Sfarsitul lui februarie, ma gaseste iarasi in clubul Quantic, de data aceasta pentru un concert mai altfel, o repezentatie de vis marca Myrath.
Cum ne-am obisnuit deja la concertele organizate de Maximum Rock, totul a descurs ceas si seara a inceput cu suedezii de la Eleine, in jurul orei 21.
O trupa de symphonic metal care au sunat binisor, cel putin pe partea instrumentala, iar baietii trupei au fost vizual in concordanta cu muzica pe care o canta. Sunetul a cam lasat de dorit la ei, in majoritatea timpului, vocea era mult prea tare si intrumentalul cam prea incet.
La voce, Madeleine “Eleine” Liljestam, o aparitie diafana inr-o costumatie de sherezada ce nu prea se potriveste genului pe cae il abordeaza, fiind mai degraba in ton cu ceea ce Myrath canta, iar ca voce nu m-a impresionat.
Interesanta a fost coverul dupa piesa Mein Herz brennt, Reimmstein.
Totusi, publicul a parut ca rezoneaza cu ei, atmosfera a fost excelenta, comunicarea buna.
Tuniseienii de la Myrath au venit destul de des pe la noi in ultimii ani. Asa cum chiar ei ne-au spus, le place aici si promit sa revina cat de curand, un nou album, o noua vizita, nu ca asta ne-ar supara cu ceva.
De data aceasta au venit pentru doua concerte in Romania. Pe 28 februarie au fost la Bucuresti, iar pe 29 in Rockstadt in Brasov, pentru a promova cel mai nou material al lor, „Shehili” ce combina muzica araba cu parti mai groovy din „Tales Of The Sands” (2011) cu aranjamente din cea mai recenta opera, „Legacy” (2016).
Myrath, trupa tunisiana de metal oriental m-a lasat si acum masca. Au avut un show complex, o expresivitate deosebita si o muzicalitate aparte a pieselor. Decorul a fost parca desprins din 1001 de nopti, iar dansatoarea lor ne-a introdus si mai bine in atmosfera de basm creeata de peiesele si muzica lor.
Dupa mine au tot ce trebuie. Au un solist charismatic cu o voce interesanta si care ne-a si adresat cateva cuvinte in romana, intr-o romana foarte buna chiar (Zaher Zorgatti, si ii apreciem efortul depus, de data aceasta nu a mai avut cuvintele scrise in palma ca in deschiderea Megadeth din 2016), un clapar agitat si foarte expresiv (Elyes Bouchoucha) si un tobar (Morgan Berthet- ex-ETHS) ce isi struneste foarte bine ozn-ul de tobe si cinele. Sa nu ii uitam nici pe Malek Ben Arbia -chitara si Anis Jouini – bass, minuni la corzi. Pe intreg, muzica –prezenta scenica, fara cusur.
Printre piesele de vineri seara, am ascultat si un cover al trupei marocane Les Frères Mégri, iar pentru final, Shehili, piesa ce da si titlul ultimului album Myrath, dar si Dance, o piesa superba, al carui videoclip este o continuare a clipului „Believer”, sau No Holding Back.
Myrath ne-a incantat cu ritmurile traditionale tunisiene, strecurate printre ritmuri metalice energizante. Multi am cantat refrenele cu ei, iar la Believer, piesa mea preferata, am ramas fara voce.
Piesele lor sunt adevarate povesti, videoclipurile adevarate filme, basme cu eroi si printese , sunt despre viata, dragoste si sentmente.
A fost o seara de poveste.