Ziua 3 a Rockstadt 2024 – German Trash Party, cum o numesc eu – oferă un spectacol inegalabil: 4 cele mai mari trupe de trash germane – Tankard, Destruction, Sodom și Kreator, la un loc. De când s-a afișat programul pe zile am așteptat ziua de astăzi. Care să poată fi șansa la un festival din afara Germaniei să asiști la istoria live a trash-ului german? Am apreciat foarte mult ideea organizatorilor de a aduce toate aceste trupe la festival și de a avea inspirația să le grupeze în aceeași zi!
Surpriza zilei pentru mine a fost și trupa care deschide ziua trei de festival.
June Turns Black – România
June Turns Black, o trupă relativ nou înființată de metalcore din București.
Membrii trupei sunt „Rach” (Ioana Alaji) la voce, Cezar Stamate la chitara-bas, Dan Niculescu la chitara și David Alin la tobe.
Trupa își are deja proprii admiratori. Ei nu s-au lăsat înfrânți de oboseala acumulată din zilele anterioare. Nici nu s-au temut de soarele arzător, nici de viespi, musafirii neinvitați ai festivalului de anul acesta.
Vocea puternică de growl a Ioanei este absolut impresionantă.
Comunicarea cu publicul pare foarte facilă. Atât încât Dan a coborât de pe scenă și a cântat din pit, cât mai aproape de spectatori.
Ne-a bucurat și ne-a emoționat fiecare clipă a prezenței pe scenă a celor de la June Turns Black. Sperăm să îi auzim din ce în ce mai des. Fie ca show-ul de la Rockstadt 2024 să le deschidă un drum frumos pe multe scene și festivaluri din lumea întreagă. Chiar sunt foarte talentați și serioși!
GAEREA – Portugalia
Intr-un soare nebun, revărsat tot pe scenă, așa au cântat cei de la Gaerea: îmbrăcați din cap până-n picioare în negru.
Deși eu nu sunt o împătimită a black metalului, cu greu m-am putut desprinde de cei de la Gaerea.
Vocalul are un limbaj corporal foarte expresiv. Cumva îmi amintește de prezența scenică a lui Bjornar Nilsen de la Vulture Industries. Te fascinează pur și simplu și vrei să vezi ce are de spus până la capăt.
NORNA
Nu cred că există trupă mai potrivită să deschidă ziua 3 la scena mică decât Norna. În primul rând pentru că membri ei provin din Elveția și Suedia. Cine să aprecieze și să valorifice mai mult în actul artistic peisajul de vis și senzația pe care le oferă scena trei – un mic respiro într-o nesfârșită pădure de conifere?
În al doilea rând, Norna este singularul suedez pentru Norns. Adică ființe feminine care conduc destinul zeilor, al zeițelor și al oamenilor. Exact așa a sunat și muzica lor: a emanat o forță formidabilă.
TANKARD – Germania
Tankard sunt cei mai relaxați, cei mai veseli din cei 4 mari. Autoproclamați Kings of Beer – cel de-al noualea lor album – le-a permis să invite publicul să mai îmblânzească caldura crudă cu puțină bere rece.
Multă voie bună, destindere, cam asta a fost atmosfera la Tankard. Și dacă ați vrea să ne atrageți atenția că am fost cam indecenți și prea am pus numai poze cu burta pe afară lui Andreas Geremia, o să vă convingeți singuri, urmărind întreaga galerie foto, că le-am ales pe cele mai ”îmbrăcate”.
Pe principiul ori ne distrăm, ne simțim bine, ori ne prefacem și publicul și artiștii au fost la unison și atmosfera a fost clar una de petrecere.
Hello, you, vampires!
E musai să vă povestesc ceva haios și între timp să vă mai arăt așa, cam cum era lumea la festival.
