Dupa succesul piesei “Rompedon”, cu milioane de vizualizari pe YouTube si care se aude pana in Asia, Andreea Drevine cu cel mai “nebun” single al ei – “Get Freaky”, in colaborare cu Veo.
Piesa “Get Freaky” este compusa si produsa de baietii de la Deepside Deejays, in studiourile Metropolitan Records, textul este semnat de catre Andrei Leonte, iar partea de rap ii apartine lui VEO. Plin de energie si culoare, videoclipul este regizat de catre Florin Danilov, iar montajul ii apartine lui Andrei Leonte.
“Sunt super incantata de ceea ce a iesit si abia astept parerea voastra despre videoclip. Pot spune ca a iesit cel putin la fel de ‘nebun’ ca piesa”, declara Andreea D.
Andreea D a cucerit topurile muzicale cu piese ca “All My People” (alaturi de Sasha Lopez) sau prin colaborarile cu DJ Sava (“Money Maker” si “Free”), dar si prin piese solo, “So real”, “Magic love” sau cel mai recent single, “Rompedon”.
Teatrul este, în esenţă, momentul acela de „acum”, desfăşurat pe viu, sub ochii spectatorului. Însă teatrul înseamnă şi acumulare, gând, sinteză, cantonare în memorie şi raportarea ulterioară la aceasta, ca treaptă superioară a înţelegerii actului artistic şi a semnificaţiei sale profunde.
Iată de ce, Festivalul Naţional de Teatru continuă, şi în această a 26-a ediţie, să ofere publicului interesat o suită de manifestări menite să diversifice raportarea la fenomenul teatral printr-o serie de evenimente expoziţionale de impact care, făcând apel la memorie, să dezvăluie faţete noi, proaspete, neştiute ale marilor artişti de lângă noi.
Cele cinci expoziţii pe care Festivalul le oferă, pe parcursul celor zece zile de desfăşurare, iubitorilor de teatru au fost curatoriate de Irina Tapalagă – director de imagine al FNT, care explică:
„Expoziţiile Festivalului Naţional de Teatru continuă să joace şi anul acesta cartea provocării spaţiale.
Sunt cinci expoziţii, în cinci spaţii complet diferite ca stil, plan şi logistică.
De obicei spaţiul dictează abordarea şi lucrul acesta l-am verificat încă o dată, anul acesta, fiind pusă faţă în faţă cu cinci incinte de o diversitate absolută: Muzeul Naţional de Artă al României, două foaiere ale Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Teatrul ACT şi Galeria Kube Musette, care vor căpăta, pentru zece zile, o trăsătură comună şi o menire comună: să aducă un omagiu vizual, plastic, lumii scenei româneşti.
Spaţiul supradimensionat, de marmură albă al foaierului Sălii Mari a Teatrului Naţional, găzduieşte expoziţia de fotografie, grafică şi video Gigi Căciuleanu, a cărei vernisaj va deschide, oficial, cea de-a 25-a ediţie a FNT. Piesa centrală a expoziţiei este un ecran de mari dimesiuni, flancat de panouri cu fotografii alb-negru. Lucrările şi proiecţia respiră împreună, la unison, umplând un spaţiu aparent greu de domesticit.
De la rece, la cald – de această dată în foaierul Sălii Studio a TNB şi având ca suport peretele de cărămidă, roşu englez – va putea fi văzută expoziţia Oanei Maria Cajal, Shakespeare ad infinitum. Picto-colajele, cum îşi denumeşte artista operele, sunt puse în valoare de jocul grafic al cărămizii.
Kube Musette, o galerie şic de pe Calea Victoriei, aruncă privitorul în altă lume, modernist minimalistă: spaţiu cubic, alb, cu perete cortină de sticlă, clar, simplu, linii curate. Galeria este gazda expoziţiei dedicate actorului Marcel Iureş – Atitudini. Spaţiul te obligă la impact vizual. Şi chiar impact vizual este – prin fotografie alb-negru, secondată de imagini de foarte mare dimensiuni, de un roşu puternic.
Şi tot pe Calea Victoriei, la doar câţiva paşi distanţă, se află sediul Teatrului Act. Teatrul Act împlineşte anul acesta 18 ani. În foaierul său, gândit în stil avangardist de părinţii săi spirituali, se află o expoziţie de afişe ale celor mai bune spectacole jucate de-a lungul timpului pe scena celui dintâi teatru independent al României.
