Copiii întunericului-Neamul Corbilor de Lavinia Călina

Editura : Herg Benet
Număr pagini:283

Tu cât de mult te poţi ascunde de magie?

“Magie şi acţiune, răsturnări de situaţie, intrigi ţesute de veacuri, iubiri blestemate, un creuzet al coşmarurilor devenite realitate, în care moartea pândeşte din colţul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător şi chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abilă a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câştiga supremaţia asupra lumii.”

Asta ne promite Lavinia Călina că vom descoperi în cartea ei. Oare aşa să fie?

Deşi tentantă descrierea, trebuie să recunosc că am fost sceptică, şi am pornit cu o anume îndoială să citesc această carte. Genul nu este unul care să mă prindă, deşi am citit astfel de cărţi, puţine au fost cele care mi-au plăcut, aşa că, de aici pornea marele meu scepticism.
Ştiţi cum a fost cartea asta? Ca şi cum aş fi mâncat supa mea preferată cu pipeta. Lavinia Călina mi-a dat picături mici din ceva care îmi place. Este o apreciere să ştiţi, nu o ironie. A ştiut să îmi întreţină pofta până spre final, şi să vreau din ce în ce mai mult.
Din primele pagini eşti intrigat şi curiozitatea creşte, vrei să ştii ce se întâmplă, să descoperi. Fiecare capitol aduce ceva nou, câte o dezvăluire, o intrigă, răsturnări de situaţie, câte ceva care te face să mergi mai departe. La finalul primului capitol eşti deja prins în euforie şi aştepţi cu nerăbdare volumul al doilea să ştii cum se continuă povestea. Deşi nu are un stil sofisticat, deşi nu este o capodoperă literară, mie mi-a plăcut această abordare. Cu toate că, pe alocuri, autoare nu se sfieşte să folosească cuvinte obscene, nu deranjează, face parte din context şi normalitate.
Şi iată-mă pe mine sceptica de la început cum ajung să mă învinuiesc pentru că am avut o judecată greşită, şi să devin o incurabilă optimistă şi o înfometată după o carte gen fantasy, dar nu orice carte, ci-Neamul Corbilor. M-a surprins! M-a învârtit! M-a ţinut în priză!

Să intrăm puţin în acţiunea cărţii, să vă faceţi o mică idee. Deşi am să vă spun câte ceva, să ştiţi că este poate 2% din ceea ce se întâmplă în carte, nu pot să vă dezvălui prea multe, asta pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi, şi am să fiu puţin egoistă-vreau să fiţi şi voi la fel de înfometaţi ca şi mine.
Actiunea se petrece în zilele noastre, timpul prezent, în România. Povestea este spusă când de Roxana când de Nicol, eroinele principale, fiecare în stilul caracteristic.
Nicol şi Roxana sunt două adolescente diferite. Nicol o tânără rebelă, Roxana genul timid şi la locul ei. Deşi au personalităţi diferite între cele două se crează o legătură specială, atunci când într-o noapte are loc un eveniment nefericit. Vor împărtăşi acelaşi secret şi din acel moment viaţa lor se schimbă. Din două necunoscute vor ajunge două prietene nedespărţite de nimeni şi nimic, locuiesc împreună, ascunzând secrete, dar cel mai important, cele două se ascund de cei care le doresc moartea, sau schimbarea cursului propriilor vieţi. Fetele au puteri, puteri care se moştenesc pe cale maternă (dacă mama este vrăjitoare prima fată născută moşteneşte puterile mamei) nu vă spun ce puteri, dar se pot numi vrăjitoare, deşi eu cred că nu asta ar fi titulatura corectă, veţi descoperi voi ce vreau să spun, cred că sunt cu mult mai mult de atât.

Cele două tinere timp de 7 ani îşi ascund puterile, nu vor să experimenteze decât la nivel minimal, asta pentru că odată lăsat să iasă la iveală ceea ce ele au în putere sunt o atracţie sigură pentru cei care pândesc de secole din umbră. Şi totuşi inevitabilul se produce, iar cei care le vor vâna sunt …
Să ne reîntoarcem puţin în timp şi să aflăm o mică părticică din poveste, aşa cum a fost spusă de bunica lui Nicol. Şi cu această ocazie aveţi prilejul să descoperiţi şi cum scrie Lavinia Călina.
Undeva în trecut, de unde porneşte legenda.
“- Într-o zi, în faţa Bisericii a fost adusă o femeie ce era acuzată şi condamnată la decapitare. Era o vrăjitoare puternică, iar într-un moment de neatenţie a celor ce o ţineau captivă a reuşit să îşi elibereze o mâna şi să ducă la gură o sticluţa ce conţinea otravă. S-a sinucis.
– De ce?! am reacţionat eu uimită. Oricum era condamnată la moarte.
– Prima fată născută moşteneşte automat puterile mamei, spuse Nicol plictisită. Băieţii nu! Ce dracu’ e aşa de greu?”

