Acum 50 de ani, solistul şi flautistul Ian Anderson, infiinta Jethro Tull si introducea flautul in muzica rock si deasemenea alatura blues-ul britanic al anilor 60, muzicii clasice, folclorice si jazzului. Marti 21 februarie 2017 a poposit pe meleaguri mioritice, in mijlocul unor oameni calzi, care ii apreciaza muzica, intr-o sala aproape plina.
Jethro Tull şi-a schimbat frecvent componenta, din care au facut parte numerosi instrumentisti celebri, dar marti seara, cei care s-au aflat pe scena alaturi de Ian Anderson au fost Florian Opahle (chitara electrica), Scott Hammond (tobe), John O’Hara (keyboards), David Goodier (bass).
Oameni de toate varstele au venit sa il asculte pe Ian Anderson cantand Tull, au venit sa il vada pe cel care a pus amprenta pe muzica britanica si l-au primit cu bratele deschise, l-au aplaudat dupa fiecare piesa, unii chiar prea zgomotos l-au aclamat, desi, Ian nu mai e ce a fost.
Totusi flautistul intr-un picior a parcurs un setlist lung de hituri impartite in doua etape si printre ele pot aduce aminte de “Thick as a Brick”, “Aqualung”, “Songs from the Wood” sau “Locomotive Breath”.
Piesele acestui controversat muzician au umplut sala de la Timisoara si aproape pe cea de la Bucuresti. Oamenii au trecut peste vocea slabita a lui Ian si au ascultat solourile si rifurile interesante ale lui Florian dar si soloul lui Hammond de la tobe pe piesa “Dharma for One”. ”Too Old To Rock N Roll, Too Young To Die” a fost ceruta in mod repetat de public dar Ian nu a cantat-o din pacate de data aceasta.
Razand si topaind, invitand colegii si publicul sa ia parte la jocul lui, ne-a prins totusi in hora si ne-am delectat cu partea melodica a concertului si i-am ignorat rateurile vocale pe care putem sa le punem si pe seama racelii pe care a avut-o Ian de curand si am apreciat in schimb sunetele vrajite ale flautului sau.
Am avut parte si de readaptari dupa muzica clasica. “Bourrée” (Johann Sebastian Bach cover), “Pastime With Good Company” (King Henry VIII of England cover) sau “Toccata and Fugue in D Minor” (Johann Sebastian Bach cover), unde Florian Opahle a avut o frumoasa parte solo, la sfarşitul caruia Ian Anderson a aparut pe scena si i-a multumit acestuia in genunchi.
Jethro Tull a fost o auditie valoroasa, memorabila pentru iubitorii rockului progresiv. A fost vorbaret si prietenos cu publicul, iar accentul lui tipic britanic mi-a adus zambetul pe buze si m-a facut sa ciulesc bine urechile pentru a-l intelege.
Urmeaza sa apara in martie, „Jethro Tull and String Quartet”, asteptat de cunoscatori, asteptat si de cei curiosi ca mine, sa vada ce mai poate aduce nou Ian dupa 50 de ani de muzica buna, de descoperiri si combinatii.
,,Aqualung“ şi „Locomotive Breath“, doua piese foarte cunoscute din repertoriul trupei au fost lasate pentru final si au fost indelung aplaudate. Astfel s-a incheiat o seara deosebita marca Ian Anderson & Tull, artisti pe care ma bucur ca am reusit sa ii vad si sa il ascult live.