Personajul Peer Gynt a trecut in periplul sau si prin Bucuresti si asta datorita companiei de teatru Logos. Un teatru independent insa pertinent, caci abordeaza piese de teatru de factura clasica intr-o maniera serios de moderna.
Ai putea crede ca elemente esentiale precum un decor bogat, jocuri de lumini sau efecte sonore sofisticate, ar trebui sa fie cheia succesului unui astfel de spectacol. Dar nu, decorul este cat mai minimalist posibil, o panza colorata intinsa pe intreaga scena pentru a-ti creea senzatia ca esti la teatru. Recuzita intalnita pe marile scene din lume pentru a pune in scena un astfel de teatru lipsesc, insa creativitatea regizorului creand din proprii actori elemente de decor precum Sfinxul din Cairo sau padurea de pe muntele trolilor este de apreciat.
La auzul celor trei batai a gongului piesa de teatru incepe prin intrarea in scena a unui grup de actori ce te introduc prin dansul lor intr-o societate tribala si iti dezvaluie tainele ascunse ale obiceiurilor unei nunti. Desi piesa de teatru este concentrata de la cinci ore la o ora jumatate, regizorul Oswald Gayer evidentiaza foarte bine tema mortii si cea a nuntii, aspecte antropologice remarcabile si foarte bine sintetizate in cautarea lui Peer Gynt.
O calatorie prin lume si timp, pentru ca personajul Peer sa-si gaseasca sinele. Imboldit de camarazii lui sa dobandeasca un regat si prin acumularea a unor mari bogatii, risca sa-si piarda realitatea si constienta. Ajunge sa fie inconjurat de diavoli iar atunci striga catre demiurgul ce nu il aude.
Actorul ce il interpreteaza pe Peer, este o prezenta exuberanta si impulsiva, cu o naturalete bine definita ce il ajuta sa se identifice cu personajul si sa treaca prin diferitele stagii. Iar omogenizarea sa impreuna cu ceilalti membrii a teatrului ofera o continuitate si un flux continuu a piesei lui Henrik Ibsen.
Sfarsitul este un zbucium launtric, caci iubirea incompatibila si superficial dintre Solveg si Peer este datorata societatii in care traiesc, o societate ce te indeamna in a gasi mai degraba puterea oferita de bogatii decat cautarea sinelui.
Provocarea de a sustine aceasta piesa de teatru pe o scena improvizata din Bucuresti cu o formula de actori tanara intr-o maniera moderna este demna de apreciat. Surpriza placuta de a invita spectatorii dupa finalul piesei sa mai ramana in sala pentru discutii si intrebari este foarte benefica pentru educarea simtului ascultatorului .
Comments are closed.