Pentru că nu prea îmi permit să sting căldura cu bere rece, urmăream show-ul celor de la Tankard din culoarul de trecere spre toaletele femeilor. Aici e umbră și ca să înțelegeți și că la toalete lucrurile erau ok, nu puțea. Bineînțeles, că nu eram singura persoană, în timpul festivalului fiind un loc uzual de urmărit spectacolele de la scenele mari pentru cei mai sensibili la soare. La un moment dat apare un tip, aparent își căuta iubita, prietena, o aștepta să iasă de la toaleta. Nu s-a putut abține. Ne-a salutat pe toți: ”Hello, you, vampires! So, here is yours place!” Și, în caz că nu prea o ardeam cu engleza, a ținut să ne și reprezinte. S-a strecurat la umbră, și-a pus ochelarii de soare și a răsuflat ușurat. Apoi a trecut în soare și s-a dezintegrat. Cam așa a fost atmosfera la Tankard – recreere, glume, râsete, veselie!
DESTROYER 666
Am trecut de la un fel de trash metal la un alt fel de trash metal cu australienii (relocați în Europa) de la Destroyer 666.
Mult testosteron, multă forță brută și un public din ce în ce mai numeros.
Am avut parte și de curcubeu! Nu, nu a început ploaia, ci ne-au mai răcorit puțin prietenii pompieri, molipsiți și ei de efuziune.
Ne-am luat și noi porția de răcorică, un pic din energia celor de la Destroyer 666, am tras ultimele cadre și ne-am îndreptat spre trupa următoare de la scena mică.
SLOPE – GERMANIA
Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că ați căzut în sacul lui Moș Crăciun? Eiii… fix așa am început eu să mă simt la Rockstadt 2024!
Măi, știți cum sunau băieții aștia? Din păcate n-au avut parte de un public foarte numeros cum ar fi meritat!
În fotografii par cuminței și foarte liniștiți, însă ei cântau un hardcore de toată frumusețea! Asta-i cumva partea cea mai interesantă la festivaluri – descoperi trupe noi, vrei nu vrei!
Colosali! Și foarte modești, cum am descoperit, dând peste ei întâmplător când se pregăteau să plece din fest, evident spre alte festivaluri.
Sperăm să îi mai vedem căt de curând! Până atunci, urmează episodul 2 din epopeea germană:
DESTRUCTION – GERMANIA
Destruction și-au început show-ul cu binecunoscuta piesă ”Curse the Gods”. Multă forță și aici, multă energie.
Mult entuziasm și multă adrenalină și pe scenă și în public. Inutil să vă povestesc că s-au făcut de toate: circle pit, mosh pit, crowd surfing…
Au cântat ”Diabolical” de pe albumul cu același nume, scos cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani (în 2022).
Am avut ocazia să ascultăm și noul single, lansat anul acesta, „No Kings – No Masters”.
CRO-MAGS – USA
Înainte de Cro-Mags, ideea de a combina heavy metal și hardcore punk era nemaiauzită. Dar odată cu lansarea debutului lor clasic, The Age of Quarrel din 1986, s-a născut hardcore metalul.
Asistăm modești și recunoscători la o filă din istoria muzicii care ne place atât de mult. Pipăim auditiv o legendă!
Multumim pentru curaj și creativitate, Cro-Mags!
Dincolo de faptul că l-am admirat pe solist, văzându-l în fest, în calitate de spectator al altor trupe, a avut un discurs pe scenă impresionant.
Pe de o parte despre modul cum ne distrugem singuri planeta, pe de altă parte despre bărbăție, asumare, recunoașterea greșelilor.
BURY TOMORROW – UK
Ce să zic?… La Rockstadt cu ani în urmă am descoperit cât de mult îmi place metalcore-ul.
Nu prea ai ocazia să auzi metalcore, în România, decât… tot la Rockstadt.
Am savurat efectiv fiecare moment al show-ului Bury Tomorrow.
Știți cum pui zacuscă la borcan să-ți ajungă toată iarna? Așa mi-am pus eu celulele la încărcat în timpul concertului, să-mi ajungă până la anul!
