În 1981, nişte băieţi şi sintetizatoarele lor fermecate băteau la porţile celebrităţii. Aproape 12 ani mai târziu, trupa acelor băieţi era sinonimă cu istoria unui gen muzical: genul „Depeche Mode“
Era imposibil ca piesa asta să nu aibă succes. În februarie 1981, când „I Just Can’t Get Enough“ a fost lansată, muzica de larg consum, cea făcând parte din ceea ce britanicii numesc „popular culture“, era în plină regrupare.
Taifunulpunk trecuse, deschizând în urma sa o altă definiţie a revoltei prin muzică, dar şi lăsând schelete pe care aveau să se construiască majoritatea curentelor muzicale ale anilor 1980: post punk, new wave sau goth.
La 32 de ani de la acel moment, muzicienii de la Depeche Mode sunt în continuare pe o nişă, dar nu una găsită goală, ci pe una inventată de ei. Au vândut, între timp, zeci de milioane de albume, au avut încasări record din turnee, au primit toate premiile muzicale posibile. Şi continuă. Anul acesta vor lansa cel de-al 13-lea album, urmat de un turneu ce va avea escală şi la Bucureşti, în 15 mai. Ce alt exemplu mai bun despre istoria şi influenţa muzicală şi chiar sociologică a acestei trupe, decât revenirea într-o ţară în care, la începutul anilor 1990, ascultătorii de muzică se împărţeau în două categorii, aflate în conflict cultural: „rockerii“ şi „depeşarii“?
Primul album
Categorisit brutal, modul de percepţie al sintetizatorului în anii 1970 s-a situat la doi poli complet opuşi. Dat fiind preţul prohibitiv (pentru ceva abia inventat), instrumentul electronic cu clape apărea în concerte mai ales ca bază tehnică a muzicienilor împliniţi, cei care se revendicau din tradiţia „exersezi 10 ore pe zi pentru a putea cânta bine, peste 15 ani“. Vizionaţi orice concert Emerson, Lake & Palmer şi veţi avea demonstraţia. Zeci de game şi de note pe minut, îndemânare, virtuozitate, toate însoţite de o sticlă de vin, aşezată ostentativ lângă claviatură, pe post de decor. Că aşa le stătea bine muzicienilor.
Când muzica trupei Kraftwerk a sosit în Anglia, efectul pe care aceasta l-a avut asupra tinerilor muzicieni aspiranţi este probabil să fi fost asemănător celui produs de prima aselenizare, asupra nevestelor cosmonauţilor trimişi în spaţiu. Ce uşurare, se putea deci şi aşa… Câteva note, fără game pretenţioase, cu ritmuri produse nu de bateria clasică, ci de alte produse electronice, totul pus pe voci robotice. Revoluţia electronică stătea să înceapă, iar tinerii muzicieni primiseră cele două pretexte necesare: punkul îi învăţase că nu contează cât de bine ştii să cânţi, ci atitudinea cu care o faci, iar muzica electronică germană le arătase calea viitorului.
Acesta este contextul în care a apărut trupa Depeche Mode. Numele însuşi e dovada crezului artistic al trupei, cel de a grăbi moda, de a o inventa, în loc să aştepţi să vină la tine. Iar moda nu a aşteptat prea mult să fie curtată. Primele piese, înregistrate ca demo-uri, au atras imediat atenţia producătorilor britanici. Aşa se face că, într-un contrast evident cu soarta majorităţii trupelor, care aşteaptă ani buni înainte de a semna primul contract, cei de la Depeche Mode se găseau în situaţia de a fi ademeniţi de mai mulţi producători, „cu bani, haine, oferte, tot ce-ţi puteai dori“, înainte chiar să fi înregistrat primul album.
Iar rezultatul final nu a dezamăgit: „Speak & Spell“, albumul de debut, a intrat direct pe locul 10 în topul muzical din Marea Britanie. Entuziasmul criticilor a fost unul moderat. Cel al fanilor însă, a fost unul nedisimulat. Trupa pe care o aşteptaseră sosise.
Prima etapă Depeche Mode avea să se încheie cu albumul „Music for the Masses“. Era pentru prima oară când trupa renunţa la tehnicile de sampling, caracteristice primelor albume, şi aborda un stil bazat pe experimentarea cu ajutorul sintetizatoarelor. Rezultatul poate fi auzit în „Strangelove“, „Never Let Me Down Again“ sau „Behind the Wheel“, devenite clasice astăzi.
Turneul mondial organizat avea să fie dovada perfectă a celebrităţii atinse. În 1988, trupa cânta în Berlinul de Est, Cehoslovacia şi Ungaria, tărâmuri neatinse până atunci de majoritatea muzicienilor. Iar punctul culminant al turneului, concertul din 18 iunie 1988, din Pasadena, California, avea să înregistreze o prezenţă record de 60.453 de spectatori. ;
Îmi amintesc că am mers să-i văd live, la concertul din «Giants Stadium». Au spart toate recordurile la vânzări de materiale promoţionale. I-au depăşit pe Bon Jovi, U2, pe toţi! Trupa Depeche Mode era cea mai mare!
Flood, producător musical
Cum se vând biletele
Dacă nu v-aţi grăbit până acum să cumpăraţi bilete pentru concertul Depeche Mode, ar cam fi cazul să o faceţi. Biletele repartizate sectorului din faţa scenei sunt deja epuizate. În plus, şi cele de la Gazon B (135 de lei) şi locurile de pe scaune, de Categoria VII (435 de lei) sunt aproape sold out. Restul biletelor sunt disponibile la preţuri cuprinse între 145 şi 320 de lei. Capacitatea totală a „Arenei Naţionale“ este de 55.200 de locuri.
Aşteptarea de o viaţă
Pe 23 iunie 2006, Depeche Mode punea România pe harta marilor trupe aflate în turneu de promovare. Într-o zi toridă de vară, în faţa a peste 50.000 de spectatori prezenţi pe vechiul „23 August“, trupa britanică fermecat audienţa printr-un playlist de 19 piese, cu un spectacol de lumini fascinant şi cu o sonorizare impecabilă. Una dintre cronici începea aşa: „Dacă întrebi pe cineva dintre cei care au stat în primele rânduri cum a fost la concertul Depeche de aseară, îţi asumi riscul să îl auzi vorbind cinci ore sau… s-ar putea să ai surpriza să nu primeşti niciun sunet drept răspuns“. Drept recompensă pentru concertul trupei, spectatorii români au confecţionat un cearşaf uriaş, purtat pe braţele celor prezenţi în stadion, pe care scria: „A lifetime waiting for this night“ (n.r. – „O aşteptare de o viaţă pentru seara aceasta“).
Pe 25 mai, Romania va avea onoarea de a asculta pentru prima oara live, vocea celui mai iubit tenor din lume. Maestrul Bocelli va fi insotit de invitatele sale speciale: sopranele ce formeaza grupul DIV4S!
Horia Brenciu si Julie Mayaya, castigatoarea celui de-al doilea sezon “Vocea Romaniei”, au lansat astazi prima lor piesa impreuna, intitulata “Kiss on my lips”.