iar moartea este speculată în folosul interesului propriu. Un spectacol de o actualitate şocantă şi dureroasă, despre criza unui om aflat pe valurile crizei societăţii. O piesă de un curaj nebun scrisă în plin totalitarism, un strigăt disperat pentru câştigarea dreptului la şoaptă.

Despre autor:

Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist rus, s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900, şi nu în 1902, aşa cum susţin practic toate dicţionarele şi enciclopediile. Piesele sale (Mandatul şi Sinucigaşul), din păcate prea puţin cunoscute la noi, sunt considerate capodopere ale genului şi fac legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al doilea război mondial.

Ca poet, se înscrie în grupul Imaginiştii, curent artistic iniţiat de Serghei Esenin. Semnează scheciuri, vodeviluri şi parodii care sunt jucate pe scenele teatrelor din Moscova.

În 1924 îi încredinţează Mandatul, prima sa piesă, celebrului regizor Vsevolod Meyerhold. Premiera de la Moscova a fost un triumf  iar spectacolul s-a jucat de peste 350 de ori în teatrul lui Meyerhold, dar şi în alte oraşe importante din Uniunea Sovietică, şi în Germania sau Japonia.

În 1928 scrie Sinucigaşul, piesă cu o traiectorie artistică zbuciumată. Meyerhold doreşte să pună în scenă şi acest text, dar tentativele lui se izbesc de refuzul categoric al autorităţilor. Nici Teatrul Vahtangov, condus de un alt regizor faimos, Konstantin Stanislavski, nu va reuşi să monteze spectacolul. Disperat, Stanislavski îi trimite o scrisoare lui Stalin în care îl compară pe Erdman cu Gogol şi în care descrie entuziasmul lui Gorki pentru această piesă. Iată, însă, răspunsul lui Stalin:

          Dragă Konstantin Sergheevici,

          N-am o părere prea bună despre Sinucigaşul. Tovarăşii mei cei mai apropiaţi consideră această piesă un pic goală de conţinut şi dăunătoare. Documentele anexate vă vor oferi informaţii despre avizul şi argumentele REPERTKOM. Raportul Repertkom nu mi se pare departe de adevăr. Cu toate acestea, nu mă opun ca teatrul să facă o experienţă şi să arate produsul muncii sale. Nu este exclus ca teatrul să-şi atingă scopul. Secţiunea cultură-propagandă a Comitetului central al partidului nostru (tovarăşul Steţki) o să vă ajute în această problemă. Veţi fi supervizat de tovarăşi care se pricep în chestiunile artistice. Eu sunt diletant în acest domeniu. Salutări, I. Stalin.

Ca o ultimă şansă acordată de autorităţi teatrului, are loc o reprezentaţie în faţa unei delegaţii oficiale conduse de Lazăr Kaganovici. Era aşteptat să sosească şi Stalin însuşi, dar acesta nu şi-a făcut apariţia. După vizionare, repetiţiile au fost întrerupte definitiv iar Erdman a fost deportat în Siberia timp de trei ani.

Va obţine permisiunea de a reveni la Moscova de-abia la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Redus la tăcere, Nikolai Erdman a reuşit să supravieţuiască, dar nu a mai scris piese de teatru. Totuşi, a avut o activitate literară  susţinută până la sfârşitul zilelor sale, în 1970.

Foto: Tudor Predescu

Cronici

Excepţional. Este pentru a doua oară când, în această stagiune bucureşteană, pot repeta acest superlativ […] Istoria acestei piese este, în fapt, istoria cumplită şi tragică a intelectualităţii ruseşti şi a oamenilor care au avut neşansa s-o traverseze. Este admirabil că Felix Alexa a intuit, în cele mai mici detalii, adâncimea acestui text, care transcende timpul şi nu s-a cantonat în acea epocă, nu s-a acoperit de simboluri, ci dimpotrivă a ajuns la esenţă. Comedia neagră din Sinucigaşul, în care hohotele de râs nu se mai opresc decât la final, când îţi îngheaţă sufletul, este perla operei regizorale a lui Felix Alexa. Un spectacol care face cinste scenei Naţionalului bucureştean.  

Irina Budeanu, Ziarul AZI: Regizorul Felix Alexa

Într-un extraordinar de inspirat cadru scenografic (Diana Ruxandra Ion), Felix Alexa construieşte un spectacol emoţionant şi percutant cu un Dan Puric ireproşabil, susţinut impecabil de întreaga trupă de actori ai Naţionalului bucureştean […] Textul pare a fi mult mai actual astăzi. La aproximativ 20 de ani de la căderea comunismului, având o detaşare firească privim altfel lucrurile, valorizăm diferit.

“Sinucigaşul” este un spectacol condamnat la succes. Realizat de un regizor matur, stăpân pe propriile mijloace şi având un program estetic bine definit. O poveste simplă ce cucereşte prin firesc, amestecul de tragic şi comic. O istorie în care oricine se poate regăsi.

Răzvana Niţă, Port.ro: Dialectica morţii

Un spectacol valoros, seducător, unde se râde copios, se aplaudă îndelung, pe care vi-l recomandăm.

Ludmila Patlanjoglu, Ziua: Puric râde de moarte

„Sinucigaşul” este, prin talentul autorului său, o piesă genială filozofică, dar şi politică, agitând lozinci care în epoca în care a fost scrisă erau nepermise în ţara sovietelor. Meritul spectacolului este de a adânci mesajele ei puternice despre om şi stat, eliminând total riscul datării”.

Doina Papp, Bucureştiul cultual: Sinucigaş fără vină

Piesa lui Nikolai Erdman, Sinucigașul, are, ca și autorul ei – scriitor rus vânat de cenzură, închis și condamnat la ani de exil în Siberia – o poveste fascinantă. (…)Din fericire, spectacolul are un mare atuu, distribuirea în rolul principal a unui actor cu geniu comic, Dan Puric, și beneficiază de rafinamentul și gustul clasic al regizorului, care desenează imagini memorabile în asociere cu scenografa cu care lucrează de ani de zile, Diana Ruxandra Ion.”

Cristina Modreanu, ArtAct magazine: Dan Puric – efigia suferinței umane

Dan Puric parcurge cu subtilitate  etapele prin care trece personajul său.”

Gabriela Hurezean, Q Magazine: Teatru – Atunci cand totul te impinge spre moarte…

Regizorul caută, şi găseşte, o rezolvare scenică simplă, dar profundă şi, precum e textul, cu inserţii metafizice. El ştie să-l introducă pe spectator în subtilitatea piesei scrise la 1928 – pentru că este “ciudat de actuală”. Personajul principal, prin jocul lui Dan Puric, atinge sensibilitatea publicului şi acesta vibrează”