Micut, intim si plin pana la refuz. Asa a fost aseara Hanul Cu Tei din Bucuresti.
Amatori de o bere rece, macare buna si muzica de calitate, ne-am adunat in numar mare sa luam parte la o seara memorabila, la un concert extraordinar.
Am crescut cu ei, ii iubesc de cand ma stiu si nu cred ca ma satur vreodata sa-i ascult.
Trupa fenomen Cargo, pentru ca despre ea este vorba, ne-a daruit o seara de exceptie.
A fost atat de placut ca eram acolo, atat de aproape de ei, ca eram inconjurata de prieteni, de oameni care impartasesc aceeasi pasiune pentru muzica buna, incat nici nu stiu cand a inceput si cand s-a terminat totul .
Ne-au incantat simturile cred ca aproape doua ore. Concertul a fost impartit in doua parti iar in pauza dintre ele au raspuns dorintelor publicului de a face poze cu ei si de a acorda autografe.
Cum au cantat? Asa cum o fac de fiecare data, cu pasiune. Au transmis tuturor o particica din ei, ne-au energizat, ne-au facut sa ne simtim mai mult decat minunat.
Am putut asculta melodii de pe ultimul material: Nu Ma Lasa Sa-mi Fie Dor, A Cincea Dimensiune, dar si melodii consacrate din repertoriul Cargo precum Ziua Vrajitoarelor sau Calare pe Motoare.
Am cantat pana nu mi-am mai simtit corzile vocale (azi nu am mai fost in stare sa vorbesc), ne-am agitat la maxim dar totusi am ramas neobositi. Melodia Ploaia a fost cantata aproape numai de public. Incitati de Adrian ”Baciu” Igrisan, ne-am dres glasurile si am cantat cat ne tineau plamanii.
Acustica interesanta a locatiei au facut ca fiecare piesa sa sune parca un pic diferit fata de obicei, vocea puternica si grava a lui Adrian ”Baciu” Igrisan rasunand in fiecare unghier, trecand ca valuri de sunete prin sufletele fiecaruia dintre noi.
Canatand atat de aproape de public, interactiunea a fost mai puternica ca oricand.
Mereu voi fi impresionata de cel care reprezinta inceputul, liantul trupei Cargo, Adrian Bărar. Ii admir stilul care impune respect, admir felul cum supravegheaza totul de pe scena si cum reuseste sa interactioneze cu publicul nu numai prin vorbe dar mai ales prin mimica.
Asa cum am scris si acum o luna Florin “Xbass” Barbu este tunet si vant. Energia cu care canta m-a lasat masca si de data asta. Mai mult sau mai putin voit am stat chiar in fata lui tot timpul concertului. M-a zapacit,deabea puteam sa-l urmaresc. La solo nu mai zic. Degetele ii zburau pe chitara cu viteza sunetului. Pune atata pasiune in ceea ce face si reuseste sa transmitata atat de bine ceea ce simte incat este cu neputinta sa nu il indragesti.Se potriveste de minune in trupa Cargo.
Interesant a fost momentul in care s-au hotarat sa cante Calare Pe Motoare. Exact in fata scenei, un grup de bickeri a cantat mai tare decat noi ceilalti iar vocea cea mai cunoscuta si mai puternica din grup a fost a binecunoscutului om de radio Cristian Hrubaru. A fost un moment in care toti cei cu aceeasi pasiune si-au unit fortele(sau cel putin vocile) spre incantarea audientei dar cred ca si a celor de la Cargo.
Setlist : Ziua Vraitoarelor, Nu Pot Trai Fara Tine, Ploaia, Aproape De Voi, Doi Pasi, Calare Pe Motoare, Anarhia, Nu Mai Am Tigari, Erata, Zi De Zi, A 5-a Dimensiune, Nu Ma Lasa Sa-mi Fie Dor, Frunza Verde, Spune De Ce, Baga-ti Mintile In Cap, Batacanda.
Nu mai vroiam sa-i lasam sa plece, mai vroiam. Asa ca s-au intors pentru inca doua melodii.
Au mai ramas un pic cu noi dupa concert. Au impartit iar zambete, autografe si s-au pozat cu fanii.
Era sa uit. Am cantat cu totii la multi ani domnului Adrian Bărar a carui zi de nastere a fost acum cateva zile. La multi ani si din partea mea si a redactiei RoEvents.
A fost o seara superba, memorabila chiar, iar eu nu pot sa-mi inchipui un mod mai bun de a petrece ziua de nastere. Si deoarece ziua mea de nastere a inceput cu ei iar acum o inchei scriind tot despre ei tind sa cred ca voi avea nu numai o zi dar si un an de exceptie.
Multumesc Cargo pentru acest concert. Multumesc pentru urari si amintiri. Multumesc pentru ca existati.
PENTRU MAI MULTE POZE : GALERIE FOTO CARGO
