Rockstadt Extreme Fest 2019, iiiii, ziua 2

A doua zi cand am deschis ochii si mi-a zambit soarele printre crestele muntilor, am stiut ca vom avea o zi minunata. Ce iti poti dori mai mult decat rock, prieteni, bere rece si o priveliste de vis?

Am ajuns chiar cand Blutrina presta la scena Brasov al sau show ciudat, imbracati in scutece si cu un bas cu corzi fosforescente. Am trecut pe sub rolele de hartie igenica si colacele balon aruncate in public, ascultand un hardcore prea ciudat pentru  mine, si m-am intreptat spre scena Rugina cu o bere in mana si mult chef de ceva Crimena.

I-am vazut de curand pe baietii din Craiova, cand au deschis concertul americanilor de la Whitechapel, si m-am bucurat sa ii vad acum pe o scena mare. Craiovenii abordeaza un groove-metal rapid si cu piese inspirate din realitatile cotidiene, solo-uri scurte, riff-uri si muzica ce te tine in priza oricat de obosit ai fi. Un stil greu, rapid, solid. O trupa neaosa si tanara cu multa vana si poate un pic cam mult spirit. Cunoscuti pentru naturaletea si franchetea lor, reusesc sa creeze o legatura reala cu publicul lor. Ne-am distrat si de data aceasta la ei, asa ca de fiecare data.

Pe scena Brasov au urmat RoadKllSoda, o trupa foarte draga mie, genul de trupa de care nu ma plictisesc niciodata. I-am vazut in deschidere la Billy Corgan ( sau invers daca ne luam dupa faptul ca ei au cantat dupa concertul lui), i-am vazut la Rockstadt si acum o zi la Bucuresti intr-un mediu mai restrains unde chiar am depanat amintiri de la Rasnov.

Schimbul de energie intre ei si public este clar vizibil. Oamenii ii stiu, le stiu versurile, sunt dinamici, si au cantat piese variate (ca doar au albume) facand astfel fiecaruia pe plac, iar finalul cu Made of Stone pentru mine a fost un deliciu si o amintire de neuitat. Sonner, atitudine, riffuri energice, miscare scenic coroborata cu o voce placuta si puternica. Suna atat de bine incat se potrivesc pe orice scena aici sau afara, atrag prin acuratetea sunetului si cam tot ceea ce exprima.

A urmat ceva  metalcore combinat cu rogresiv rock din Danemarca cu Ghost Iris, ceva trash britanic cu  Onslaught iar apoi, Ektomorf din Ungaria au dat sincer startul startul nebuniei din a doua seara de REF, cu un thrash clasic, o comunicare excelenta cu publicul si au determinat oamenii sa inceapa cu mosh-pit-urile.

Mortem a adus black metal-ul pe scena de la REF in aceasta seara, tocmai din Norvegia. Au aratat foarte dark pe scena, cu o clapa ornata cu cranii si un fel de altar pe mijlocul scenei decorat cu tepi.

Candlemass au sunat impecabil, un doom suedez exceptional, riff-ri puternice, tobe ce parca te trezesc din visare si o voce grava ca tonalitate dar totusi calda, Johan Längquist. Publicul este extaziat, comunicarea lor cu noi este mai mult decat buna si asta se vede din reactia oamenilor, schimbari de ritm si tonalitate ce te incanta, iar Dark Are the Veils of Death, Solitude sau The Well of Souls au sunat ireprosabil.

Korpiklaani au revenit pe scena de la REF si au cantat pe scena Brasov. I-am revazut cu placere pe acesti pirati ai muzicii rock si ne-au incantat si de data aceasta, cu un show muzical si vizual de exceptie. Plini de enerigie pe scena, multa energie si in public, dans si voie buna cat cuprinde. Energie, costume, folk si nebunie de origine finlandeza. Asta este Korpiklaani, iar publicul s-a agitat bine pe muzica lor.

Headlinerul serii, Six Feet Under. Iiiiiiiii!!! (salutul nostru din acea seara si pana in prezent ), bas cu 7 corzi si un concert unic, plin de vana. I-am vazut pentru prima data, i-am dospit bine in cele 80 de minute de concert si am plecat satisfacuta. Desi nu sunt genul meu (acasa nu ascult asa ceva), nu pot sa spun ca live nu mi-au placut. Death metal american, clasic, mult zgomot, dar un zgomot bun si un show de tinut minte, agresiv, ritmicitate, un instrumental de exceptie.

A doua zi s-a incheiat tarziu, frumos si fara ploaie. Am catntat, am dansat si ne-am simtit bine, dar REF-ul este deabea la jumatate de drum.

Galerie Foto: Mihai Voicu