Muzeul Naţional de Artă al României completează diversitatea de spaţii expoziţionale ale Festivalului. Cadrul clasic, elegant, găzduieşte o instalaţie a scenografului Dragoş Buhagiar. Aici e o întâlnire a contrastelor. Spaţiul riguros cuprinde obiecte gândite şi regândite în contextul scenic al mai multor creaţii regizorale. Trans Mutaţii – este numele expoziţiei în care obiectele sunt cu mult mai mult decât nişte obiecte.
Expoziţie realizată în coproducţie cu ARCUB-Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti şi cu sprijinul excepţional al teatrelor: Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu, Teatrul German de Stat Timişoara, Teatrul „L.S. Bulandra” Bucureşti, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi”
(Irina Tapalagă – curator).
Cele cinci expoziţii FNT vor fi deschise marelui public pe întreaga durată a Festivalului Naţional de Teatru, între 21 şi 30 octombrie.
Cat Music, cel mai puternic label din Romania, a organizat marti, 18 octombrie, unul dintre cele mai de anvergura evenimente din industria muzicala romaneasca: lansarea unei platforme destinata promovarii zonei de clubbing mainstream din Romania – www.boldcharts.ro
Evenimentul de lansare a platformei a adus in acelasi loc DJ-ii romani, din Bucuresti, dar si din tara, un line-up format din Liviu Hodor, Monoir, DJ Andi, Vali Barbulescu si DJ-ul international Mahmut Orhan, numerosi artisti, precum Smiley, Elena Gheorghe, Geørge, Jo, DJ Sava, Cristina Vasiu, Kamelia, George Hora, Mandinga, Mary Lee, Rashid, Kamara, Pasha Parfeny, Hevito, Irina Rimes, Radu si Ana Sirbu, Alessia, Verdini, Bianca Linta, Bibanu MixXL, Robert Toma, Rawanne, Theo Rose, Kaira si multi altii, oameni din media, parteneri, vloggeri, compozitori, producatori etc. Platfoma Bold Charts sprijina industria muzicala dance mainstream si ofera tool-urile necesare pentru a ajuta DJ-ii sa se conecteze cu cea mai importanta comunitatate de fani avizati. Bold Charts creeaza primul top de muzica dance mainstream la nivel national – Club Top 40 by Bold Charts. Milioane de vizualizari pe canalul de YouTube, primele pozitii in topurile muzicale nationale si internationale, dar si hituri ce se aud la posturile radio si TV fac din Cat Music principalul jucator din industria muzicala romaneasca, ce reprezinta unii dintre cei mai influenti si de succes artisti din Romania ultimilor 20 de ani, cu o cota de piata de peste 30% si un catalog impresionant ce depaseste 8.000 de piese.
Trupa Voltaj se pregateste de concertul “X”, de pe 20 octombrie, Sala Polivalenta si face un anunt important: toti spectatorii care vor filma momentul piesei “A XII-A”, din cadrul concertului, vor putea fi parte din urmatorul videoclip al trupei.
Este o premiera pentru baietii de la Voltaj: primul videoclip in care ‘regizor’ este publicul prezent la concertul “X“.
Concertul, care va incepe la ora 20:00, va conduce publicul intr-un univers plin de tehnologie, efecte speciale si emotie, un concert spectaculos demn de cele mai mari scene internationale.
Din setlistul concertului nu vor lipsi piese celebre, dar si piese de pe noul album “X“.
In seara concertului, toti cei care vor filma fragmente din momentul piesei “A XII-A” si le vor trimite la adresa de email videoclip@voltaj.ro, pot fi parte din noul videoclip Voltaj, care va fi lansat joi, 27 octombrie 2016.
Voltaj revine la Sala Polivalenta din Bucuresti, pe 20 octombrie 2016, ora 20:00, in cadrul concertului care incheie turneului national “X“.
Evenimentul va avea loc la Bucuresti, in club Quantic pe data de 8 decembrie 2016 si va face parte din turneul de promovare a ultimului material discografic “Where Shadows Forever Reign”, album lansat pe data de 1 aprilie 2016 la casa de discuri Century Media.
Biletele pentru concertul Dark Funeralpot fi gasite exclusiv online pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro (www.iabilet.ro/retea) la urmatoarele preturi:
Earlybird – primele 50 bilete – 60 lei;
Presale – dupa epuizarea celor 50 bilete, pana pe data de 20 noiembrie – 70 lei;
In perioada 21 noiembrie – 7 decembrie – 75 lei;
In ziua concertului, in limita spatiului disponibil – 80 lei.
