Miercuri 14 mai, Simion Bogdan-Mihai (cobză, voce) prezintă: „Şamanul mut”, episodul al IV-lea, performance cu muzici de tradiţie orală. Invitaţi: Anatol Căzănoi (ţambal), Cosmin Şerban (acordeon), Tudor Amarandei (acordeon, tilincă, voce)
www.facebook.com/pages/Simion-Bogdan-Mihai/636157243067010
Intrare: 15 lei
Sala Berlin/ club Control – Str. Constantin Mille, nr. 4
***
Când îţi văd ochii negrii, azurii, căprui sau verzi mă întristez. Îmi amintesc de mizeria umană a deşertului emoţional prin care eu şi alţii ca mine ne târâm o viaţă întreagă, doar ca să privim şi sa fim priviţi, măcar o dată, de zeiţa noastră.
… toate musai sfârşite-n petreceri, prin care să promovez ce a mai rămas din muzica lăutărească, adevărata artă a arcuşului şi a clapelor, oamenii care au făcut şi fac această muzică în România, dar şi cu muzica lor în transformare de astăzi, cu extensie în mult hulitele manele…
Muzica poate fi de ceremonial sau de societate, atât cultă, cât şi populară. Dar care a fost influenţa pe care muzica a exercitat-o asupra comunităţilor româneşti de la Sud şi Est de Carpaţi?
Poate că aceste mici notiţe dureroase o să îi ajute pe cei ce, după mine, se vor zvârcoli sau poate vor fi pur şi simplu desconsiderate. Poate că voi fi ars pe rug pentru ele. Ce-i drept, nu o să renunţ niciodată la convingerile mele. Vineri ne cunoaştem. Cu gulere albe şi cămăşi negre. Sâmbătă ne despărţim. Ne vedem la o proiecţie cu peste 100. Dar ne împăcăm noi luni. Lăutari din 1900 până în 2000 şi multă muzică din satele şi comunele din Olt, Dolj şi Gorj. Ce-i cu politicile astea culturale? Sunteţi senili cu toţii? Sper ca întâlnirile noastre să vă fie de folos. Nu-mi mai stricaţi muzica!!! Lăutari de Bucureşti.
Şamanul mut nu vrea o muzică nouă, de sorginte euro-americană deşi se mai foloseşte de ea ca un ghid pentru întâlnirea cu instrumentele sale. De la ţambalul dezvoltat din santur-ul persan, ce apare în majoritatea ţărilor europene în jurul sec. XI, dar devine popular sute de ani mai târziu, la acordeonul apărut la jumătatea sec. XIX în Europa de Vest şi ajuns şi prin comunele din Regat, până la bizara tilincă, practic o ţeavă de lemn, fără găuri, instrument ce poate fi găsit în basoreliefurile culturilor mesopotamiene, supravieţuind astăzi în nordul Transilvaniei şi în Bucovina. Cobza temperează puţin muzica şi îi dă o bătrâneţe care o îndulceşte.
http://www.control-club.ro/samanul-mut-vorbeste/
https://soundcloud.com/994qxifzipnt/interviu-guerrilla
http://www.sub25.ro/caiete/cobzarul-2535.html