Joi 17 aprilie, în club Control, Cinty are plăcerea să călătorească prin ROMANYEAH! alături de Cristina Pădurariu (voce, didgeridoo). La fiecare performance Cinty are unul sau mai mulți invitați speciali, ceea ce face ca fiecare spectacol să fie nou și unic prin împletirea diverselor viziuni.
ROMANYEAH! e interpretarea realității românești semnată de Cinty Ionescu, în cheie liberă. Artistul video a profitat de experiența dobândită ca VJ, combinând atât estetica montajului, cât și pe cea a live performance-ului, prin cut-up și editare de sample-uri, improvizată pe moment.
cu:
CINTY IONESCU – live video
CRISTINA PĂDURARIU – didgeridoo și voce
pe un sound design de BRENNAN GREEN
FB event
Intrare: 15 lei
Open doors: 18.30h/ Durata: 57 min
Sala Berlin/ club Control – Str. Constantin Mille, nr. 4
ROMANYEAH! este un proiect imaginat și produs de Cinty Ionescu și susținut de ICR New York în primăvara anului 2012, în urma premiului de excelență pentru video design câștigat de artistul video la Fringe New York City 2011 (cu spectacolul Nils’ Fucked Up Day de Peca Ștefan). Proiectul generează o călătorie vizuală şi muzicală într-o Românie imaginată de artistă în colaborare cu DJul, producătorul şi inginerul de sunet american Brennan Green. Acesta a creat un mix de muzică electronică inspirat de imaginile propuse de artista din România, integrând în designul muzical sample-uri de muzică românească: de la concerte clasice, muzică lăutărească sau folclorică până la cântece de petrecere din perioada interbelică, rock psihedelic românesc din anii 70 sau muzică electronică contemporană.
ROMANYEAH! în viziunea lui Cinty Ionescu poate înlocui oricând realitatea știrilor cu un statis atemporal lipsit de erorile de percepție ale situării exclusive în prezent. Rezultatul e compus din frame-uri atât ale unui (in)conștient colectiv cât și din snapshoturi dintr-un prezent continuu, atent colecționate și văzute din unghi subiectiv. Cultivând contrastele evidente cât și pe cele subtile rezultate din simple juxtapuneri de cadre, ROMANYEAH! funcționează ca o oglindă a realității pe care o duce într-un “meta” deloc ușor de atins. Imaginile se instalează tiptil pe cortex, înlocuind factualitatea cu o poveste mai mare, din care fac parte organic atât privitorii, obiectivi, cât și actorii, subiecții atent (sur)prinși de ochiul critic.