Imi cam place sa ma duc la concerte sold out, mai ales daca este vorba despre o trupa autohtona, o trupa ce merita toata atentia noastra. Joi nu a fost vorba despre orice trupa si chiar daca acum doar o luna, Luna Amara a lansat oficial in Bucuresti albumul Nord, in Control peste 400 de oameni au venit sa ii asculte din nou, cu acelasi interes.
Invitati sa cante in deschidere, trupa bucuresteana, Tragic.
Pe trupetii de la Tragic ii vad live destul de des, deci acum chiar stiam la ce sa ma astept de la ei. Desi nu abordeaza un gen muzical prea gustat de mine nu pot sa zic ca nu suna bine si desi stilul lor este prea dark, stiu ca psychedelic/ alternativul lor are destui ascultatori. Au experienta, sunt o trupa bine inchegata, cu forta si fac totul cu pasiune.
Toate genurile pe care le imbina spre a forma ceea ce ei canta, te cam zapacesc la un moment dat dar muzical vorbind chiar asta ii face speciali, ‘’tragic metal’’, un sound propriu care are, se pare, priza la public.
Luna Amara este una dintre acele trupe la care nu te saturi sa o asculti. O trupa cu un public variat, cu piese pentru orice suflet.
Au lansat Nord, au cantat de pe Nord dar si pese vechi si la final, la bis, au lasat piesa mea de suflet, Pietre in alb. Deja stim si piesele acestui album, nu stiu de ce, dar este atat de simplu sa inveti ce iti place. Nici nu sti cand ai retinut versurie si canti impreuna cu alte sute de oameni ragusind de placere.
O trupa primita cu mare entuziasm de fiecare data, aclamata de la primele acorduri pana la final, cu piese fredonate de public, cu un stil aparte. Omeni cu o forta incredibila de a transmite mesaje, fie ca sunt de dragoste sau politice, perseverenti si cu atitudine.
Impreuna am cantat piese vechi si piese mai noi, am trait si am simtit alaturi de ei intr-un amalgam de sunete si emotii publicul rezonand cu tot ce inseamna muzica celor de la Luna Amara: protest, libertate de opinie, atitudine si chiar daca au fost deseori cenzurati si-au castigat respectul si loialitatea unui public numeros.
Sunetul ametitor al trompetei lui Mihnea Blidariu m-a facut ca de obicei sa visez si am uitat pe moment de orice, iar la Pietre in Alb m-am lasat in voia gandurilor si mi-am adus aminte de acei prieteni ce nu mai sunt si pacate printere noi. Asa sunt ei te prind si nu iti mai dau drumul deoarece canta pe sufletul fiecaruia, versuri din trairi cotidiene, din sfera politica sau din emotii proprii in care sigur te regasesti. Este o muzica pentru cei care vor sa stie si sa se implice mai mult.
Am cantat si noi cu ei printre altele: Insomnii, Roșu aprins dar si Pietre in alb. Am cantat piese vechi si piese mai noi, am trait si am simtit alaturi de ei intr-un amalgam de sunete si emotii, publicul present rezonand cu tot ce inseamna muzica celor de la Luna Amara: protest, libertate de opinie, atitudine.
Electric sau Acustic, oricum ar canta Luna Amara, plac la fel de tare si asta o arata publicul numeros pe care il au de fiecare data, public care le stie piesele si care canta de fiecare data pana cand raman fara voce
Am avut si bis, iar daca ar fi fost dupa noi am fi ramas acolo sa ii ascultam pana dimineata, ne-am indreptat spre case cu lumna si cant in suflete.
A sunat bine in Control, oameni minunati pe scena, public pe masura, prieteni si vise.