Din ce în ce mai mult public umple arealul festivalului. Începe să se apropie seara. Nu suntem încă nici măcar la jumătatea celei de-a treia zile.
MASSACRE
Scena mică din nou are parte de un spectacol mare! De cum urcam agale se vedea acumulare mare de public.
Încet am distins și sunetele și am gustat și atmosfera și am înțeles de ce era adunată așa de multă lume!
Nu numai pentru că în arealul scenei mici se poate sta jos și este si răcoare, ci pentru că atmosfera creată de cei de la Massacre este incendiară! Party death metal!
Trupa se află în turneu de celebrare a aniversării a 33 de ani de la albumul de debut „From Beyond”. Ca urmare, am avut privilegiul să ascultăm piese de pe acest album.
BARONESS – USA
Baroness a fost un fel de refugiu binemeritat. Ei interpretează un heavy metal cu influențe din indie rock și post-punk.
Ei combină intensitatea și precizia tehnică a metalului contemporan cu elemente melodice și riffuri de chitară.
Ne-a plăcut muzica, ne-a plăcut și ce-am vazut pe scenă, un amestec de eleganță și lejeritate. Un privilegiu să-i asculți!
SODOM – Germania
Am ajuns și la cel de-al treilea BIG: Sodom! Impresionant și inedită ocazie de a asista la acest maraton al trash-ului german!
N-aveți idee cât de multă lume a venit să-i vadă. Ca să nu mai zic de valurile de crowd surfing care au început să curgă!
Uimitori oamenii aceștia de la securitate, care nu numai că fac față cu brio unor situații uneori alarmante, dar par că se bucură de ceea ce fac!
Nici nu știu ce să vă zic mai întâi că au cântat: ”Agent Orange”, ”City of God”, ”Remember the Fallen”, ”Ausgebombt”, ”The Saw is the Law”…
Un singur mare regret avem, că nu am auzit live încă, niciodată, și ne-am fi dorit piesa ”Napalm in the Morning”.
COMEBACK KID – Canada
Am tot zis că n-o să folosesc expresia asta, dar, la Comeback Kid a fost rupere! Na! Mă iertați, dar nu m-am putut abține! Dacă ați fost, sigur îmi dați dreptate, dacă n-ați fost, o să îmi dați dreptate chiar numai după imagini.
Dincolo de vigoarea muzicii și de ritmul înnebunitor, Comeback Kid cântând hardcore punk, vocalul a fost de nestăvilit!
Nici publicul nu s-a lăsat mai prejos. Febra muzicii a fost molipsitoare! Ritmul în sine făcea să clocotească sângele în vine. Însă energia debordantă a vocalului și apropierea acesutuia de public a crescut farmecul!
HATEBREED – USA
Am luat iarăși drumul înapoi către scenele mari, pentru că eram nerăbdători să îi auzim pe cei de la Hatebreed. Deși au mai fost în România, pentru mine este prima dată când îi văd.
N-am fost printre puținii nerăbdători, foarte multă lume a fost prezentă la concertul americanilor. Dincolo poate de curiozitatea de a vedea un nume atât de mare, muzica lor oricum nu te poate lăsa prea mult pe margine.
Impetuozitatea și ritmul punk metalului celor de la Hatebreed, combinat cu reacția publicului dezlanțuit, n-au cum să nu te atragă.
Acum îmi dau seama că, prinsă de atmosferă, nici n-am întors capul să văd ce au proiectat laserele festivalului pentru acest show. Sorry!
AMENRA – Belgia
Știam că au ceva fani cei de la Amenra în România, dar nu ne așteptam să fie atât de multă lume la ora aceasta la scena trei.
Eram foarte curioasă cum vor suna belgienii în contextul atmosferei superbe oferită de scena trei. Și nu am fost dezamăgită!
