Prefata de Alex Stefanescu
Editura: Allfa
Numar pagini:221
Colectia : Strada Fictiunii Contemporan
Cartea face parte din lista lui Alex Stefanescu.
Am fost sceptica la inceput in ceea ce priveste aceasta carte, nu am crezut ca poate sa imi ofere ceva decat o alta pagina de proza fara nicio culoare. Descrierea era in regula, atragatoare, dar eu am intalnit atatea descrieri frumoase ca mai apoi sa imi dau seama ca nu erau decat o promovare – asta m-a facut sa am acel scepticism de la bun inceput. Surpriza mea a fost mare in momentul in care am inceput sa citesc cartea si mi-am dat seama ca nu este doar o simpla proza este literatura cu substanta mai ales ca se bazeaza pe un caz real care s-a intamplat in Bucuresti.
Cornel George Popa, reuseste sa fie in aceasta carte prozator, dramaturg si regizor, acestea fiind de fapt si profesiile care il reprezinta de-a lungul intregii sale cariere. Dar mai contribuie cu ceva la carte: conform spuselor domniei sale se transpune intr-un Redactor de carte.
Cornel George Popa afirma ca, aceasta carte nu ii apartine; doar a citit-o, a eliminat unele repetitii, a mai lucrat la cateva cuvinte sa aiba cursivitate. Tot ceea ce este scris in paginile romanului apartine Dariei Silvestri Mircescu, este un fel de testament, un caiet cu sfaturi de viata pentru fiica ei, adevarul celor intamplate si povestea ei incepand din copilarie. O carte care ne face cunostinta cu perioada comunista, cu ceea ce mii de oameni au trait in acea perioada, o carte in care Daria isi explica propriile alegeri, si adevarul a ceea ce a trait fara niciun fel de cosmetizare.
Carte este scrisa la persoana intai, evident doar Daria isi scrie propriile ganduri, o carte care te face sa urli cand descoperi injustitia existenta intr-un sistem bolnavicios. O femeie este condamnata la 20 de ani inchisoare fara sa fie prea mult ascultata, fara sa i se ia in considerare cuvintele. Trebuia cineva sa plateasca pentru acele crime, si ce este mai usor decat sa nu iti bati capul sa cercetezi dedesupturile, sau ma mai gandesc sa nu fi fost un soi de frica fata de politic?
Cazul Dariei Silvestri Mircescu este predat in toate facultatile de profil juridic din tara, iar misterul celor 5 crime si nu 4, a ramas in continuare neelucidat. Un caz care a fost comparat cu cel al lui Jack Spintecatorul.
Nu ne sunt descrise crimele decat ca, 4 barbati care au legatura cu salonul de masaj al Dariei sunt gasiti in diverse parcuri din Bucuresti cu multiple lovituri de cutit. Cutit de dimensiuni medii care este prezent in toate crimele.
De ce a fost acuzata Daria? Acel cutit de dimensiuni medii ii aprtine si evident aparentele ei se regaseau pe arma crimei. Ea a fost persoana cu care fiecare din cei patru barbati a avut o legatura inainte de-a muri. Pe unul chiar l-a amenintat ca il omoara atunci cand acesta s-a legat de familia ei. Da! Poate aceste dovezi o faceau suspecta, dar erau chiar concludente sa poti sa condamni un om la inchisoare? Daca cutitul a fost furat, daca cineva a facut in asa fel incat ultima intalnire sa fie cu ea, daca i-a urmarit cineva pe barbatii respectivi? Nimeni nu cred ca a luat in considerare aceste intrebari dupa cate se pare. Cert este ca cineva i-a pus in carca totul. Cum ne-am dat seama? Chiar in timpul in care era in puscarie, bolnava abia putand sa tina stiloul in mana, se comite a cincea crima, al cincilea barbat este ucis in acelasi mod. Pacat ca este prea tarziu ca Daria sa se mai bucure de libertate deoarece la scurta vreme moare din cauza unui cancer osos netratabil in ultima faza. Ironia sortii!
Aceste pagini cu toata suferinta, iubirea, greselile comise, alegerile facute, este lasate de Daria fiicei ei Miruna. Cu ultimele puteri Daria ii lasa acest “testament” in care ii spune ca poate sa faca ce vrea cu el: poate sa il pastreze, sa il rupa, sa ii dea foc, sa-l dea publicitatii, doar ea hotaraste ce vrea sa faca.
Avem si o mare surpriza, in carte ca si personaj apare si autorul Cornel George Popa, deoarece el a facut parte din viata Dariei. A fost acel barbat pe care Daria l-a iubit, dar a si omis sa ii spuna adevarul legat de fiica ei-Fiica lor! Miruna Silvestri Mircescu este fiica autorului de existenta careia nu a stiut decat pana de curand, cand aceasta a apelat la ajutorul lui sa-i publice cartea mamei sale. A fost bulversat atat de ceea ce i s-a intamplat Dariei, dar si sa descopere ca are o fiica.
Ce trebuie sa mai stiti este faptul ca: “Ce se stie sigur e ca acei barbati ucisi, toti oameni de aproximativ 50 de ani, singuri ori divortati, faceau parte dintr-o organizatie secreta numita “Ordinul lui Ramirez” dupa numele fondatorului bolivian, Ramirez Diaz Omortes, celebrul revolutionar bolivian de origine hispanica.” Aceste crime probabil au fost comandate de capii organizatiei si infaptuite de mai multi profesionisti. Dar chiar daca stim aceste lucruri, tot inca nu am aflat cine si mai exact de ce a ucis.