Capacitatea clubului Quantic este una limitata, urmand ca pentru acest concert sa fie puse la vanzare 800 bilete.
Pe scena din Quantic vor mai urca 2 trupe in cadrul acestui concert, urmand sa anuntam numele acestora in perioada urmatoare.
Pagina oficiala a evenimentului: https://www.facebook.com/events/199576853811374/
Dark Funeral reprezinta unul din cele mai importante nume pe scena black metal internationala, formatia fiind infiintata in 1993 de catre Lord Ahriman si Blackmoon.
Trupa are la active 6 materiale de studio, ultimul, “Where Shadows Forever Reign” avandu-l ca vocalist pe Heljarmadr (Grá/Cursed 13). “Where Shadows Forever Reign” primit foarte bine atat de public cat si de presa de specialitate.
Daca acum o saptamana am ascultat Corul Armatei Ruse acompaniat de Orchestra Simfonica VALAHIA (fondator si dirijor Virgil Petanca), in duminica ce a trecut violonistul britanic Nigel Kennedy a ales aceeasi orchestra sa ii fie partenera de scena.
Astfel excenticul si extrem de talentatul violonist a sustinut un concert de 3 ore in compania unor instrumentisti excelenti, oameni ce au intrat lejer in jocul acestuia si care au reusit sa tina ritmul cu el pana la sfarsit.
Sala Palatului a fost plina pana la refuz si m-am bucurat cand am auzit ca s-au vandut toate biletele, concertul fiind sold out si stiam ca vom avea parte de un spectacol deosebit.
Imbracati lejer, fara obisnuitele rochii de seara sau costume, artisti Orchestrei Simfonice Valahia au urcat pe scena si s-au asezat cuminti in fata instrumetelor. Alaturi de ei avem un contrabass, doua chitari si o baterie, acestia fiind membrii ai bandului lui Nigel Kennedy. In ropote de aplauze a aparut si Nigel, compozitor si interpret, celebru pentru stilul sau original atat in compozitii si interpretare cat si in vestimentatia scenica, imbracat mai mult decat lejer si in tenesi, pare ciudat pentru cei care il vedeau pentru prima data.
Concertul a fost impartit in doua parti cu o pauza de 20 de minute intre ele. ‘’15 minute in mod normal dar pentru cei din primul rand care au dat o multime de bani pe bilet si au nevoie de timp sa se intoarca la locurile lor va dau 18,5 minute de pauza’’, spune Nigel la sfarsitul primei parti a spectacolului.
In prima parte am putut asculta cateva din compozitiile marca Nigel Kennedy, compozitii dedicate unor oameni ce si-au pus amprenta pe viata si creatia artistului. Astfel am ascultat compozitii instrumentale, interpretate in premiera de catre artist, pentru : Jarek Smietana, chitarist de jazz și compozitor din Polonia, Nigel afirmand ca „Polonia nu mai e la fel fara el” , Stephane Grappelli, Isaac Stern, inspiratie pentru artist inca din anii tineretii si Mark O’Connor, pentru el unul dintre cei mai mari violonisti alaturi de care si-ar dori sa cante si care prin felul în care a transformat parti din muzica country într-o muzica originala l-a uimit pe Nigel Kennedy.
Au fost compozitii in care sunetele clasice ale orchestrei si cele ale viorii sale s-au imbinat armonios cu tobele sau chitarile, in care jazzul si partile rock au fost combinate cu genul classic rezultand o muzica aparte, un amalgam de sunete si care coroborate cu limbajul gesturilor artistului alcatuiau emotii si trairi. Este o muzica aparte pentru cei cu inima si sufletul deschise si catre altceva.
Am fost incantati de duetul acestuia cu Cristina la oboi, dar si de scurtele dar intensele momente solo ale tobarului si ale chitaristilor. Finalul primei parti a fost in forta, sunetele izbucnind in sala cu o forta naucitoare iar Nigel acompania si dirija in acelas timp. Swing 49 a fost finalul unde Nigel s-a acompaniat doar de contrabass si chitari.
Partea a doua a fost dedicata celebrelor anotimpuri ale lui Vivaldi. Operele clasice au fost reinterpretate de Nigel in stilul characteristic presarate cu tempouri si sunete distincte de contrabas si chitara, binenteles cu zambetul pe buze, pus pe sotii si atat de simplu incat nu ai cum sa nu il aplauzi de la inceput pana la sfarsit.
