Cu fiecare an petrecut la poalele cetatii Rasnov, la Rockstadt, cu muzici bune si alaturi de prieteni, ma indragostesc mai tare de acest festival si de oamenii de aici.
Anul 6 si an de an lucrurile evolueaza in bine, publicul este mai numeros, conditiile mai bune, mancarea excelenta si trupele pe gustul tuturor. Carcotasi vor fi mereu, nemultumiti de ceva dar dupa cum am spus si alta data, nu vi numai pentru trupe, vi pentru atmosfera, pentru intreg.
Am avut detoate si in acest an. Merch official sau de la Niche la preturi acceptabile pentru ale noastre buzunare, jetonul ca de obiscei la 3,5 lei si o bere la 2 jetoane, mancare multa si variata atat pentru vegetarieni cat si pentru omnivorul de rand. Bautura a curs rauri, ploaia ne-a ocolit anul asta si viespile au fugit de noi asa ca totul a decurs conform planului de a ne distra cat de poate de mult.
4 zile extreme, 2 scene, multe trupe pentru toate gusturile muzcale ale roackerilor prezenti aici. Eu am ajuns la 2 zile si ceva din pacate, fiind primul an in care nu pot ajunge din prima zi si sper sa fie si ultima daca cand patesc asa.
Am fugit spre scena mica, mult mai mare decat in anii trecuti si mai bine pusa parca, cu mai mult spatiu pentru public, spre a vedea The Thirteenth Sun de care m-am indragostit tot la Rockstatd in 2015, o trupa de prog romaneasca foarte buna ca sound si claritate si cu o prezenta scenica excelenta.
Dying Fetus si Powerwolf au facut schimb de locuri asa ca, pe scena mare au urmat Powerwolf, cu un frontman carismatic in persoana lui Attila Dorn (care aapropo ete roman), costume, o poveste si pentru prima data pe o scena din Romania.
Nemtii au lansat anul acesta al 7-lea album, ”The Sacrament of Sin” si daca vocea a fost formata in Romania si totul pare rupt de aici, cu lupi, strigoi si toate celelalte, publicul roman i-a primit calduros. Am ascultat cu alte cuvinte o formatie nemteasca care canta legende romanesti despre lupi si vampiri ceea ce ne-a apropiat si mai mult de ei.
Spectacolul a fost fantastic, costume, joc scenic perfect, un sound clar, o voce puternica, nimic de reprosat trupei sau muzicii, perfect alesi ca headlineri pentru aceasta seara.
Dying Fetus, o trupa deja obisnuita cu Romania si cu ceva fani prin zona. O trupa extrema, ce imbina interesant death cu hardcore si care la Rocksdatd si-a promovat ultimul album, ‘’The Wrong One To Fuck With’’. Si lumea a ramas la ei, in fata scenei desi era tarziu si se lasase cam racoare. Lumea era deja incinsa de la Powerwolf si s-a distrat fantastic la ei.
Ziua trei m-a adus pentru inceput la Goatwhore, la scena mare. Au mai fost pe aici dar la ora asta, pe la 16 si pe caldura, cam putina lume in fata scenei mari de la Rockstadt.
Death si black intr-o combinatie inedita, GOATWHORE vin tocmai din Louisiana si trateaza teme precum anti-crestinismului, satanismului si realmente, tot ce inseamna ocult. Interesanti ca spectacol si stil.
Petrecerea a inceput intradevar cu Bujeria, mexicanii care vin cam rar pe la noi din pacate. Si daca la noi se scanda anti PSD au inceput si ei cu anti Trump si incet incet ne-am imprietenit cu nebunii din Mexic. Instigarea la croudsurfing si moshpit a marit doar starea de veselie a publicului si ma mir ca nu s-au spart ceva capete la concertul lor. Una peste alta au fost fascinanti, energici, ritmici, atipici si bineinteles agresivi.
Au urmat Belphegor pe scena mare si al lor show conceptual , Totenritual Ceremony. Au mai fost la REF in 2014, in prima si singura editie in care eu am lipsit. Malefici dar atei nu satanisti, cum chiar ei s-au intitulat, au avut un show deosebit visual chiar daca muzica lor nu este pe gustul urechilor mele. Fani au multi aici si s-a ‘’macelarit’’ rockerimea pe piesele lor.
