Cine oare nu a vazut macar un episod din Dosarele X, cine din generatiile anilor 70-80 nu l-a privit si indragit pe agentul Mulder si partenera sa si cate fete nu au suspinat dupa David aici sau in Californication? Dar cati dintre noi stiau ca el si canta, si chiar o face bine?
David Duchovny, 58 de ani, s-a simtit ca acasa pe scena Salii Radio din București, unde a sustinut un concert de aproximativ o ora și jumatate,cu piese de pe cele doua albume lansate pana in prezent, Hell or Highwater si Every Third Thought.
Relocat la Sala Radio, concertul care ar fi trebuit sa aiba loc la Sala Palatului, a parut chiar mai intim si mai interesant asa , cu David Duchovny aproape de fanii sai.
In deschidere, Keenan O’Meara la chitara, unul dintre instrumentistii band-ului sau, un intro de cateva piese facute sa ne apropie cumva de ceea ce urma sa cante David Duchovny.
Multa energie, un vibe extraordinar si o excelenta comunicare cu publicul, un artist care a dorit sa fie cat mai aproape de public si a strans maini de pe scena in timpul concertului, dar a si coborat in public de 3 ori spre incantarea fanilor.
A inceput cu ‘’Every Third Thought’’, piesa ce da si titlul albumului, la ,,Roman coin ‘’a inlocuit cu Romanian Coin spre incantarea noastra si si-a presarat pauzele cu cateva fraze in limba romana, multumind publicului si spunanad cat de mult ne iubeste. A incheiat cu ‘’When the time comes’’, piesa de pe primul album al artistului, Hell or Highwater
Interesant sa il urmaresti pe scena pe omul David Duchovny, pe artistul ce a reusit sa transmita prin versuri trairi si simtiri unui public cald si primitor, unei sali arhi pline care l-a aplaudat frenetic inca de la inceput si care spre jumatatea show-lui nu a mai putut sta jos si sa dansat pana la final.
Rateuri au fost chiar de la primele piese, note false destule dar am inchis ochii si ne-am delectat cu el ca intreg, om si artist, cu a lui voce calda si cu zambetul sau fara egal.
Ne-a daruit caldura, ne-am simtit bine, a reusit sa patrunda in sufletele noastre cu piese proprii dar si cu un cover reusit. S-a intors la bis pentru patru piese si a ridicat o sala in picioare si asta conteaza, imaginea de ansamblu, chiar daca nu a fost totul perfect.
Am asteptat pana la final piesa mea preferata de pe acest album dar ,,MO” a fost uitata de David, dar poate data viitoare.
Un amestec de blues, folk, alternativ si poate un pic de country, o muzica usor digerabila, instrumentisti buni pe spate si o voce placuta. Piese de dragoste, probleme de iubire, de credinta, usor sa te regasesti in ele, carisma si pasiunea pe care o pune in ceea ce face, prezenta scenica si un concert ce a meritat sa ne rupem cateva ore duminica seara.
A fost o seara frumoasa de duminica, o seara rece de februarie dar am iesit cu caldura in suflete si zambete.