“- Vezi tu, există un mic ritual pe care o vrăjitoare poate să îl facă pentru ca  fiii ei să-i moştenească puterile. Există mai multe versiuni despre cum s-ar face acest ritual, pe mine nu m-a interesat de vreme ce am avut o fată. Oricum, finalul e acelaşi, mama alege să îşi ia propria viaţă.
– Femeia avea un fiu? am întrebat eu.
– De fapt avea cinci. Cinci băieţi. O astfel de predare a puterii e menită să ţină familia unită, să nu lase să se piardă tot ce urmaşii au reuşit să crească şi să întărească. Doar că ceva în ritualul ei nu a mers bine. Povestea s-a răspândit din vorbă-n vorbă, unii spun că un preot ar fi văzut-o în acel moment şi a blestemat-o, altă versiune spune că totuşi au ajuns să o decapiteze înainte ca otrava să îşi facă efectul. Nu se mai ştie. În orice caz, băieţii ei i-au moştenit abilităţile, dar în loc să-i apropie, puterea i-a dezbinat. S-au întors unul împotriva celuilalt, şi-au creat propriile lor familii, şi-au luat nume noi şi au căutat să îşi mărească forţele. …
Cel mai mic dintre ei, în goana lui nebună de-aşi întrece fraţii, a ales să vâneze alţi vrăjitori, pentru a le fura puterile. A devenit mai puternic în câteva luni decât fraţii lui în câţiva ani. Şi-a luat soaţă o altă vrăjitoare şi şi-au crescut neamul. Iar pentru a fi şi mai puternici, i-au convins şi pe alţii să li se alăture. Astfel s-a născut Neamul Corbilor. Aceştia sunt cei de care ne temem, de cei care ne ascundem. Cei de care am încercat să mă feresc toată viaţă.
-Evident, ceilalţi fraţi nu au stat cu mâinile-n sân, continuă Nicol. Au organizat mici grupuri, s-au răspândit prin ţară şi şi-au creat propriile familii. Pe lângă neamul Corbilor, mai există cel al Şoimilor, Cerbilor, Lupilor şi Roibilor…
– Dar numai Corbii sunt răi, nu?
– Nu! îmi confirmase Nicol temerea. Toţi sunt prinşi în războiul acesta. Indiferent de care dai, vor face tot posibilul să te atragă. Să te convingă să le juri credinţă. Să devii unul de-al lor. Şi crede-mă că nu poţi fi de partea cuiva fără a atrage mânia celorlalţi…..”
Ei sunt Copiii Întunericului! Dar Nicol şi Roxana? Sunt şi ele copii ai Întunericului sau …?
Cred că v-am starnit interesul, iar ceea ce se întâmplă este cu adevărat magie şi acţiune, răsturnări de situaţie, iubiri blestemate, intrigi ţesute de veacuri, exact ceea ce ne este scris în descriere. O descriere foarte pertinentă, care nu te induce în eroare.
Nu vă spun mai multe, dar credeţi-mă, aveţi ce să savuraţi şi să descoperiţi.
Ce puteri au cele două tinere şi cât de puternice sunt? Cum sunt ele descoperite? De cine sunt vânate până la urmă? Vor jura credinţă vreunui neam? Vor rămâne împreună sau vor fi separate? Ce secret teribil vor descoperi? Cine vor fi bărbaţii care le vor face inimile să bată mai puternic? Sunt şi ei vrăjitori sau simpli oameni? Ştiaţi că Nicol are un băieţel? Va alege să moară pentru el, sau…?
Doamne şi câte ar fi de spus…!
Mi-a plăcut cartea, iar finalul primului volum m-a lăsat cu adevărat în aer.

“Minţisem. Într-adevăr, nu se întâmplase nimic. Încă. Dar mulţumită visului ce îl avusese Roxana, ştiam exact ce urma să se întâmple. Am atins din nou colierul şi am zâmbit. Acum ştiam adevărul. Ştiam cine vrea să îi facă rău, cine vrea să o omoare. Atunci i-am promis că o să o apar, dar acum o puteam apăra de…de mine?“

Acum vreau să citesc volumul doi şi sper să o fac cât de curând. Oricum, am citit o poveste magică într-o fantezie magică, presărată cu lumini şi umbre, iubire şi trădare, putere şi loialitate, dragoste şi ură. Ce/cine va ieşi învingător şi cum decurge povestea …răbdare şi tutun, foamete şi îndestulare, şi sper să îmi mănânc supa tot cu pipeta şi în volumul doi, că tare mi-a plăcut.

9 puncte/10