Intr-o seara frumoasa de octombrie, Sala Palatului din Bucuresti a gazduit un eveniment plin de emotie si amintiri, exprimate in trei ore de hituri, cantate de doua dintre cele mai cunoscute figuri ale anilor ‘70- ’80.
Oameni de toate varstele s-au adunat sa asculte si sa fredoneze refrene celebre, sa ia parte la o seara memorabila, seara in care Bonnie Tyler si Smokie au urcat pe aceeasi scena la prima editie “Oldies Music Fest”.
Daca unii au privit inapoi cu nostalgie si au fredonat melodii care le aduceau aminte de tinerete, eu mi-am adus aminte de muzica cu care am copilarit, de vinilurile mamei pe care le ascultam impreuna cu mare placere.
De la primul concert Smokie in bucuresti au trecut 31 de ani. In ’83 cand au poposit la noi, chitaristul Terry Utley isi serba ziua de nastere si isi aduce aminte cu placere de eveniment si ca dupa a urmat o petrecere, restul e in ceata.
Mike Craft, Terry Uttley, Steve Pinnell, Mick McConnel şi Martin Bulard ne-au demonstrat intr-o ora si jumatate ca muzica lor nu are varsta, ca sunt si vor ramane aceasi oameni care au incantat atatea generatii, ca o trupa adevarata te poate energiza de la primele acorduri si te poate tine in tensiune intreg show-ul.
Piese lente sau piese ritmate, pauze presarate cu glume si incitarea publicului la miscare si aplauze, Steve Pinnell sunindu-se pe scaunul lui de la tobe si rugand publicul sa aprinda fiecare ce lumina avea in dotare si sa cante impreuna “Wild Angels“, Mike Craft sugerand publicului sa nu mai stea pe scaune si sa isi ‘’miste fundul’’ in ritm de rock and roll pe piesa “And The Night Stood Still” si la final toata lumea era in picioare si dansa pe unde se putea.
Piese precum “Baby It’s You”( de pe cel e-al doilea album Smokie inregistrat integral la Paris) unde Mike a fost acompaniat de mandolina, “If I Can’t Love You“ de pe cel mai recent album de studio al trupei, “Oh, Carol” sau “Mexican Girl” ne-au facut sa uitam de tot si sa ne simtim tineri, plini de viata si de voie buna.
Si cand e simteam mai bine a venit sfarsitul concertului. Binenteles a fost si un bis pentru care au pastrat şi celebra “Living Next Door To Alice“. In ropote de aplauze au parasit scena dar ne-au ramas in suflet.
Bonnie Tyler, vocea de aur a anilor ’70-’80, cea care datorita unei operatii nereusite la gat a capatat vocea putin ragusita care a incantat publicul de pe intreg mapamondul si care la 63 de ani este la fel de tanara sufleteste si al fel de iubita, a pasit pe scena Salii Palatului din Bucuresti in aceasta seara memorabilia.
Concertul ei a fost presarat cu povesti. Ne-a povestit cum a inceput ca toate adolescentele cantand in fata oglinzii cu peria de par in loc de microfon, a continuat in mici cluburi ca apoi sa devina una dintre cele mai indragite figuri artistice din anii 70-80, cum acea operatie parea ca i-a interupt cariera dar a propulsat-o poate mai sus in preferintele iubitorilor genului. Deasemenea ne-a povestit cum a trait visul american si cat de emotionata a fost cand si-a auzit piesa “It’s a Heartache” (primul ei success), la toate posturile de radio.
Am intrat impreuna cu ea, in pasi de dans si ritm de hituri vechi, intr-o perioada in care baladele erau asteptate cu infrigurare de indragostiti si in care nu exista petrecere la care sa nu se asculte (atunci pe viniluri sau casete) macar una din piesele ei.
Daca la Smokie sala s-a ridicat treptat in picioare, la Bonnie Tayler, oamenii deja incalziti si veseli, aproape ca nu s-au mai asezat jos. Toata lumea a cantat si a dansat pe toata durata concertului sustinut de artista si incercau unii mai timizi, altii mai indrazneti sa se apropie cat mai mult de scena spre a imortaliza o imagine cu ea. Catva norocosi care au dorit sa faca o poza in fata scenei au avut placuta surpriza ca artista sa se pozitioneze si ea la poza in timp ce canta pe scena.
Efervescenta si naturala, carismatica si aproape neschimbata. O ora si jumatate de hituri a reprezentat de fapt o ora si jumatate de emotie si zambete. Publicul a fost cucerit de prezenta scenica a artistei, de zambetul si vocea ei nemuritoare.
“Total Eclipse of the Heart” și “Lost in France din 1983, “Need Your Love” sau “Straight from the Heart“ au fost doar cateva din melodiile care au facut publicul sa exlodeze in ropote de aplauze.
Pentru bis au fost lasate ‘’The Best” si “Holding Out for a Hero” si parca nu ne doram sa plece de pe scena atat de bine ne-am simtit cantand si dansand impreuna cu ea.
Dar pana la urma tot ce e frumos are si un sfarsit si concertul s-a terminat.
Smokie si Bonnie Tayler au lasat in urma o sala plina de oameni fericiti, plini de energie si ceva mai tineri sufleteste decat au intrat in sala in urma cu doar trei ore.
A fost o seara magica cu imagini din alte timpuri, pe ritmuri fara varsta.