Haggard live în București, un concert din vise

Nu cred ca trupa Haggard, originara din Germania, este iubita doar pentru ca are trei dintre membrii trupei originali de pe meleaguri mioritice, dar cu siguranta atarna greu acest aspect la publicul din Romania. Si apropo…acum sunt 6.

Daca anul trecut i-am ratat la Maximum Rock Festival din motive de sanatate, anul acesta nu aveam cum sa nu fac tot ce e omeneste posibil ca sa ajung la concertul lor din Quantic si am ajuns, cu mult inainte de inceperea evenimentului doar ca sa prind loc in fata la un eveniment care a fost sold out si pe buna dreptate.

Lume multa, lume buna, prieteni dragi si galagie. Muzica si ritm, devotement si o atmosfera cum rar intalnesti. Clubul Quantic a fost plin pana la refuz dar ordonat si chiar daca a fost sold out, in sala a intrat lume multa, dar in asa fel incat sa se poata respire si sa se stea lejer, respectandu-se normele de siguranta prevazute pentru astfel de evenimente. Oricum clubul Quantic este unul sigur si extrem de placut, unde mai pui ca sunetul este excelent si mai au si un set nou de lumini care ajuta extrem de mult la atmosfera.

Au avut doua concerte in Romania, unul la Cluj si altul in Bucuresti.
Invitate sa cante in deschidere, trupele Sound Storm si Eternal Silence, ambele din Italia si binenteles incadrate in acelas registru muzical cu Haggard.

Am avut epic symphonic metal cu Sound Storm, voua voci diferite ca tonalitate dar atat de bine imbinate, experienta si un concert incantator.

Eternal Silence, tot doi solisti, orchestra si riffuri puternice, dinamica vizuala si un concept muzical placut si interesant.

Nu se putea altfel decat cu sala plina, cu voci ce stigau Haggard si cu maini ridicate in aer. Asa a aparut pe scena, in ropote de aplauze, spiridusul roscat cu al sau flaut fermecat, Catalina, debordand de energie si cu un zambet imens pe fata. Bucuroasa ca se afla in tara ei, ca au doua concerte aici, ca noi am strigat cat ne-u tinut plamanii la indemnul ei si ca i-am primit cu entuziasm si dragoste.

Scena a parut mica pentru aceasta trupa si totusi s-au descurcat de minune chiar si asa inghesuiti. Scena este casa lor, muzica este viata lor, publicul familie, prieteni si suflet.
Chitara, flaut si vioara si oboi ne apartin. Pe Cosmin Nechita il stim si de la Dirty Dhirt, iar spre final, Catalina ne-a anuntat ca acum romanii chiar au luat cu asalt trupa si acum sunt sase.

O atmosfera frumoasa, vesela, comunicare excelenta cu publicul atat din partea Catalinei cat si din partea lui Asis care a multumit publicului atat in romana cat si in engleza, carismatici si energici, muzicieni desavarsiti.

Ansamblul care a transformat perceptia generala despre muzica metal prin combinatiile de clasic, renascentist si medieval ne-a incantat si de data aceasta. Solo-urile sopranei Susanne Ehlers au creat atmosfera propice pentru senzatiile pe care o transmit piesele iar vocea baritonala a lui Asis doar a intregit visarea.

Riffuri excelente, ritmuri nebunesti si un public pe masura. Ne iubesc, ii iubim si le respectam munca , le cantam piesele. A fost muzica desprinsa parca din alte timpuri, pline de ritmuri alerte si schimbatoare ce evocau personaje mitologice, legende şi eroi uitati.

La final, in Bucuresti, strengarita vesela, Catalna si-a prezentat colegii iar noi i-am aplaudat pe fiecare in parte dar si pe toti ca echipa.

Sunetul a fost excelent si vocile s-au auzit perfect in armonie atat cu instrumentele clasice cat si cele orchestrale. Jocurile de lumini au creeat o atmosfera hipnotica si per total, concertul a fost mai mult decat reusit.

Au cantat aproape 2 ore, cu bis bineinteles pentru ca nu ne mai doream sa plece de pe scena si s-au tinut de promisiunea facuta publicului, sa coboare dupa show in mijlocul nostru pentru fotografii si autografe.

Si totusi totul a parut scurt. Mai vin ei pe la noi, nu ii mai lasam sa plece pana dimineata.