Artmania 2021, un festival 100% autohton, relocat de la Sibiu la Bucuresti

0
334

In Clubul Quantic din Bucuresti, in perioada 23-25 iulie, a avut loc primul festival dupa o perioada foarte lunga de pandemie si restrictii. Artmania Festival s-a mutat de la Sibiu la Bucuresti.

Aveam nevoie de un asemenea eveniment de amploare. Concertele sunt rare, cu lume putina, cu reguli stricte, dar cel mai longeviv festival de rock din Romania a stiut sa se adapteze situatiei actuale si am avut parte de 3 zile de muzica, teatru pentru copii si adulti si divesre activitati recreative.

Teatrul sub luna, trupa Animis si Urban Impro au adus pe scena din Quantic piese de teatru pentru parinti si pitici, iar in longe-ul Carturesti am avut parte de un atelier de origami,de sesiuni de lectura dar si de un targ de carte si viniluri. In aceasta zona intrarea a fost libera.

Nu a lipsit expozitia de fotografie de concert si shop-ul Artmania cu merch-ul trupelor sau cele marca Artmania. La capitolul merchendease, am putut sa remarc ca Dirty Shirt a avut cel mai bogat sortiment. Tricouri, sosete, cd-uri si chiar cercei sau desfacatoare de bere, orice puteai lua cu sigla trupei si nu pot decat sa ii felicit pentru asta.

Prima zi de concert a festivalului, a inceput fix la 19.30 cu constantenii de la White Walls, baietii care anul trecut, in plina pandemie, au reusit sa lanseze, tot in gradina de vara a clubului Quantic, albumul ,,Grandeur,,. De pe acest album, piesele Eye For An I  si Starfish Crown au avut parte si de videoclipuri pe care va invit sa le vizionati.

 

Eugen Brudaru ne-a impresionat din nou cu vocea lui clara, cu tonalitati sperioare deosebite si accente melodic iar chitarile au explodat in riffuri energice.

Sunt niste baieti simpatici si foarte talentati, pe care ii ascult cu placere de fiecare data. Frumosi, nebuni si buni la cantat,  rockul  progresiv si instrumentisti buni,  ritm, astia sunt White Walls.

Cea de-a doua trupa a serii, timisorenii de la IPR, o trupa care nu are nevoie de prea multe prezentari si care, spre marea mea bucurie, apar din ce in ce mai des pe scenele de la noi. Asta pentru ca acum catva ani ma plangeam ca sunt cam scumpi la vedere.

Cum a fost concertul ? Asa cum este mereu la un concert IPR, nebunie si energie ce a tinut publicul in priza toata cantarea. Deathcore, cu interesante linii de progressive metal. Dinamica ritmurilor si cadenta pieselor sunt elementele pe care se bazeaza succesului unui concert IPR. Mesajele trupei au fost intotdeauna elaborate, bazate pe realitatile lumii sociale, realitati apasatoare mereu actuale, si, astfel, rezoneaza in permanenta cu publicul, tinzand, cu fiecare piesa noua si cu fiecare album, la o maturizare compozitionala si stilistica.

La bis am avut parte de Ipr Gherila si binenteles, invitat alaturi de ei pe scena, a fost Rocco.

 

Ziua 2 de Artmania Festival a fost poate si ziua mea de suflet. Trei trupe bune, trei genuri, 4 ore de muzica de cea mai buna calitate stropita din belsug cu bere rece si intr-o atmosfera fierbinte si energica.

Primii care au urcat pe scana au fost bucurestenii de la RoadKillSoda si al lor stonner energic. Schimbul de energie intre ei si public este clar vizibil, piesele au un ritm captivant , de anii 70. Ma  fascineaza de fiecare data cat de bine si altfel in acelasi timp suna acesti baieti.

Ce ma  captiveaza mereu este cum reusesc ei sa faca trecerile fluide de la un sound la altul sau capacitatea de a ne face sa auzim clar instrumentele de parca ar canta separat desi canta impreuna. Tudor a fost iar numai miscare si energie. A coborat si de data aceasta in mijlocul publicului si a cantat alaturi de noi iar restul trupei, suna atat de bine ca nu mai vrei sa te desprinzi din fata scenei.

Am avut si doua piese cu Patricia iar la final, Made Of Stone, piesa mea preferata.

A urmat Taine, o trupa pe care o stiu de mai bine de 20 de ani si care in curand , va lansa un nou album. Dupa cum a tinut Andy Ionescu sa ne specifice, albumul este aproape gata si va include un bonus track, proaspat scoasa de la naftalina, piesa Prea mult, pe care au si interpretat-o in aceasta seara.