A fost multa miscare scenica pe Vivaldi. Este charismatic si modul jovial de a se purta cu pubicul l-a facut sa le fie drag si celor mai putin initiati dar si celor ce asculta frecvent muzica clasica. Discursurile sale au fost presarate cu glume, prezentarea bandului sau a fost facuta deasemenea cu umor (pe unul dintre chitaristi il confunda adesea cu sotia sa atunci când il vede din spate datorita cozii sale) dar si cu admiratie si respect (cel de-al doilea chitarist fiind: ‘’un pusti care poate canta orice, muzica clasica sau AC/DC, chiar şi jazz atunci cand nu are de ales”).
De la romantica Primavara si pana la dramatica Iarna, Nigel si-a pus amprenta pe compozitii si le-a interpretat energic, modern iar prin adaugarea unor elemente din muzica traditionala irlandeza le-a facut sa sune complet altfel.
Concertul s-a incheiat cu doua cantece irlandeze, „unul din sud si unul din nord”, dupa cum le-a prezentat chiar Nigel. Daca primul a fost un cantec ritmat si energic, al doilea a fost o balada duioasa din nord, piesa pe care artistul, bandul sau si Orcestra Simfonica Valahia si-au luat la revedere de la publicul care i-a apludat indelung si pe care am recunoscut-o cu totii ca fiind indragita piesa a trupei Westlife, „You Raise Me Up”.
A glumit cu publicul, s-a apropiat de el prin modul dezinvolt de a se purta dar si prin muzica sa. Atat compozitiile proprii cat si reintepretarile sunt unice ca ritm si trairi. Nu a fost extravagant sau exigent, a fost calm si parea tot timpul ca se joaca atat cu instrumental sau cat si cu marea lui familie de pe scena.
Concertul lui Nigel Kennedy de la Bucureşti a fost organizat de German Quality Entertainment.
Al 4-lea an de Maximum Rock Festival la care particip, un fest de la care din pacate au lipsit oameni dragi noua.
Octombrie frig, cort incalzit, mancare buna si destul de variata, bautura si la doze de aceasta data si la preturi decente, merchendaise de la toate trupele articipante si cei de la Niche cu produsele lor variate, prieteni vechi, trupe noi, cu asta ne-au primit organizatorii MRF in acest an. Lume a fost relativ putina, majoritatea venind la headlineri iar problemele cu sunetul ne-au facut sa ne tot plimbam prin sala in cautarea unul loc in care sa se auda decent fara sa te rupa basul sau sa iti fasaie monitoarele cum se intampla in fata. Dar cum fiecare trupa a cam avut omul ei la sunet problemele sunt discutabile.
Ambele zile au inceput cu cate o ora intarziere deoarce in fiecare dintre zile cate o trupa a fost nevoita sa anuleze concertul, in prima zi Anuryzm (opriti la vama din cauza unor probleme cu pasapoartele) si Burning Rome in ziua 2 dar in rest totul s-a desfasurat ceas asa cum ne-au obisnuit.
Vineri, seara a inceput cu Tiarra si daca anul trecut tot la MRF ne-am luat adio de la Alex (Indianu) Pantea, anul acesta pe scena a urcat cu ei Mihai Ilie (Mihu-ex Abigail) iar la tobe l-am gasit pe Alin David Pantea, oameni ce au intregit trupa si i-au dat poate alt suflu. Mihu este un frontmand bun si comunicarea lui cu publicul este excelenta.
In noua formula, trupa TIARRA, lucreaza la mai multe piese noi ce se vor regasi pe noul material discografic ce va fi finalizat si lansat la finele acestui an si la un nou videoclip planificat a fi lansat prin luna mai.
Tiarra a facut din nou un show deosebit in fata unui public minunat si au aratat ca pot si vor mai mult, ca au mereu priza la public si ca sunt iubiti si apreciati. Vocile, clean sau growl sunt puternice, sunt pe timbrul perfect pentru instrumentalul din spate iar vioara si violoncelul sunt notele aparte care i-au caracterizat inca de la inceput. Tiarra e una dintre trupele cu care ar trebui sa ne mandrim, pe care ar trebui sa o ascultam si sa o vedem ori de cate ori avem ocazia.
Pacat ca au fost primii si desi s-a intarziat si au inceput de la 19 cantarea, fiind vineri, publicul a fost cam putin.
