Intr-o zi rece de martie, pasii m-au purtat catre Sala Palatului pentru un concert rock mai altfel. Solistul Iron Maiden, Bruce Dickinson, alaturi de Bucharest Film Orchestra (dirijor Paul Mann) și un band rock special, format din – Tanya O’Callaghan la chitara bas, John O’Hara (Jethro Tull) la clape, Kaitner Z Doka la chitara si Bernhard Welz la tobe, au venit sa ne incante cu ceva piese marcante din compozitia celui care a fost Jon Lord.
Lord a murit pe 16 iulie 2012, la vârsta de 71 de ani, dupa o lunga lupta cu cancerul pancreatic. Lord, care era cunoscut pentru virtuozitatea sa la clape și reinventarea sunetului orgii Hammond B-3, a co-scris astfel de clasice PURPLE precum „Smoke On The Water” și „Child In Time”.
Si daca in vara l-am vazut cu Iron Maiden si inainte de pandemie am participat la conferinta lansarii autobiografiei sale ,,What does this button do?’’, nu aveam cum sa ratez aceasta magnifica abordare a muzicii cu care am crescut. Daca adaug si concertul Deep Purple din iulie lista este completa, cel putin pentru mine. Imi plac combinatiile de muzica rock cu cea clasica, nu aveam cum sa ratez asa ceva.
Totul a sunat perfect, s-a sincronizat perfect. Bruce a cantat cu orchestra, a cantat rock si sincer parca vocea lui a sunat chiar mai bine decat la concertul din vara, sau poate la acest aspect a participat si acustica foarte buna a Salii Palatului. Piesele s-au succedat lin, legate aproape fara pauza si totusi atat de distinct. Unele piese au fost recunoscute inca de la primele acorduri si sala a cantat impreuna cu Bruce, piese precum Tears of the Dragon sau When a Blind Man Cries.
Concertul a fost impartit in doua sectiuni. In prima parte, compozitiile clasice ale lui Jon Lord au umplut sala de sunete fantastice. Bucharest Film Orchestra a interpretat exceptional cele trei parti muzicale iar Bruce a ascultat totul de undeva de pe margine. Cea de-a doua parte a fost despre Bruce si vocea sa inegalabila, despre modul lui de interpretare a pieselor, despre omul Bruce care s-a jucat pe scena dar si cu emotiile noastre.
La bis am avut doar o piesa, Smoke on the Water si totul s-a sfarsit mult prea repede. Toti cei din sala ar fi dorit mai mult, macar inca o piesa, dar Bruce si band-ul sau nu s-au mai intors.
Il apreciez nu doar pentru vocea sa fenomenala dar si pentru tot ce a realizat. Bruce a facut atat de multe lucruri incat greu un om obisnuit poate crede ca toate acele aventuri si meserii pot incapea intr-o viata de om. Dar el a putut si poate in continuare sa ne uimeasca. Cititi autobiografia, mergeti macar o data la un concert Iron Maiden si nu veti regreta.
Cam putina lume totusi. M-am asteptat la o sala plina pana la refuz pentru ca asa ceva vezi rar, mai ales pe la noi. O astfel de creatie nu este usor de realizat. Cum zice o buna prietena, Laura,parte a orchestrei care a evoluat miercuri pe scena de la Sala Palatului, ,,Numai pentru set-up-ul ăsta de 86 de oameni pe scenă care nu “se găsește” peste tot, și tot trebuia să vină lumea. Este vorba de educatie, de cultura….S-au făcut proiecte simfonice în toate felurile! Până și maneliștii au ajuns să cânte cu orchestră simfonică în spate (!!!)Practic conceptul de “orchestră simfonică” atât de strâns legat de rafinament, elită și superlativ a coborât până în mahala și tot degeaba…Să vadă cum e. Cum se simte. Cum se naște muzica din vechi și din nou în același timp.”…..Pacat.
Un eveniment BestMusic Live si METALHEAD
Foto : Paul Voicu