SoundArt Festival la editia a treia, in club Quantic

Daca anul trecut singurul festival de stoner si progressiv rock de pe la noi s-a tinut in 2 cluburi, anul acesta gazda a fost doar clubul Quantic, o locatie incapatoare si primitoare de fiecare data si au fost trei zile pline de muzica buna cu o organizare pe masura. Festivalul a avut loc in periaoda 8-10 martie.

Primavara a inceput bine, si intr-o zi calda de vineri, 8 martie, am purces sa ma relaxez cu o prima zi de SoundArt Festival.

Prima zi a inceput cu doua trupe romanesti, Purple Caravan din Craiova, cu o combinatie de stoner si heavy interesant si bucurestenii de la Zammorian, acestia din urma sunand un pic ca un Pink Floyd autohton, cu 4 chitari pe scena, cum rar vezi.

Daca la primele doua trupe nu prea a fost lume, la Gorilla Pulp, italienii care pentru mine au fost revelatia serii, au fost ceva mai multi dar nu pe atat cat m-as fi asteptat. Un sound proaspat, riff-uri si un show energic si o buna comunicare cu publicul. Au sunat a vechi si bun. O trupa care mi-a incantat simturile si pe care as dori sa o revad cat de curand.

Headlinerii serii, ungurii de la Perihelion care instrumental au sunat impecabil doar ca fostii component ai trupei Neochrome, pe care i-am vazut acum catva ani pe la noi, canta in limba lor de origine si sincer a sunat un pic ciudat. Totusi, o combinatie de post-atmosferic si prog care a sunat bine, cu modulatii intense si un show mai mult decat bun si complex.

Ziua a doua a debutat cu Stonus, niste heavy rock cu stoner si un pic de psihedelic, o combinatie buna de inceput de seara. Pacat ca nu au avut prea multa lume in fata scenei, meritau cipriotii.

Weedpecker a urmat pe scena, o trupa la fel de energica ca si personajul la care m-a dus gandul de cum am aflat cum ii cheama. Stoner, psychedelic si grunge polonez si o voce interesantă, clara si puternica.

Riff-uri puternice si multa energie si la Sunnata, o trupa care a sunat perfect atat ca voce cat, si ca instrumental. Polonezii au rupt cu al lor ritual heavy music, au spart bariera sunetului si au transmis energie publicului numeros din fata scenei. Sunt de urmarit, placut de privit si ascultat acesti baieti și pentru mine descoperirea serii.

Rock and roll si Planet of Zeus, headlinerii celei de-a doua seri de festival, o trupa de la care am plecat zambind, la care sala a dansat si a cantat tot concertul.

Grecii au un show live exploziv, o energie molipsitoare, un instrumental perfect echilibrat cu vocea placuta a lui Babissi, o muzica complexa. Este trupa perfecta, care poate combina genurile, dar si trece de la unul la altul cu usurinta si fara sa supere urechea ascultatorului. O trupa care evolueaza mereu, inzestrata de zeii greci cu mult talent si forta.

Ultima seara de SounArt Festival a fost pentru mine poate cea mai slaba, sau poate asteptam eu Riveside si nu mai aveam rabdare pentru restul.

Mihai Barbu Project a dat startul serii, o trupa pe care am mai vazut-o si pe care o urmaresc cu placere, de fiecare data chiar daca imi par piesele lor un pic cam lungi. Suna bine, suna matur, desi sunt foarte tineri. Progresiv și ambiental metal si creatii interesante, un om care promite multe, o trupa care se poate dezvolta frumos.

Viper Soup Complex, teatru si muzica, progresiv metal, voce feminina, asta am avut la felul doi, dar nu m-au prins deloc pe nici un plan.

Au urmat olandezii de la Lesoir, cu a lor combinatie de progresiv cu pasaje de jazz sau chiar math-rock si doua voci feminine bine armonizate. Cum Maartje Meessen, vocea principala a trupei isi serba ziua de nastere in acea seara, i-am cantat si noi un Happy Birthday, la finalul concertului, cam anemic cei drept.

Sala s-a umplut la final, dar nici nu avea cum sa fie altfel, cand pe scena erau polonezii de la Riverside, headlinerul festivalului.

Au cantat doua ore, au avut show de lumini, au avut un sunet si o prestatie perfecta. Au comunicat bine cu publicul, au multumit pentru caldura si sustinere (in romana de cateva ori) si le iertam ca au facut greseala pe care o fac multi cand ne saluta cu ‘’buna seara Budapest’’, deoarece s-a corectat imediat.

Progresiv metal ca la carte, cu pasaje line si riffuri energice, cu suișuri și coborâșuri, cu ritm alternant dar si antrenant, cu energie si visare in doze egale. Au promovat noul lor album, ‘’Wasteland’’, dar am putut asculta si piese vechi si lumea a cantat impreuna cu ei.

Au inceput cu ‘’ Acid Rain’’, iar pe parcurs am ascultat ‘’Lament’’, piesa cheie a albumului, ‘’Vale of Tears’’ sau ‘’Reality Dream I’’, piesa cu un instrumental absolut fabulous.
Am avut solouri, am avut jocuri de lumini ce au creat o atmosfera in puternica concordanta cu muzica, vioara in piese puternic emotive (chiar daca a lipsit de pe scena). Executia a fost perfecta, jocul scenic perfect, totul a fost la superlativ.

La bis am avut ”Panic Room’’ si ” River Down Below”

Un gen greu, dupa parerea mea, de ascultat acasa cu castile pe urechi, doar tu cu tine si gandurile tale, dar live sunt spectaculosi. Au o muzica ce inspira, asa ca ii recomand in momente delicate. Reusesc sa transmita emotii la cote maxime.

Seara s-a incheiat tarziu, dar frumos. Festivalul din acest an a fost bine organizat si structurat, am avut cate ceva pentru toate gusturile, am avut muzica buna intr-un loc mare, frumos si a fost o buna ocazie de a te destinde cu prietenii, de a descoperi trupe sau pentru a asculta o formatie preferata.

Foto: Mihai Voicu

https://www.roevents.ro/galerie-foto-soundart-festival-ziua-1/

https://www.roevents.ro/galerie-foto-soundart-festival-ziua-2/

https://www.roevents.ro/galerie-foto-soundart-festival-ziua-3/