Desi Tiarra a sunat foarte bine, urmatoarea trupa, Arsea din Italia a avut mari probleme cu sunetul, mai ales la inceput. Solistul a facut exces de inalte si de vocalize iar prezenta lor scenica nu a avut nimic iesit din comun. Vocalizele si problemele de sunet au facut ca multi din cei prezenti sa iasa la o gustarica in timpul prestatiei italienilor.
Apropo de iesit la o gustarica, sau la o tigare, dupa caz, pentru ca nu se fumeaza in cortul de la Arene. Dupa fiecare trupa, 90% dintre cei prezenti migrau afara si cortul ramanea aproape gol ceea ce era un pic hilar deoarece la primele acorduri, lumea intra la loc si se inghesuia in fata scenei sau langa zona de sunet unde s-a auzit cel mai bine.
Polonezii de la Votum au urmat pe scena festivalului si au avut un sound si o prezenta scenica interesanta, cantand ceva progresiv, dark dar melodios.
Serenity au avut si eu mici probleme cu sunetul dar mai ales cu microfonul Tashaei, solista invitata de multe ori din 2010 pana in prezent sa cante cu ei in concerte sau pe anumite piese de pe albume. Greg are o voce deosbita, un timbru dur, interesant. Austriecii au prins bine la public iar refrenele pieselor au fost rapid invatate. De inspiratie istorica sunt piesele, poate datorita lui Greg care este profesor de istorie. Power metal solid, greu, cu parti simfonice ce echilibreaza totul.
Headlinerul serii a fost Kamelot, indelung asteptati de catre publicul roman. Au fost anuntati anul trecut la I’m the Rocker, festival anulat pe ultima suta de metri si la care nu au mai cantat desi au ajuns in Bucuresti. ,,Sa stiti ca nu a fost din vina noastra’’, ne-au spus chiar ei vineri seara la Arene, ,,noi am venit, am fost acolo, ne-am plimbat prin Bucuresti’’. Si da au fost anul trecut, am si o poza sa demonstreze asta, dar de data asta au si cantat si au facut un show de zile mari iar sunetul la ei a fost aproape perfect.
Tommy Karevik a fost un excelent frontman, a comunicat cu publicul destul de mult, a multumit, a coborat in public si a strans maini si a cantat dumnezeieste cu o voce clean, dura pe alocuri dar clara si cu tonalitati precise si cel mai frumos gest a fost ca aproape tot concertul a purtat pe bratul elegantei sale camasi negre o banderola tricolora. Desi unii carcotasi spun ca Roy Khan, fostul solist cu care Kamelot a venit la Artmania in 2010, ar fi fost mai bun, reactia publicului la MRF a aratat ca acest charismatic suedez a fost alegerea perfecta.
Sean Tibbetts (bas) a alergat pe toata scena agitandu-si dredurile iar Thomas Youngblood ne-a delectat cu cateva parti de solo energice. Soloul de tobe al lui Casey Grillo a fost insotit de lumini ce au jucat in ritmul batailor sale, iar invitata lor speciala, Aeva Maurelle, solista trupei Aeverium a avut si ea ceva probleme cu microfonul. Piesa Lier lier, inregistrata cu Alissa White-Gluz, vocalista formatiei Arch Enemy, a suntat foarte bine in interpretarea lui Tommy cu Aeva.
Am ascultat piese vechi precum: Karma, Center of the Universe, Rule The Worl, March of Mephisto dar si piese de pe ultimul lor album, Haven: Veil of Elysium, Liar Liar, Insomnia.
Sambata a inceput pe la 18 cu E-AN-NA, sora mai mica a bucurestenilor de la AN THEOS, cum imi place mie sa le zic. Din pacate am ajuns la ultima piesa dar stiu ca folk metalul prinde la public asa ca au avut ceva auditoriu.
Ziua doi de festival trebuia sa inceapa ceva mai devreme dar o alta trupa nu a resusit sa ajunga, Burning Rome si iarasi programul a fost decalat.
Am continuat cu Velian, vecini nostri din Bulgaria care ne-au mai vizitat si in urma cu cateva luni la alt festival local. Placuta costumatia, placuta vocea solistului, dar parca mergea ceva mai multa miscare scenica. Piese despre incertitudinea viitorului lumii, melodici cu cateva grohaieli si scream-uri bine strecurate printre partile simfonice.