Au sunat excelent. Nou si vechi in acelas timp, un ritm sustinut, o voce grava si clara, riffuri prelungi. Un sunet curat, o mare atentie la detalii, profesionalism si binenteles prezenta scenica. Death si progresiv si o trupa care iti ramane in memorie, care suna altfel si parca la fel desi au tot schimbat componenta de-a lungul anilor iar din trupa originala a ramas doar un singur membru.

 

Dirty Shirt a fost trupa headliner a serii, maramuresenii care fac de fiecare un spectacol plin de energie si culoare si care imi sunt tare dragi.

Cu inima batand tare de placerea revederii acestor oameni faini, m-am postat in fata scenei pentru a urmarii intreg show-ul de aproape. Stil si energie molipsitoare care a cucerit rapid publicul prezent. Eu una am fost fascinata intotdeauna de ei, de entuziasmul si placerea cu care canta si se distreaza acolo pe scena, energie ce se transmite foarte repede si publicului.

Pe oamenii astia din Maramu’ trebuie sa ii vezi macar o data in an, ca sa iti mearga bine si daca nu te incarci cu destula energie, mai mergi sa ii vezi o data, si inca o data pana simti ca dai pe dinafara.

Dupa ce au fost la Wacken Open Air din Germania in 2019, acum sunt invitati in Polonia, la Pol’and’Rock Festival, iar anul viitor in Franta la HELLFEST, ceea ce demonstreaza cat de buni sunt baietii astia faini la cantat.

Geamparalele a fost cantata impreuna cu Teea Visan, prietena lor de la Cluj, iar ultima piesa a fost Maramu. Inainte de bis, Rini ne-a povestit cum a fost la Wachen la concertul preferatul lui, Ice T iar acesta a spus ca este cam lenes sa plece de pe scena si apoi sa il recheme lumea, asa ca se va preface ca pleaca, publicul se preface ca in cheama si el ramane pe scena pentru bis. Asa  au facut si baietii, s-au prefacut sa ies si au ramas pe scena sa ne incante cu piesa Palinca.

Se vede ca lumea in iubeste iar ei stiu foarte bine acest lucru si vorbesc cu noi, ne explica, ne incita. Energia lor este pur si simplu molipsitoare si sarim cu ei, sarim pentru ca vor ei, facem o hora-moshpit pentru ca ne cer si cate si mai cate. Petrecerea e in toi si deodata se termina. Oricat  ar canta baietii astia tot putin pare.

 

A treia si ultima zi de festival a inceput cu Am fost la munte si mi-a placut. Acum ma refer la trupa din Bucuresti nu la faptul ca am fost la munte. Si mi-a placut, mi-au placut chiar foarte mult. Pe Becherescu (chitara) il stiam de la Aeon Blank si cum zic de multe ori, imi plac trupele instrumentale, iar lor nu le trebuie voce sa sa exprime sentimente, sa faca lumea sa se simta bine. Au un sound proaspat si sunt bine definiti in stil.

Post-rock de calitate si niste instrumentisti excelenti.   Odata cu lansarea EP-ului, “La Deal“, AFLMSMP a susținut cel mai lung turneu de până acum în Romania și Europa, dar a bifat totodată și primul festival international în Mai 2019, Dunk!Festival, in Belgia. Urmatorul lor concert este la Electric Castle in Cluj.

Ultima reprezentatie a serii, ultima ,,trupa,, din Artmania 2021, a fost proiectul Lucifer a rock opera, ocazie cu care, Eugen Butnaru a revenit pe scena, dupa ce l-am putut asculta in prima seara alaturi de White Walls.

Bazat pe poemul Luceafarul al lui Mihai Eminescu, tradus în limba engleza de Dimitrie Cuclin, Lucifer Rock- Opera este compus şi produs de Adrian Tabacaru intre 2014-2018. Albumul a fost înregistrat la Taine Multimedia Studio, iar mixul si masterul au fost realizate de Jens Bogren la Fascination Street Studios in 2019.

Pe scena au fost: Adrian Tabacaru Tobe- Claviaturi, Petre Iftimie –Chitară, Andrei Popa –Chitara, Alexei Nichiforof – Chitara Bas, Alexandra Maria – Hojda Voce, Eugen Brudaru – Voce, iar conceptul vizual al acestei opera, realizat de Costin Chioreanu l-am putut si noi urmai pe ecranul din spatele scenei.

Si Artmania a luat sfarsit. Anul acesta in Bucuresti, doar cu trupe romanesti dar a fost un eveniment interesant, reusit si plin de culoare.  Au fost trei zile frumoase, trei zile de muzica buna, de reintalniri cu prietenii, de discutii si activitati diverse.

Foto: Paul Voicu

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.