Titlul in franceza: Un secret
Numar pagini: 178
Editura Trei
Traducere: Mioara Izverna
Anul 2007
Cartea „Un secret” ar fi trebuit sa fie alfel construita, lipsa dialogului n-a fost pe placul meu, dar viziunea autorului a dat un farmec aparte lecturii. Stiam ca are la baza o poveste reala, chiar viata autorului. Este o carte premiata, are o ecranizare si citind-o am incercat sa inteleg trairile autorului, frustrarile, viata unor oameni care au suferit in cel de-al doilea razboi mondial, suferintele evreilor si deportarea. Probabil povestea autorului a fost pusa in valoare mai bine in film.
Autorul isi exprima propria poveste folosindu-se de ochii unui copil.
Micul Grimbert are probleme de adaptare, este slab, interiorizat si se simte singur. Descoperirea unei vechi jucarii, abandonate prin pod starneste nemultumirea mamei sale, Tania. Prezenta unui frate care exista doar in imaginatia lui il pune intr-o lumina slaba. Diferenta dintrei ei este evidenta, in primul rand de varsta, dar si de aptitudini, se descurca de minune in alte domenii, e frumos, destept, exceleaza la sport, ar fi putut fi copilul perfect pentru parintii lui.
Parintii sai, Maxim si Tania au facut sport de performanta multi ani, iar acum pasiunea lor au canalizat-o intr-un magazin de articole sportive. Chiar daca baiatul lor nu le mosteneste un organism puternic si pare sa aiba probleme de adaptare la scoala, ei nu dau importanta acestor aspecte.
Creste in umbra fratelui sau imaginar si este frustrat. Au numeroase dispute. Violenta fizica, psihica il obosesc si il determina sa se simta inutil. Stie ca ceva e in neregula, dar nu discuta cu nimeni despre ceea ce simte. Isi pune intrebari, inclusiv despre originea numelui sau “Grimbert”.
Pe parcurs, baietelul povesteste despre rudele sale care locuiau in Paris. Bunicul sau Joseph, din partea tatalui sau, emigrant din Romania ii da detalii e despre nostalgia vremurilor din Parisul “Belle Epoque”, dar evita sa discute despre tara natala si de rudele ramase.
Toate suferintele suferite in timpul razboiului sunt ingropate si nu doresc sa ii spuna ceva.
La varsta de cincisprezece ani, la scoala s-a prezentant un documentar despre Holocaust. A vazut cum erau tratati evreii, cum aratau lagarele si devine nemultumit de glumele colegilor sai. In sinea lui a simtit ca e ceva destul de grav si trebuie tratat ca atare. Alege sa se bata cu baietii care au indraznit sa rada, pentru prima data se simte puternic si loveste cu sete.
Doar Louise, o prietena de familie a stiut ce s-a intamplat cu adevarat la scoala si atunci ea a decis ca e momentul sa ii prezinte adevarul.
Dezvaluirile incep sa apara si intelege ca relatia parintilor sai are la baza un secret, iar baiatelul imaginar a existat cu adevarat si numele lui era Simon. Abia acum unele detalii se pun cap la cap si poate sa vada dincolo de aparente.
Ce secret ascunde familia? Cum s-au cunoscut parintii sai? Ce au patit in timpul razboiului? De ce Simon este o naluca? In ce conditii a murit? A fost tot o victima Holocaustului?
Aceasta carte nu m-a atras. Subiectul ar fi putut fi dezvoltat, dar autorul a vrut sa relateze doar anumite aspecte.
7 puncte /10