Nu s-a putut stabili nici pana acum ce cautau acei barbati in salonul Dariei sau daca exista vreo legatura intre ei si fetele angajate la salon.
Desprea acest caz s-a realizat reportaje, articole, documentare, considerandu-se la acea vreme una dintre stirile de senzational.
Chiar daca este prea tarziu povestea Dariei isi are ecou acum prin intermediul acestei carti, se face cunoscuta si lumea poate sa judece sau nu. Abuzul, nedreptatea, suferinta unei femei trebuie cunoscute si cred ca un moment de reculegere fata de aceasta femeie ar fi bine sa avem.
“Oricine moare la varsta de 39 de ani fara sa-si fi trait complect viata, indiferent ca este vorba de o vedeta mondiala sau un miliardar, ori e vorba de un sarman fara chip si destin, ucis chiar de viata chinuita pe care a dus-o pana atunci” –merita compasiunea noastra a tuturor. De la oameni pentu oameni!
Daria Silvestri Mircescu a murit pe data de 22 decembrie 2011, la varsta de 39 de ani dupa ce a trecut printr-o suferinta cumplita atat din cauza bolii cat si a nedreptatii care i s-a facut. In ultima ei pagina gasim urmatoarele cuvinte:
“In caietul acesta e viata mea…..si moartea mea. Viata-asa cum a fost, si moartea-asa cum e acum, cand chiar e. Nu credeam ca voi scrie in el, dar s-a intamplat ceva care ma absolva de orice vina si care-mi da dreptate.
A mai avut loc o crima.
Exact ca si celelalte. Avocata m-a sunat, foarte fericita, sa-mi spuna ca s-a redeschis cazul.
M-as bucura daca n-ar fi prea tarziu.
Din pacate, e prea tarziu, pentru mine, sa ma bucur. Ma bucur, insa, pentru tine, Miruna, fiindca vei avea un viitor drept si curat. Un viitor neumbrit.
Sunt prea obosita si prea bolnava pentru a mai continua.
Imi pare rau ca s-a intamplat asa.
Data viitoare, cand ma voi naste din nou, voi fi mai atenta.
Insa mor impacata si limpede.
Destinul e unul singur si nu se imparte la nimic.
Sa fii fericita, mama! Sa fii fericita mai mult decat am fost eu. Iar eu, ai vazut, am fost fericita. Si sunt pentru ca te am.
O fiica trebuie sa-si intreaca mama in asteptari si sperante.
Eu te voi veghea intotdeauna si te voi iubi mereu.
MAMA!
Se spune ca, Daria nu a mai avut puterea sa se semneze si acea semnatura “MAMA” a fost scrisa de o infirmiera.
Alex Stefanescu spune in prefata acestei carti urmatoarele: “Romanul este captivant si datorita elementelor de roman politist din cuprinsul lui. Femeia inchisa pe nedrept face o ancheta in mintea ei, incercand sa reconstituie imprejurarile mortii celor patru barbati, toti fosti “clienti” ai salonului.In felul acesta prozatorul va transforma si pe dumneavoastra, cititorii, in detectivi particulari, fiecare cu ipoteza lui.” Asa este, tu ca si cititor la un moment dat incepi sa faci tot felul de supozitii si sa iti pui intrebari.
O carte care m-a facut sa trec prin diverse etape: de aducere aminte a unei perioade pe care poate cei mai tineri nu au cunoscut-o (comunismul), neputinta de-a ajuta, perplexitatea in fata nedreptatii, care te lasa fara cuvinte dar cu o indignare fara margini.
RESPECT!-in fata acestei povesti! RESPECT!- fata de autorul Cornel George Popa care a adus in atentie adevarul nespus al unei femei condamnate si suferinde, si mai ales pentru faptul ca nu si-a asumat calitatea de autor absolut al cartii. Si mai respect faptul ca, autorul a avut acel curaj de a-si asuma responsabilitatea unei relatii, sa o faca publica, si o particica din viata lui traita alaturi de Daria.
“Daria Silvestri Mircescu, femeie de afaceri, a fost patroana unui salon de masaj. Acuzata de uciderea a patru barbati, toti fosti clienti ai salonului, femeia e condamnata la douazeci de ani de inchisoare. Daria se teme ca pentru fiica ei, in varsta de numai trei ani, o sa fie o necunoscuta oarecare. Asa ca se vede nevoita sa povesteasca… Salonul de masaj. “Salonul de masaj (erotic) aflat in centrul atentiei lui Cornel George Popa este un paradis artificial si, in acelasi timp, un loc de pierzanie, comparabil cu acela descris de Mircea Eliade in nuvela La tiganci. Faptele sunt povestite la persoana intai, intr-un stil patetic-repetitiv, de lamentatie deznadajduita, chiar de proprietara salonului, acuzata pe nedrept de uciderea a patru barbati si condamnata la douazeci de ani de inchisoare. Ce se va intampla cu aceasta femeie – care are si o fetita de aproape patru ani, Miruna Silvestri Mircescu, destinatara din viitor a spovedaniei – veti afla, stimati cititori, pe cont propriu, intrucat, sunt convins (bazandu-ma pe propria mea experienta) nu veti lasa cartea din mana pana la parcurgerea ultimei pagini.” (Alex. Stefanescu)
Multumesc Editura All pentru oportunitatea de a citi cartea “Salonul de masaj“