Au urmat constantenii de la White Walls, niste baieti simpatici pe care ii ascult cu placere de fiecare data si pe care nu i-am mai vazut live in Bucuresti de anul trecut si mi-au cam lipsit. Le-au lipsit si celor din public si asta s-a vazut in uralele cu care au fost primiti.
Eugen a cantat la fel de frumos si clar ca de obicei, ne-am adus aminte de The Masquerade, clip la a carui lansare am fost acum 3 ani si au lansat „Death Follows Me’’, o piesa care are parte si ea parte de un videoclip, pe care cei prezenti la festival sambata au putut sa il urmareasaca in premiera chiar la standul de merchendaise al baietilor.
Iar folk-metal dar de data asta de la veteranii GOD din Iasi, cu cateva schimbari in trupa si fara frumoasele iele pe scena de data aceasta.
Si ei au lansat ceva la festival, un album, ‘’ Sufletul Neamului”, si ne-au cantat cateva piese de pe el, un album in care se regaseste in versurile pieselor, legatura puternica a romanului cu natura, spiritualitatea ce il leaga pe acesta de elementele ei, padure, ape, munti. Si daca tot au lansat album au avut si o bogata varatiune de produse de cumparat si luat acasa, de la ceas, pene, tricouri, cani si binenteles albumul.
Am spus ca au fost schimbari in trupa, da lipseste o chitara de cand a plecat Dudu si avem nai in loc de vioara. Naiul Teodorei Albu suna bine desi imi este dor de zambetul lui Anelisse iar o chitara se simte ca lipseste. In rest au fost ei, buni si dedicati, fratii Lapusneanu (Castor si Gelu), Ciprian, Emanuel si Robert si au cantat bine. Concentrati la maxim, ne transportam in timp si spatiu in vremuri de legenda, pe campuri de lupta, fredonam cu ei si ne legam ca ielele in dansuri. Ne-au incantat cu piesele si costumatia lor, ne-au spus prin cantec cat de mult ne iubesc si noi le-am raspuns cu urale si aplauze.
Din pacate si ei au avut ceva probleme cu sonorizarea. Ba nu se auzeau in monitoare, ba microfonul de la bass nu mergea, dar in mare a fost bine.
Au dedicat piesa Glia Muma, celor care au pierit in tragedia de la Colectiv si toti am fost miscati de gest, mai ales ca se apropie cu pasi repezi comemorarea de un an.
In Mourning au urmat pe scena si am ascultat progressive death metal suedez care a prins foarte bine la publicul prezent desi se afla pentru prima data in Romania, mai ales ca ei nu prea au avut probleme la capitolul sunet. Si ei au lansat un album in acest an, “Afterglow”, al 7-lea din cariera si bineinteles ca l-au promovat in acest concert.
Finalul trebuia sa fie apoteotic. Headlinerul serii a fost unul special, cu foarte multi fanii si care desi in ultimii ani a venit destul de des pe la noi prin tara, continua sa adune lume la show-urile lui. Moonspell a fost finalul unui festival bun chiar daca a avut unele lipsuri si probleme.
Maini in aer, oameni ce stiu nu doar refrenele ci toate versurile pieselor (din pacate daca nu le stiai nu prea intelegeai ce spune Fernando in cauza problemelor cu microfonul), multa forfota in public dar si pe scena. Astfel Vampiria a avut un mare impact asupra publicului, mai ales ca Fernando si-a imbracat capa de vampir pentru aceasta ocazie. Se pare ca si lor le place aici, energia si caldura publicului dovedind de fiecare data cat de mult place muzica, stilul si evolutia lor scenica. La Alma Mater publicul a explodat in urale si sute de voci au repetat refrenul.
Greu de descris in cuvinte atmosfera creeata de trupa si public. Publicul ii sorbea din priviri, cuvintele curgeau de pe buzele rockerilor ce cantau impreuna cu Fernando Ribeiro & CO, era o unitate de suflete si voci cum rar iti este dat sa auzi. Dar asa e la un concert Moonspell, o legatura muzicala deosebita. Prestatia a fost ireprosabila , publicul a fost in priza de la primele acorduri pana la final. Fernando stie sa comunice cu publicul si sa isi arate sentimentele si emotiile. Solourile de chitara impresioneaza in genere orice inima mai sensibila iar jocurile de lumini nu au facut altceva decat sa intregeasca atmosfera.