Exceptând faptul că spectacolele lor au foarte puțină lumină și aici scenariul a fost puțin încurcat de iluminatul public care înconjoară spațiul de concert (în viața de zi cu zi o parcare), totul a fost minunat – interpretarea artiștilor, atât vocal și instrumental, dar și ca emoție transmisă publicului.
Un lucru pe care cred că am omis să vi-l împărtășesc până acum, în spatele scenei mici, după fiecare spectacol, artiștii ies și se întâlnesc cu publicul. Un fel de meet and greet.
ELUVEITIE – Elveția
Deja s-a înnoptat. Suntem pe tărâmuri de basm împreună cu Eluveitie.
Dacă-ți arunci privirea-n spate, cetatea Râșnov este din când în când luminată de luminile puternice proiectate de pe scenă. Ce poate fi mai frumos? Și nu găsiți că este adevcat cu muzica celor de le Eluveitie?
Fiind noapte, laserele festivalului au fost puse deja la treabă: Eluveitie – The Songs of the Mountains.
EIVOR – insulele Feroe
Sinceră să fiu, după oboseala unei zile atît de pline, era cât pe ce să mă dau bătută și să nu mai merg la scena mică. Aș fi pierdut foarte mult!
Eivor a impresionat publicul prin vocea profundă și puternică. Atmosfera creată de artiști misterioasă, dar primitoare a atras și ea.
Melodicitatea, căldura spirituală, ineditul, invitația spre o călătorie mentală de explorare, cam așa aș descrie show-ul celor de la Eivor. Râd, acum, era, de fapt, liniștea dinaintea furtunii, pentru că urmau headlinerii serii, cel mai mare dintre cei 4!
KREATOR – Germania
Kreator – Hail to the Hordes – ne-a întâmpinat proiectat pe dealulul cetății Râșnov. Am avut ceva de cântat până să ajungem și acolo.
Inutil probabil să vă spun cât de multă lume a venit la Kreator. Show-ul a debutat cu ”Hate Uber Allles”.
Au urmat ”Enemy of God”, ”666 – World Divided”, am trecut și prin ”Hail to the Hordes”, ”Extreme Agressions”, ”Strongest of the Strong”, ”Violent revolution”, până am ajuns la ”Pleasure to Kill”. Un show plin de vitalitate și forță, după cum puteți să vă convingeți singuri!
Apropos de epopeea noastră germană care se încheie în această seară cu Kreator, Mille Petrozza, la sfârșitul concertului a mulțumit celorlalte trei trupe germane: Tankard, Destruction și Sodom.
A mulțumit de asemenea celor de la Hatebreed, dar și publicului de la Rockstadt 2024.
Spectacolul s-a încheiat cu o perdea de artificii căzătoare. Până acum fiecare headliner a avut un efect special luminos (pirotehnic) diferit.
HO9909 – USA
Ne-am dus la scena mică pentru ultima trupă a serii. A fost o zi foarte lungă pentru noi astazi. Prima zi completă, în care am reușit să venim de la prima trupă, adică de la ora 14.30, și, iată, să ajungem la ultima, adică după aproape 12 ore. Din păcate, cei de la HO9909 au probleme tehnice cărora nu reușesc să le dea de cap. Au trecut ceva mai mult de 40 de minute de când trebuiau să își înceapă concertul, așa că ne retragem ușor către cazare. Am înțeles că au reușit într-un final să cânte, undeva după ora 3 dimineța și că au avut și public. Cei rămași la afterparty au avut privilegiul să îi vadă pe americani. Ne bucurăm și pentru unii și pentru ceilalți!
Nu pot să închei fără să vă arăt ceva:
Mâna din imagine aparține unui spectator spaniol. Am văzut multe astfel de mâini la Rockstadt 2024. Ne-am bucurat să le vedem și ne-am dori să vedem cât mai multe și la cât mai multe ediții ale festivalului. E un semn că REF a crescut și a crescut frumos! Și îi dorim să fie din ce în ce mai mare, mai puternic și mai influent!
Galerie Foto: Valentin Diaconescu