Sunetul nu mi-a parut niciodata mai clar ca acum si cel putin pentru ziua de sambata, a fost cristal. Subiecte sensibile, poetice chiar si totusi dark si ritmuri rapide. Compozitiile sunt complexe ca si show-ul lor. Totul suna excelent, bine legate intr-un concept unitar. Concertul lor este un spectacol bine legat, puternic, solid.
Headlinerii serii de sambata au fost veteranii WASP.
Au mai fost la noi prin 2012 alaturi de Motorhead si Megadeth la Ost Fest.
Si acum Blackie Lawles, care nu se mai afla la prima tinerete, a aparut într-o costumaţie ce amintea de zilele inceputurilor glam, W.A.S.P, un pic penibil dar atat de memorabil. Inca il tine vocea si a cantat 1 ora si jumatate cam tot ce ne doream noi si a comunicat excelent cu publicul de la REF. Au fost plini de energie, pasionali si cred ca multi dintre cei prezenti in fata scenei s-au adus aminte cu aceasta ocazie de tinerete.
Pe scena mica am mai prins baietii de la E-An-Na si pe Andrei (voce) facand crowsurfing in timp ce ne si canta dar si pe cehii de la Gutalax si ciudatele dar smpaticele piese grindcore iar la final nu pteam rata grecii de la Alochiria pe care ii revad de fiecare data cu placere, admirand evolutia atat vocala a lui Erini cat si a intregii trupe.
A patra si ultima zi de REF am inceput-o cu Fleshgod Apocalipse ,trupa pe care am vazut-o si la editia din 2014 .
Le-au urmat Bucovina si lumea s-a bucurat de prezenta lor la REF si au cantat alaturi de ei refrenele atat de dragi precum : Mestecanis , Luna printre varfuri sau Spune tu vant. Soim in vazduh.
Septicflesh sunt si ei un nume cu care ne-am mai intalnit si cu o patura mare de fani pe aceste meleaguri.
Nu sunt straini de batrana Romanie si se pare ca se simt foarte bine aici inconjurati de sutele de fani care au venit sa ii vada si sa ii auda cantand in aceasta seara. Nu degeaba sunt cea mai importanta trupa de acest gen din tara lor si extrem de iubiti in Europa, ceea ce ne-au oferit sambata seara a demonstrat asta cu prisosinta.
Au fost o prezenta cu adevarat impresionanta atat vizual cat si instrumental. Un amalgam de riffuri perfecte, pasaje sofisticate , o voce dura si o muzica sumbra dar care te patrunde inca de la primele acorduri si te tine in priza si nu te mai lasa sa te dezmeticesti.
S-a simtit ca o mare parte din cei prezenti au venit pentru ei, sa ii vada sau sa ii revada dupa caz, pletele s-au agitat incontinuu si eu pareau niste cavaleri ai intunericului veniti sa distruga tot si sa refaca iar totul dupa propria dorinta. Frumos show ne-au oferit.
Anders a fost cel din totdeauna, cel putin din 2011 incoace, cu barba și cu sapca, dar foarte energic și cu vocea neschimbata de timp. Au cantat corect, au facut spectacol, au indemnat la circle pitt. Ritmurile alternante rapide, lente, grele ce induc o serie de stari mai mult decat complexe coroborate cu energia si charisma ce o degaja, ii fac iubiti si doriti de public.
Au un concept interesant, un show fantastic si sunt mereu cu zambetul pe buze. Comunica cu publicul, canta perfect, sunetul a fost grozav iar efectele luminilor a fost deosebit.
Considerata drept formatia care a propulsat genul melodic death metal, trupa cu 12 materiale de studio, toate extrem de bine cotate și appreciate si cu o identitate muzicala aparte. Cu patru premii Grammis, In Flames este bine catalogata drept esențiala pentru genul metalcore și melodic death metal.
Pe scena mica am avut parte de ceva metal core in ultima zi.
Si da, am avut si focuri de artificii la 12 noaptea si astfel am sarbatorit 6 ani de Rockstadt.
Am plecat dupa show-ul lor spre Bucuresti, fericita ca i-am vazut inca o data.
A fost un festival reusit cu multe plusuri si multe lucruri rezolvate, un fest cu oameni rumosi si muzici bune pentru gusturle tuturor.
Ne revedem la anu Rockstadt, la editia cu numarul 7.
GALERIE FOTO: ELA STOICA