Miercuri, 04 Decembrie, la Teatrul de Comedie din Bucuresti a avut loc ultima reprezentatie din acest an a piesei Mincinosul, in regia Tomei Enache.
Am fost placut surprinsa sa vad sala plina chiar si la ultimul spectacol din acest an, si de asemena m-a bucurat sa vad, foarte multi tineri care au calcat pragul teatrului cu mandrie.
Distributia piesei a fost una de exceptie, formata din actori foarte cunoscuti ai poporului roman, dar si de o echipa tanara de actori foarte talentati: Claudiu Bleont, Sebastian Papaiani, Bogdan Uritescu,Ion Chelaru, Mircea Constantinescu, Liliana Pana, Radu Zetu, Teodora Calagiu, Mariana Liurca, Adrian Anghel, Izabela Barbu, Ana Constantin.
Desi esenta piesei este una extrem de realista, am avut parte de o comedie foarte “spumoasa”. Personajul principal, venetianul Lelio, interpretat de Claudiu Bleont, revine in orasul natal, dupa o lunga perioada de absenta, si nici nu ajunge bine in oras, ca si ocheste doua surori foarte frumoase pe care isi propune sa le cucereasca. Lelio este mincinosul, care minte permanent, scopul principal fiind acela de a cuceri femeile. Cele doua surori, Rosaura si Beatrice, sunt fiicele doctorului Balanzone, interpretat extraordinar de Sebastian Papaiani. Acestea sunt cucerite numaidecat de Lelio, prin complimentele mincinoase si faptele neadevarate povestite de Lelio. Un atu al mincinosului este ca foloseste in avantajul sau cuvinte bine alese, elevate, greu intelese de interlocutorii sai, care desi nu inteleg sensul cuvintelor, nici nu recunosc acest lucru.
Principiile societatii fiind aceleasi cam din toate timpurile, fetele doctorului isi doreau sa se marite cat mai rapid, dar nu cu orice pretendent, ci preferau soti bogati, de vita nobila. Desi sunt doua femei foarte frumoase, acestea au dezavantajul de a nu straluci din punct de vedere intelectual si astfel sunt deosebit de “naive”. Ametite de bogatia fictiva a lui Lelio, cele doua uita cu usurinta ca sunt curtate de doi tineri care le iubesc cu adevarat, Florindo si Ottavio, care ar face orice sa le cucereasca si sa ceara de sotii. De asmenea Lelio stie sa profite de fiecare data de gesturile romantice facute anonim de cei doi indragostiti, pe care si le atribuie pe nedrept si cu care le convinge pe cele doua fete ca el este autorul.
Minciunile lui Lelio nu se opresc insa aici, natura sa umana fiind definita prin minciuna, si astfel ajunge sa isi minta si tatal, Pantalone, dar si pe pretendentii celor doua fete, sau pe tatal acestora, doctroul Balanzone.
Toata actiunea se complica cand tatal lui Lelio si doctorul Balanzone hotarasc sa o marite pe Rosaura cu Lelio, fara ca acestora sa le povesteasca ceva in prealabil.
Cei doi tineri, nestiind ca tatii lor se cunosc si ca au pus la cale casatoria dintre ei, cand aud ca li s-a gasit o partida buna pentru casatorie, incep sa refuze prin diverse scuze si minciuni.
Cum minciuna este o adevarata arta in mainile lui Lelio, acesta inventeaza pe loc un motiv plauzibil pentru a evita insuratoarea: mai este casatorit o data, in secret. De aici totul ia o mare intorsatura, iar minciunile lui Lelio fac si alte victime, care ajung sa fie considerate ele insesi mincinoase.
Claudiu Bleont interpreteaza magistral rolul mincinosului, starnind rasete aproape cu fiecare replica de a sa. Pentru Lelio minciunile sunt de fapt “flori de spirit” care il fac sa iasa invingator din orice situatie. Naturalitatea actorilor ce ajung sa improvizeze cu foarte mare usurinta, face din piesa Mincinosul un spectacol foarte amuzant, dar din care nu lipsesc accentele fiosofice sau elementele senzuale.
