Kyla La Grange – un boost pentru inimi cicatrizate

Știm deja că artiștii britanici aduc cu ei cele mai bune momente muzicale și te însemnează cu seri memorabile. De data asta a fost Kyla La Grange care ne-a pus sufletul în mișcare și ne-a alintat cu melodii pe care să-ți tot unduiești trupul. Cam așa s-a întâmplat și la evenimentul de joi seara, din Silver Church, unde artista de 27 de ani din Londra a urcat pe scenă pentru prima dată în fața unui public român. Nici ea nu se aștepta ca „cineva din România” să știe cine sau ce cântă Kyla. O mini-subestimare fie a ei, fie a românilor. Nu contează, ne-am împrietenit începând cu ora 21.30 și am stat împreună mai bine de un ceas, pe parcursul căruia Kyla ne-a purtat printr-un carusel de emoții.

Înainte să vă povestim despre melodii, trebuie să menționăm că artista ne-a cam făcut să nu ne dezlipim ochii de pe ea, deopotrivă fete și băieți (nu jocul) ne-am pierdut pentru câteva momente în look-ul de silfidă – dar nu cel peiorativ și glossy, ci acela din mitologia popoarelor germane. Să nu mai întindem vorba, Kyla părea ruptă dintr-o lume doar a ei, ce ne bucură însă este că a reușit să ne deschidă și nouă poarta către idila ei. Firavă, lirică și grațioasă, Kyla ne-a impresionat cu o voce neașteptat de bună și de puternică, dar și prin prestația ei la mai multe instrumente muzicale – a schimbat trei chitare în timpul concertului, pe care l-a încheiat cu un acustic de inimă de la Vampire Smile.

Cum știm deja că suferința (din dragoste) ne face mai artiști pe toți – unora le iese chiar bine -, ne-am cam dat seama că și Kyla a născut melodii din cenușa iubirii. Multe dintre cântecele ei sunt numai bune de ascultat de fetele cu inimi albastre. Oricum, publicul era majoritar feminin – dar nu cred că le-a displăcut nici băieților prezenți, dacă nu melodiile triste, atunci măcar prezența Kylei pe scena din Silver Church: sexy și prietenoasă.

Am cântat împreună piese de pe primul album: Fly, Been Better, Walk Heavy Stone, To be Torn, dar și de pe cel mai recent album pe care melodiile sunt mai degrabă de încurajare, pentru vindecarea cicatricelor: The Knife, Cut Your Teeth. Iar publicul a fost „awesome”, chiar ea a zis-o, deși, așa cum vă spuneam, nu prea a auzit de bine despre noi: „I don’t know why people told me the Romanian crowd isn’t loud”. Publicul i-a demonstrat însă că nu trebuie să pleci urechea la zvonuri. A fost și cu bis, și cu aplauze, și cu laude și probabil cu noduri în gât și gheare în piept pentru unele fete din public – pentru că artista, cu un accent britanic „brilliant”, a cântat cu patos și emoție sinceră.

A fost un concert frumos, pe alocuri cu accente triste, dar cu multe momente intime și de pasiune. O mai așteptăm pe  la București să ne agațe din nou de mânuțe și să ne urce acolo, în lumea ei, cu dulce și amar, cu rochii din dantelă neagră și unduiri senine.

Vezi Galeria foto completa:https://www.roevents.ro/galerii-foto#1/38