Si petrecerea nu s-a incheiat aici. Dupa prestatia celor de la Moonspell, Lachrymose si Beyond The Existence, doua trupe din Grecia au urcat pe scena pentru un afterparty la care a ramas ceva lume.
Si asa au trecut frumos dar repede doua zile de Maximum Rock Festival, insa asteptam cu nerabdare editia de anul viitor. Ma bucura faptul ca este un festival la care in fiecare an descoperi trupe si sounduri noi.
Un eveniment marca Maximum Rock si ProMusic Events.
Trupa Stonelight (melodic heavy metal) au lansat primul lyric video pentru piesa “Sound of the Unknown” de pe albumul de debut “Into The Unknown”!
“Sound of the Unknown” e o piesă heavy, cu influenţe progressive, care prezintă un peisaj distopic într-un viitor poate nu prea îndepărtat. Cu această piesă deschidem toate concertele şi e totodată prima piesă de pe album. Reprezintă cel mai bine starea generală si atmosfera pentru acest album şi de aceea am decis să îl numim Into The Unknown“.
Începând de luni, 17 octombrie, Pasajul Universităţii a devenit, din nou, pentru două săptămâni, Pasajul FNT.
Vă aşteptăm aşadar, până în 30 octombrie, să descoperiţi informaţii despre tentaţiile celei de-a 26-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru, să urmăriţi momente dedicate Festivalului, sau în strânsă legătură cu acesta, pe plasmele răspândite în întreg spaţiul pietonal, să vă opriţi în faţa istoriei teatrului ajutaţi de expoziţiile pe care vi le propunem, sau să va încetiniţi paşii când treceţi pe lângă titlurile cărţilor oferite de standurile editurilor partenere.
Deschis într-un loc aglomerat şi cu oameni grăbiţi, Pasajul FNT oferă trecătorilor imaginea unei lumi şi stabileşte punţi de legătură: între public şi eveniment, între ediţiile anterioare şi cea de-acum a Festivalului Naţional de Teatru.
Amplasate pe culoarele ce traversează întregul Pasaj, cele două expoziţii refac un peisaj al memoriei teatrale.
Produsă şi vernisată în ediţia 2014 a Festivalului Naţional de Teatru, expoziţia „Magistre fără seamăn, slavă !”, dedicată actorului George Constantin este un memento perpetuu dedicat acestui mare artist şi efortului său creator de-o viaţă. Cu imagini din spectacole celebre sau din arhiva personală, expoziţia este, totodată, şi un traseu al memoriei culturale pentru mulţi dintre trecători.
Tot la categoria retrospective se situează şi cealaltă expoziţie de fotografie, semnată de Maria Ştefănescu şi Sorin Radu. Expoziţia a fost vernisată în anul 2007 (la sfârşitul primului mandat de director artistic al Marinei Constantinescu), şi cuprinde momente din spectacolele participante la ediţiile 2005, 2006 şi 2007 ale FNT.
Pe plasmele din Pasajul FNT puteţi urmări seria de proiecţii „The Complete Walk”, produsă de Teatrul Shakespeare’s Globe din Marea Britanie, ca parte componentă a programului „Shakespeare Lives”, şi difuzată în România prin British Council. „The Complete Walk” reprezintă o călătorie printre cele 37 de piese de teatru semnate de Marele Will, concretizată într-o serie de scurtmetraje, cu o distribuţie fenomenală, printre care se regăsesc unii dintre cei mai buni actori din întreaga lume – James Norton, Gemma Arterton, Dominic West sau Simon Russell Beale.
Seria de proiecţii cuprinde şi interviurile FNT de la Adevărul Live, difuzate zilnic, de luni până vineri, de la orele 11.00 şi 14.00, precum şi interviurile realizate de MyStage pentru FNT cu artiştii implicaţi în această ediţie a Festivalului sau filmele demo ale spectacolelor din programul evenimentului.
Tot în Pasajul FNT vă aşteaptă standurile editurilor Institutului Cultural Român, Casa Radio, Nemira, Adevărul, Tracus Arte – cu ofertă de carte de teatru şi albume de artă.
Şi, deloc în ultimul rând, de aici vă puteţi informa despre tot ce se întâmplă în Festival: spectacole, distribuţii, realizatori, unde mai sunt bilete şi cum se pot cumpăra, vernisajele expoziţiilor şi lansările de carte, adresele teatrelor şi tot felul de amănunte care să faciliteze spectatorului participarea în Festivalul Naţional de Teatru.
